Jim Morrison – The Lizard King, sex simbolul rock-ului psihedelic

[Lucrare prezentată la AstroEquinox 2014, eveniment organizat de Cabinetul Ascella]

Jim Morrison-ip

Porțile percepției

În 1954, când a publicat Porțile percepției, Aldous Huxley nu anticipa că cea mai controversată carte a sa va deveni biblia hippioților anilor`60 îndrăgostiți de rock psihedelic. Titlul era inspirat din poemul lui William Blake Căsătoria raiului cu iadul: “Dacă ușile percepției ar fi curățate, lucrurile ar apărea omului așa cum sunt, adică infinite.”

Lucrarea, mai degrabă un studiu științific despre accesarea unor paliere necunoscute ale minții umane altfel imposibil de atins, folosind un drog halucinogen, mescalina, va fi, zece ani mai târziu, sursa de inspirație pentru Jim Morrison în alegerea numelui formației de muzică rock a cărui star avea să devină.

Huxley ajunge la concluzia că substanțele halucinogene însuflețesc creativitatea și înlesnesc calea către o percepție spirituală rafinată având ca punct final revelația sinelui.

“Calea excesului merge spre palatul înțelepciunii”, scrie Blake în Căsătoria raiului cu iadul.

Anii `60 – Zgomotul gloanțelor

Participarea încă din 1959 a Statelor Unite la războiul din Vietnam câștigase proporții, asasinarea Președintelui Kennedy în 1963 strecurase spaima în inima fiecărui american, mișcarea împotriva segregației și discriminării rasiale a americanilor de culoare condusă de Martin Luther King luase amploare – deceniul șase al secolului douăzeci a rămas în istoria Statelor Unite ca una din cele mai frământate perioade a sa de la constituirea statului american și până în prezent. Țara făgăduinței, puritană și conservatoare, cu norme sociale stricte, cu albi și populație de culoare, avea să fie “eliberată” către recunoașterea drepturilor civile și a libertății de expresie de către generația născută în anii celui de-al doilea război mondial, însă cu sacrificii și pierderi de vieți omenești. Instituțiile puterii rezistau schimbării, însă o contracultură excentrică, dar veritabilă se năștea, iar fiecare contributor a acesteia era considerat un periculos inamic al statului. Un adevărat seism cultural mișca din temelii Statele Unite, iar de nicăieri urca pe scena protestului național trupa de rock psihedelic The Doors.

Flower power

Mișcarea de opoziție împotriva implicării Statelor Unite în războiul din Vietnam a avut ca slogan “Flower Power” și a început în mai 1964, pe fondul unui important aspect astrologic: Uranus se apropia de o conjuncție cu Pluton ca mai apoi, ambele să facă opoziție la Saturn și Chiron în 1965-66 în semnele Fecioară – Pești. Bazată pe non-violență și rezistență pasivă, ideologia Flower Power s-a manifestat și în muzica rock ai acelor ani.

Marea opoziție Pluton, Uranus – Saturn, Chiron 1965-1966:

Conjuncția Pluton – Uranus

Neliniște, revoltă, idealizare. Împotriva normelor impuse de sistem. Răsturnarea ordinii.

Revoluționarea tehnologiei și stabilirea unor noi idealuri. Iluminare. Politicul în slujba maselor. Schimbări bruște și șocante. Necesitatea de a fi altfel. Noi începuturi. Trezire. Revoluție sexuală. Drepturi civile. Lupta pentru libertate. Integrare. Drepturi civile. Politici radicale. Revolta pentru independența. Inovații științifice. Renașterea astrologiei și a științelor ezoterice. Creativitate muzicală. Halucinogenele și muzica psihedelică. Ruperea barierelor prin renunțarea la vechi. Renaștere prin moarte și reinventare.

Opoziția Pluton/Uranus – Saturn/Chiron

Rezistența conducerii la schimbare. Constrângere. Forță. Lupta maselor cu un sistem de conducere considerat învechit și opresiv. Guvern, autorități, părinți, instituții versus mase, copii, noua generație. Criză spirituală. Vindecare. Demonstrații. Frământări politice. Asasinate.

