G-4DHF8L3Q06
Serial: Mitologie și astrologie (T. Muth)Teodora Muth

Mitologie și astrologie (ep. 3). Artemis / Luna, fecioara cu arcul de argint

de TEODORA MUTH

În miturile civilizațiilor străvechi, Soarele și Luna sunt fie un cuplu de îndrăgostiți condamnați să se caute la nesfârșit, fie frați separați de împrejurări potrivnice care doresc să se regăsească. Și în mitologia greacă Apollo și Artemis sunt frate și soră, gemeni. Prima născută de Leto este Artemis. Aceasta credea că și-a încheiat travaliul, pe arida insulă Delos unde se ascunsese de furia Herei (Iunona), dar în scurtă vreme durerile facerii au cuprins-o din nou, când a venit pe lume și Apollo. Astfel, Artemis a asistat la întreg chinul prin care a trecut mama lor, fiind profund marcată de suferința acesteia. De aceea, una dintre principalele atribuții ale zeiței era să asiste femeile care nasc și să le ușureze durerile. Firește, ea a devenit și ocrotitoarea nou-născuților,a copiilor mici și a tuturor puilor de mamifere, care se hrănesc cu lapte matern. Este impresionantă una dintre reprezentările zeiței ca Artemis din Efes, pe care o reproducem aici.

Nu este clar dacă veziculele care îi acoperă pieptul reprezintă multipli sâni sau testicule ale taurilor care erau sacrificați pe altarul ei. În ambele variante, însă, ele au legătură cu fertilitatea. Această statuie era expusă în minunatul templu închinat lui Artemis, situat în Efes, în Turcia de astăzi. Templul a fost ridicat în anul 550 î.e.n. și a fost considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. În interiorul templului se afla statuia înaltă de doi metri a zeiței, acoperită cu aur și argint. Iată ce a scris Philon despre acest edificiu: „Am văzut zidurile din Babilon, am văzut grădinile din Semiramis, am văzut statuia lui Zeus din Olimp, Colosul din Rhodos, piramidele. Dar, când am văzut templul din Efes, celelalte minuni au dispărut ca în ceață.” Legenda spune că în noaptea în care templul a ars, s-ar fi născut Alexandru cel Mare, iar zeița era prea ocupată cu naşterea lui și de aceea nu a avut timp să se ocupe de protejarea lăcașului ei sacru, care a fost distrus pentru totdeauna în incendiul devastator.

Nu cred că este o întâmplare faptul că, dintre toți zeii olimpieni, doar trei au fost cinstiți prin edificii considerate de-a dreptul minuni, datorită măiestriei cu care fuseseră realizate și datorită mesajului lor de forță – Zeus și doi dintre copiii lui, Artemis și Apollo, care reprezintă tocmai aștrii luminători, al nopții și al zilei. Onoarea acordată Artemisei prin construirea unui templu neasemuit de frumos și de mare, oglindește prețuirea de care aceasta se bucura în panteonul grec.

Artemis și fratele ei aveau puterea de a trimite sfârșitul asupra muritorilor prin săgețile pe care le lansau din arcurile lor. Dar ei erau, amândoi, și zei vindecători, având deopotrivă și puterea de a aduce însănătoșire celor suferinzi.

Se spune că, pe când era o copilă de numai trei ani, tatăl ei a întrebat-o pe Artemis ce daruri i-ar plăcea să primească. Fără a sta pe gânduri, ea i-a cerut virginitate veșnică, la fel de multe nume cum avea și fratele ei, un arc cu săgeți, tot ca al fratelui ei, puterea de a aduce lumina, o tunică de vânătoare de culoarea șofranului, cu tiv roșu și lungă până la genunchi, șaizeci de nimfe care să o însoțească peste tot, douăzeci de nimfe care să o slujească și să-i îngrijească ogarii atunci când nu sunt cu ea, la vânătoare, toți munții din lume și un oraș în care să locuiască uneori. Zeus, uimit de claritatea cu care fiica lui își formulase dorințele, i le-a îndeplinit, râzând, pe toate.

În această înșiruire de cerințe ale Artemisei regăsim mai toate atributele și simbolurile sale. În primul rând, ea a rămas fecioară întreaga viață. Nu accepta nici ca vreuna dintre nimfele care o însoțeau să-și piardă castitatea. Pedepsele pentru o asemenea faptă erau teribile. Tunica lungă până la genunchi, pentru a nu o împiedica la vânătoare, apare în toate reprezentările ei. Arcul cu săgeți, de asemenea. Puterea de a aduce lumina este înfățișată de mica semilună pe care zeița o poartă pe creștet. Ogarii cu care vâna și căpriorii pe care îi capturase cu mâna goală o însoțesc și ei în sculpturile sau frescele în care o întâlnim.

Așa cum Apollo l-a asimilat, în timp, pe Helios, zeul solar mai vechi, Artemis a asimilat-o pe Selena, mai vechea personificare a Lunii. Se cuvine să menționez că și Helios și Selene erau frați, așa cum erau Apollo și Artemis.

Luna fiind un corp ceresc care înfățișa oamenilor în fiecare noapte un alt chip și dispărea câte două zile la răstimpuri egale care puteau fi legate de ciclul menstrual al femeilor, a fost mereu considerată misterioasă și amenințătoare. De aceea și felul în care a fost ea reprezentată, păstra ceva din misterul neînțeles al mersului ei pe cer. Se credea că, la momentul de Lună Nouă, astrul era o tânără fecioară, la momentul de Lună Plină era o femeie ajunsă la deplina maturitate iar, când era în faza descrescătoare, era o femeie bătrână, posesoare a unei cunoașteri ce-i permitea să influențeze ori să schimbe realitatea prin magie. Avem așadar o triplă reprezentare a Lunii, în toate fazele ei. Artemis era Luna Nouă, luna crescătoare. Selene era Luna Plină, femeie matură și mamă, iar Luna descrescătoare era Hekate, temuta vrăjitoare bătrână.

