Astrologie și medicină: Alexis Carrel

Introducere

În cadrul specialiștilor în științe ale vieții (medicină umană, medicină veterinară, biologie, genetică etc.), pe care le putem numi și bioștiințe, există categoria selectă a laureaților Nobel. Din această elită a savanților în biologie face parte și un român, George Emil Palade. Au primit această distincție cei care au descoperit acizii nucleici și codul genetic (ARN, ADN), au descoperit antibioticele, razele X, diverse mecanisme de reglare a proceselor intracelulare, adică niște cercetători de top. Putem încadra în această galerie a notorietății științifice și pe Alexis Carrel.

Viața și opera

Alexis Carrel a fost un chirurg francez, activ atât pe tărâmul medicinei umane practice, cât și în domeniul cercetării medicale, care a trăit între 1873 și 1944.

Alexis s-a născut în Franța, în localitatea Sainte-Foy-lès-Lyon, într-o familie catolică. A fost educat în niște colegii iezuite (patronate deci de Ordinul catolic al Iezuiților) iar, ulterior, a absolvit Facultatea de Medicină. Totuși, în ciuda influenței religioase din familie și a influenței iezuite din educația sa, în perioada studiilor superioare medicale a ajuns, din punct de vedere spiritual, la o atitudine agnostică (specifică celor care se declară ”neutri” spiritual, considerând că nu se poate cunoaște dacă există vreo forță spirituală sau supranaturală, dincolo de ființa umană). Aceasta este o abordare pe care o pot avea în general studenții mediciniști care, participând la lecții practice de anatomie umană, fac disecții de cadavre și nu găsesc nicăieri ceea ce spiritualitatea sau religia numește ”suflet”. Astfel, se ajunge la o viziune materialistă, științifică, bazată pe dovezi (analize de laborator, studii biochimice etc.), care exclude orice element mistic.

De la încheierea facultății și până în 1902, Carrel a lucrat ca medic chirurg.

În anul 1902, Carrel a trecut printr-o experiență deosebită. Aflându-se în localitatea franceză Lourdes (unde s-a produs o apariție miraculoasă a Fecioarei Maria în secolul al XIX-lea iar, ulterior, Lourdes a devenit loc de pelerinaj și de vindecare supranaturală a multor bolnavi cronici ”fără speranță”), medicul a fost martorul vindecării ”miraculoase” (adică prin rugăciuni, ritualuri religioase, îmbăieri în ape considerate sfinte) a pacientei Marie Bailly. Scepticismul și agnosticismul lui Carrel au fost serios zdruncinate, iar episodul a fost popularizat, mediatizat, cu declarații ale Mariei că Alexis Carrel a fost ”martorul vindecării ei miraculoase”. Carrel a încercat să evite orice explicație mistică, dar imaginea sa de medic serios, ”bazat pe știința medicală”, a fost semnificativ afectată în mediile universitare franceze. Aici putem vorbi și despre atitudinea anticlericală care exista în rândurile intelectualității și în mediile academice franceze în primele decenii ale secolului trecut.

Așadar, Carrel a descoperit, după aceste întâmplări, că drumul său ascendent în mediul universitar medical din Franța este blocat. Ca urmare, a luat decizia să părăsească țara natală și să se stabilească în străinătate, pentru a deveni fermier. În 1903 a plecat în Canada, stabilindu-se inițial la Montreal. Totuși, în scurt timp el s-a relocat în USA, stabilindu-se în Chicago, pentru a putea lucra în cadrul Hull Laboratory; aici a colaborat apoi cu medicul și cercetătorul american Charles Claude Guthrie. În 1906, Carrel a aderat la nou-înființatul Rockfeller Institute of Medical Research, din New York, unde și-a petrecut cea mai mare parte a carierei.

Pe tărâm american, Carrel a făcut cercetări științifice legate de sutura (ligaturarea sau ”coaserea”) vaselor de sânge, transplantul de organe, punerea la punct a sistemelor de perfuzie a lichidelor necesare bolnavilor care suportau intervenții chirurgicale). Împreună cu chimistul Henry Dakin, a creat metoda ”Carrel Dakin” pentru dezinfectarea rănilor (care a fost foarte utilă, inclusiv în primul război mondial, pentru tratarea rănilor împușcate și tăiate), mai ales în perioada în care nu apăruseră încă antibioticele. A realizat, de asemenea, studii de embriologie, de creștere a țesuturilor umane în medii de cultură, precum și cercetări legate de fenomenul îmbătrânirii. Pentru unele dintre aceste contribuții la progresul și dezvoltarea științei medicale contemporane, Alexis Carrel a fost răsplătit cu Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină în anul 1912.

Carrel s-a reconciliat ulterior și cu țara natală, fiindu-i decernată medalia Legiunea de Onoare franceză. În perioada șederii în America, el a devenit bun prieten cu pilotul american Charles Lindbergh (cel care a realizat prima traversare a Atlanticului pe calea aerului). Lindbergh l-a ajutat semnificativ și în studiile sale medicale, acordându-i un suport material important. Carrel și-a petrecut ultima decadă a vieții în țara natală iar în ultimii ani de viață s-a reconciliat și cu Dumnezeu și cu catolicismul, sub influența unui prieten care era preot catolic, acceptând ca funeraliile sale (din 1944) să urmeze ritualul catolic.

Alexis Carrel este autorul lucrării ”Omul, acest necunoscut”, considerată fundamentală de unii intelectuali, sau ”cartea care m-a determinat să urmez medicina” de către unii medici. Cartea aduce în discuție ceea ce se cunoștea despre corpul uman și viața umană la momentul redactării ei, în lumina descoperirilor din medicină, biologie, psihologie și fizică (în anii ’30 din secolul trecut, fiind publicată). Dincolo de considerațiile strict științifice, există aici și poziții sau idei filosofice care au fost încadrate de diverși analiști într-un curent sau altul de gândire. Există în lucrare reflecții asupra legilor naturii, asupra pendulării ființei umane între materie și dimensiunile necunoscutului, iar unii consideră că se exprimă și idei legate de eutanasie, controlul populației și necesitatea ca masele umane să fie conduse de o elită intelectuală.