Jimmy. Jim. Jim Morrison – Figura romantică. Guru. Profetul. Poetul.

Considerat cel mai mare star rock american al epocii sale, Jim Morrison a propovăduit, prin versurile și muzica sa, evanghelizarea generației sale către o nouă religie: aceea a libertății individuale prin ruperea de normele sociale și sexuale înguste ale societății anilor `60. Jim a dus un război împotriva constrângerilor impuse de societate, dar și împotriva propriilor demoni. Însă, misiunea sa a fost un act sinucigaș, care a dus la decesul prematur la doar douăzeci și șapte de ani. Cei iubiți de zei mor tineri.

Se știu destul de puține lucruri despre copilăria lui Jim, care a crescut într-o familie cu un tată ofițer de marină și o mamă casnică, nevoiți să se mute des, dat fiind natura serviciului celui dintâi. Primul născut al familiei, Jim a avut o soră și un frate. Este foarte posibil ca adolescența lui Jim să nu fi fost una fericită. Este cunoscut faptul că, după lansarea The Doors, întrebat fiind despre familia sa, Jim a declarat că părinții săi nu sunt în viață și nu are alți frați sau surori.

Spirit liber cu Soarele în Săgetător și Ascendentul în Vărsător, cu Luna în senzualul semn al Taurului, Jim Morrison nu a fost doar un zeu muritor emanând deopotrivă spirit și sexualitate, ci unul căruia i-a plăcut să șocheze prin atitudinea sa nonconformistă: “Îmi imaginez că sunt precum o cometă, o stea căzătoare. Toată lumea se oprește privindu-mă, arătând cu degetul: “Uite!” După care gata, am dispărut! Și nimeni nu va mai vedea ceva asemănător și nu vor putea să mă uite vreodata” – Jim Morrison.

horoscop-Morrison

La șaisprezece ani îi citise pe Nietzsche, Rimbaud și William Blake. Era un fan înfocat Elvis Presley. La douăzeci și unu de ani, în 1964, pleacă la Los Angeles pentru a studia la Facultatea de Film din cadrul Universității din California, UCLA. Pasionat de literatură, mergea însoțit întotdeauna de o carte sau de un caiet unde își nota propriile compoziții.

Însă evenimentul care i-a marcat existența și care va reveni ca un laitmotiv în scurta sa viață s-a petrecut în 1947, când Jim, pe atunci în vârstă de patru ani, aflându-se într-o călătorie cu părinții săi, este martorul unui accident de automobil pe o șosea în deșert unde sunt răniți niște indieni americani. Jim avea să le povestească mai târziu prietenilor săi despre credința că sufletul unuia din indienii morți în acel accident s-a strecurat în el, iar versurile sale îi sunt insuflate de acel spirit. În 1947 Luna progresată se apropia de o conjuncție cu Saturn natal, iar Uranus în tranzit acționa ca un trigger peste acest aspect. Jim a rămas profund impresionat de imaginea trupurilor sângerânde și fără viață împrăștiate pe șoseaua pustie din mijlocul deșertului, însă părinții acestuia, îngrijorați probabil de interesul lui Jim asupra accidentului ai căror martori au fost, i-au repetat neîncetat că totul a fost un vis, un coșmar din care s-a trezit și că nimic din ceea ce povestește acesta nu este adevărat.