Abordare astrologică

Din punct de vedere astrologic, Carrel era Rac cu Ascendent în Pești^[1]28 iunie 1873, ora 23:00 (rating A), Sainte-Foy-lès-Lyon. Sursa: Astrodatabank.

Soarele său din Rac și casa a IV-a vorbește despre creșterea într-o familie tradiționalistă, conservatoare. Casa a III-a, a studiilor elementare și medii, este plasată în Gemeni, iar guvernatorul, Mercur, este plasat în decanul de Pești din Rac, semnificând educația religioasă, iezuită.

Casa a IX-a este plasată în Săgetător iar guvernatorul, Jupiter se află în casa a VI-a (a sănătății), indicând astfel studiile sale superioare medicale. Remarcăm și pe Marte, planeta obiectelor tăioase, plasat în Scorpion (deci în domiciliu), fiind semnificată astfel orientarea lui Carrel către o specializare chirurgicală (în care bisturiul este instrumentul principal, iar incizia sau tăierea este o manevră de bază). Ne putem întreba cum a ”virat” Alexis de la religiozitatea din copilărie și adolescență către ateismul sau agnosticismul de mai târziu. Același Jupiter, care este și stăpân al casei a IX-a dar și semnificatorul generic al filosofiei de viață, se află în casa a VI-a, o casă de pământ, conducând spre o viziune metafizică mai grosieră, mai pragmatică, de tipul ”cred doar în ceea ce pot percepe cu simțurile mele” (o gândire materialistă, specifică medicinei contemporane).

Episodul ”Lourdes” poate fi și el înțeles astrologic, dacă privim la Ascendentul din Pești (semn al misticismului, al fenomenelor miraculoase) și la Neptun, stăpânul modern al Peștilor, din casa I. Carrel avea o anumită afinitate nativă cu religia, misticismul, fenomenele miraculoase, având acest Ascendent și Neptun angular (în mod semnificativ, până și numele localității natale, Sainte-Foy înseamnă ”sfânta credință”). Desigur, exista în el o latură materialistă, pragmatică, generată de Venus și Pluton din Taur (semn de pământ), Luna și Jupiter din casa a VI-a (casă de pământ), care se opunea înclinației sale către spiritualitate, credință, religiozitate. Acest Ascendent în Pești și Neptun din casa I au generat și marginalizarea sa în mediile academice din Franța. În plus, Jupiter, guvernator al casei a X-a, a carierei, și al Ascendentului, semnificator al posibilului avans în carieră, realizează o dublă cuadratură cu Venus și Pluton din Taur (indicând abordarea materialistă și anticlericalistă a mediului universitar francez).

În harta lui Carrel se mai află și un trigon al lui Jupiter din Leu (cariera) cu Neptun din Berbec (exilul), care indică o realizare profesională și o carieră medicală în exil. Simpla poziționare a Mijlocului Cerului în Săgetător indică realizarea unei cariere profesionale în străinătate. Luna și Jupiter din casa a VI-a i-au adus lui Alexis tendința de a a observa, a analiza, a cerceta, pentru a obține rezultate palpabile, științifice. Suplimentar, Saturn din Vărsător (deci în domiciliu) i-a permis să realizeze o carieră de cercetător de top (pentru acele vremuri) la Institutul Rockfeller. Saturn din casa a XI-a semnifică și o carieră (Saturn) realizată în cadrul unei asociații (Institutul menționat).

Jupiter din Leu, aflat în casa a VI-a, a muncii, semnifică exact acest efort de cercetare și descoperire, care a adus rezultate concrete, conducându-l pe Carrel la obținerea Premiului Nobel. Jupiter este plasat totuși într-o casă cadentă, dar el este guvernat de recepția mutuală Soare – Lună, care aduce notorietate (Luna) și strălucire (Soare). Planetele din casa I și din Berbec (care semnifică noi începuturi, pionierat), Neptun și Chiron, i-au permis lui Carrel să deschidă noi drumuri în medicină, mai ales pentru ramura chirurgicală (Neptun și Chiron fiind stăpânite de Marte din Scorpion, semnificatorul chirurgiei și al instrumentelor tăioase).

Plasarea casei a III-a, a exprimării scrise, în Gemeni, indică și un anumit talent literar, iar guvernatorul casei, Mercur din Rac și casa a V-a, indică o anumită imaginație și creativitate (care s-au materializat prin publicarea cărții ”Omul, acest necunoscut”). Soarele din casa a IV-a (casa începutului și sfârșitului vieții) semnifică revenirea lui Carrel, spre finalul existenței sale, la propriile rădăcini (semnificate tot de casa a IV-a) și reconcilierea cu Divinitatea și religia, pe care le respinsese la vârsta adultă.

După dispariția sa din această lume, la 4 ani distanță, a fost publicată o lucrare a sa, intitulată ”The Voyage to Lourdes” (Călătorie la Lourdes), o relatare a episodului Lourdes, fără prejudecăți științifice sau religioase; apariția acestei cărți în timpul vieții sale ar fi fost considerată compromițătoare pentru cariera sa medicală. În concluzie, Alexis Carrel a rămas un exemplu de medic, cercetător și scriitor, care a pendulat, de-a lungul vieții sale, între domeniul științific și domeniul spiritual/religios, lăsând în urma sa atât descoperiri valoroase, cât și cărți care i-au inspirat pe mulți oameni.

---