The Doors

Plecarea la Los Angeles s-a petrecut cu Luna progresată în conjuncție cu Mercur natal, un aspect prielnic studiului, dar și cu Pluton în tranzit în Fecioară în aspect de cuadratură la Soarele natal. Jim face un singur film la UCLA pentru care obține o notă mică. Dezamăgit că filmul său nu a fost bine primit de profesori, dar nici de colegi, Jim renunță la facultate și le spune colegilor că se mută la New York. Însă câteva luni mai târziu Jim se întâlnește întâmplător cu un fost coleg de facultate, Ray Manzarek pe plaja de la Venice Beach. Acesta îl roagă să îi cânte unul din poemele sale, Jim ezită, dar se lasă convins: Ray este impresionat de Moonlight Drive și așa ia naștere, în 1965, trupa The Doors. Jim îi va scrie tatălui său despre planurile sale privind formația, cerându-i o sumă de bani, însă acesta îi răspunde sec să renunțe la muzică pentru că nu are niciun pic de talent. Este ultimul dialog pe care tatăl și fiul îl poartă pentru că Jim hotărăște să rupă relațiile cu familia sa și implicit cu tatăl său, drept pentru care pe coperta primului album, la biografie în dreptul lui Jim, părinții vor figura decedați. În tema natală, Soarele lui Jim este în opoziție cu Marte aflat în semnul Gemenilor, retrograd, prin urmare există dorința de a fi în control cu propriul destin, dar și dificultatea de a accepta autoritatea altora, cu toate că relația cu tatăl este una de importanță majoră. Jim își dorea ca tatăl sau să fie mândru de el, lucru care nu s-a întâmplat cât Jim a fost în viață. Ruptura de tatăl său se produce cu Saturn în tranzit aplicând la o cuadratură la Marte natal.

Destinat succesului, cu Soarele angular în casa a X-a, Jim își dorește să devină poet, însă va rămâne în conștiința universală ca cel mai rebel star rock American al anilor `60. Nașterea trupei The Doors are loc pe fondul marii opoziții Pluton/Uranus – Saturn/Chiron, opoziție care perfectează un careu în T cu Soarele lui Jim aflat la gradul 15`41 în Săgetător. În plus, Luna progresată este conjunctă cu Ascendentul, iar Venus progresată se apropie de o conjuncție cu Mijlocul Cerului natal. Formația The Doors, muzica lor, versurile lui Jim, deși se încadrează curentului psihedelic, vor fi “altfel”, captând atenția publicului și a presei deopotrivă, Jim fiind motorul care declanșează celebritatea trupei, iar trupa devenind podiumul celebrității pentru Jim. The Doors avea să însemne Jim Morrison și atât.

Urcați în trenul celebrității, Jim împreună cu formația The Doors semnează în 1966 un contract pentru trei albume cu Elektra Records, iar în viața lui Jim intră Pamela Courson, “sufletul său pereche”, cum avea să o numească mai târziu. Venus progresată din harta lui Jim este în aspect exact cu Mijlocul Cerului natal, iar Luna progresată se întâlnește cu punctul median Soare/Lună.

The Doors devin cunoscuți anul următor, în 1967, când piesa lor “Light my fire” ajunge în Top 100 US, intrând astfel în clubul de elită al rockului alături de Beatles și The Rolling Stones. Însă Jim confundă celebritatea cu libertatea deplină, ceea ce în America acelor ani era imposibil. După un incident cu un polițist petrecut înaintea concertului la New Haven, Connecticut, Jim este arestat pe scenă, marcând astfel debutul problemelor cu legea pe care acesta le va avea.

1968 va fi borna de apogeu în cariera de star rock a lui Jim, cu Neptun în tranzit exact peste Mijlocul Cerului natal; muzica The Doors este privită că fiind întunecată, ciudată chiar, însă originală cu siguranță, iar versurile lui Jim au un înțeles aparte, comunică audienței “ceva”: un crez, o idee. Jim pare un proroc, un șaman ce-și călăuzește audiența către experiențe noi, pe un drum pe care altfel nu ar fi îndrăznit să pășească singură. Ingenuu și profan deopotrivă, poetul rock`and`roll este un amestec de inocență senzuală și șarm sexual cu tonuri periculoase, ambele poleite cu o inteligență sclipitoare și excentrică, iar America este luată prin surprindere: Jim este pur și simplu unic. Erotismul masculin în forma sa cea mai pură poartă un singur nume: Jim Morrison. Cu Venus la primul grad în semnul încărcat de pasiune al Scorpionului, moartea nu poate fi învinsă decât oferindu-i un loc la masa celor vii. Venus este în cuadratură cu Pluton și în opoziție cu senzuala Lună din Taur, formând astfel un careu în T în tema sa natală, Jim își hipnotizează audiența, dorește să șocheze, dar și să fie iubit pentru asta. Nu întâmplător își supune la fiecare concert publicul la câte un catharsis de la care nu se sfiiește să participe, lucrând astfel la purificarea propriului spirit, cât și a spiritului colectiv deopotrivă. Totul stropit din plin cu alcool și LSD, firește.

The End

Și tot alcoolul și LSD-ul vor pava calea către începutul sfârșitului. La un concert în Miami din martie 1969, Jim, aflat în stare de ebrietate, are un comportament bizar, iar cinci zile mai târziu este emis un mandat de arestare pe numele său pentru expunere indecentă. În cursul anului va fi arestat de mai multe ori, pereclitând astfel imaginea trupei The Doors, rezultatul fiind anularea mai multor concerte. În următorul an, 1970, Jim va apărea pe prima pagină a ziarelor mai mult din pricina acuzațiilor care i se aduc în procesul în care este implicat, cariera sa muzicală, dar și viitorul trupei The Doors fiind puse sub semnul întrebării. Ultimul concert va avea loc la sfârșitul anului, în decembrie 1970 la câteva zile după ce Jim împlinește douăzeci și șapte de ani – din pricina alcoolului consumat, Jim este incapabil să pronunțe versurile cântecelor. Dorind să fie recunoscut întâi ca poet și mai apoi ca solist de muzică rock, statutul de sex simbol pe care îl câștigase nu îl făcea fericit pe Jim.

După concert, Jim decide să ia o pauză. Cu sabia deasupra capului în forma unei condamnări cu închisoare pentru incidentul produs cu un an înainte, Jim hotărăște, la sugestia Pamelei Courson, să se mute la Paris pentru o vreme pentru a se dedica scrisului, în încercarea de a deveni un poet cunoscut. Călătoria lui Jim la Paris coincide cu întoarcerea Lunii progresate în poziția natală.

Primăvară lui 1971 îi găsește pe cei doi plimbându-se îmbrățișați pe străzile Orașului luminilor. Jim este recunoscut de turiștii americani aflați în vacanță, deși avea câteva kilograme în plus și purta barbă. Inițial, mutarea la Paris părea o decizie inspirată, Jim se bucura de tihna unei existențe liniștite alături de Pamela, deși în unele momente era greu de trăit cu spatele întors celebrității. Își cumpărase o mașină de scris, sperând că inspirația îi va călăuzi diminețile așezat la fereastra apartamentului din Rue Beautreillis. Însă Pamela Courson nu era doar muza lui Jim, ci și ispita: ajunsă la Paris cu câteva săptămâni înaintea lui Jim, Pamela își formase un grup de prieteni din boema pariziană, unul din ei fiind furnizorul de heroină al acesteia. Circumstanțele exacte ale morții sunt în continuare învăluite de mister, însă un lucru este cert: Jim Morrison este găsit mort în dimineața zilei de trei iulie 1971, în baia apartamentului pe care îl ocupa la Paris cu Pamela Courson.

Sunt puține aspecte astrologice care te pot duce cu gândul că în viața lui Jim Morisson urmează să aibă loc o tragedie. Trecerea sa prematură în neființă continuă să surprindă și azi, la mai bine de patruzeci de ani. Purta povara unui destin sinucigaș? Cu siguranță, nu. Inclus în “Clubul 27” al celebrităților care au murit după împlinirea vârstei de douăzeci și șapte de ani (în preajma întoarcerii Lunii progresate în poziția natală și cu puțin înainte de prima întoarcere a lui Saturn) alături de Jimmy Hendrix, Janis Joplin, Kurt Kobain, Amy Winehouse și alții, Jim Morrison a făcut loc morții la masa sa, având credința că doar privind-o în ochi o poate învinge – moartea, acest invitat prea prietenos alături de care ești nevoit să stai și care sosește neanunțat la ore nepotrivite.

Text, documentare: Ingrid Panaitiu
Documentare și inspirație: Raluca Romașcu

Bibliografie:

Stephen Davis – Jim Morrison Life, Death, Legend, Gotham, 2005
No one here gets out aliveA tribute to Jim Morrison, 1981(film documentar)
The Doors – When You’re Strange, 2010 (film documentar)
Final 24: Jim Morrison, 2007 (film documentar)

Lasă un răspuns

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close