Mai sigur pare a fi ca unificarea acestor trei ipostaze ale Zeiței Lunii să se fi petrecut în perioada romană. Romanii au numit-o Triada lui Artemis, aceasta constând în Luna (numele sub care ei o adorau pe Selena), Diana (numele roman al Artemisei) și Trivia (varianta romană a Hekatei). Triada se înscrie în tradiția zeităților cu trei chipuri, comună în vechile mituri. Foarte interesant e că, după Herodot, Eschil o identifica pe Artemis cu Persefona, fiica Demetrei și soția zeului Hades. Dar această ipostază a ei ar demonta mitul virginității care o definește, așa încât este greu de acceptat. Artemis este o zeiță legată de natură și de viață într-un mod cât se poate de natural. Ea nu se implica în eternele certuri dintre olimpieni și nu își pierdea cumpătul decât foarte rar.

Un astfel de moment a fost acela în care zeița a fost surprinsă goală, pe când se îmbăia într-un râu, de regele vânător Acteon care își urmărea prada prin pădure, însoțit de haita sa de cincizeci de ogari. Artemis a fost atât de furioasă încât l-a transformat pe Acteon într-un cerb, pentru a nu putea povesti nimănui despre ceea ce văzuse. Câinii de vânătoare ai lui Acteon, neștiind că maiestuosul cerb care le-a apărut în cale este chiar stăpânul lor, l-au ucis. Acest episod redă foarte clar caracterul intransigent al Artemisei, care nu este dispusă să accepte atingerea unui bărbat nici măcar cu privirea, pentru a nu se simți întinată.

Un alt episod notabil este cel în care Artemis îl săgetează din greșeală, amăgită de Apollo, pe vânătorul gigant Orion, care o însoțea deseori la vânătoare acompaniat de câinele său, Sirius. Mitul lui Orion este foarte complex, de aceea mă opresc aici doar la actul final al acestuia, în care zeița, dându-și seama că luase viața unui om pe care-l prețuia, l-a transformat pe acesta și pe câinele lui credincios, în constelațiile Orion și Câinele Mare.

În Miturile Greciei Antice a lui Robert Graves, acesta scrie ”Artemis a fost la origini cârmuitoarea stelelor, dar le-a pierdut în favoarea lui Zeus.”, lucru ce pare foarte credibil, dacă ținem seama de contribuția Artemisei la crearea unor constelații și a unor astre.

Privind acum simbolistica lunară din perspectivă astrologică, este imposibil să nu fim uimiți de bogăția aspectelor pe care Luna le cumulează. Luna reprezintă energia feminină, în forma ei cea mai pură. Deoarece este astrul nopții, perioadă alocată somnului și vieții onirice, ea este pusă în legătură cu psihicul inconștient sau subconștient. Într-o hartă astrologică natală, ea descrie, prin poziția în zodie și în casă și prin aspectele în care este implicată, felul în care nativul respectiv vine în relație cu propriile emoții și instincte. Am putea spune că Luna descrie ceea ce astăzi numim inteligența noastră emoțională. Ea mai face trimitere la felul în care o femeie își trăiește latura maternă, la fertilitatea femeii. Dar și mama nativului și relația dintre cei doi, femeile importante din viața cuiva, mai ales în harta unui bărbat, și legătura cu trecutul, memoria și visele nativului țin tot de simbolistica lunară. Pentru că e des schimbătoare, Luna ne arată și flexibilitatea pe care o manifestă cineva, precum și posibilele  capricii ale persoanei. Tot la Lună apelăm pentru a afla dacă persoana a fost înzestrată cu un talent artistic, mai ales la scris, sau cu darul de a fi un bun terapeut. Toate activitățile umane în care este importantă activarea acelei punți nevăzute dintre mintea conștientă și psihicul inconștient presupun existența unei Luni influente în harta natală.

Nu pot să nu amintesc aici și de celebrarea lunațiilor, a momentului de Lună Nouă și a celui de Lună Plină, mai cu seamă în anumite cercuri de femei care primeau inițieri în culturile zeițelor lunare. Aceste momente erau considerate sacre, li se dedicau mici ritualuri în care se aduceau ofrande Lunii pentru a o îmbuna și a o convinge să vină în ajutorul celor care aveau nevoie de sprijin. În toate practicile magice Luna deține un loc special. Chiar și plantele de leac erau culese în armonie cu fazele lunare pentru a putea să-și manifeste benefic proprietățile.

Energia Triadei Artemisei este prezentă în viețile noastre mai mult decât am crede. Pentru a veni în contact cu ea putem să ne dezvoltăm abilitățile intuitive sau să ne investigăm visele, să fim mai creativi și mai sensibili.

 Și de această dată vă prezint două hărți natale, în care energia Lunii este dominantă.

Prima este tema natală a lui George Orwell, romancier, eseist, nuvelist, critic literar și jurnalist britanic, comentator al Radio BBC, editorialist și reporter. S-a născut în India, la Motihari, pe 25 iunie 1903, la ora 14.30 (rating C). Așa cum ne arată tripla conjuncție Soare, Lună, Neptun din Rac și casa a IX-a, convingerile sale politice nu puteau fi decât de stânga, astfel că e firesc să aflăm că a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania, în 1936. Orwell este foarte cunoscut pentru romanul său alegoric Ferma animalelor, publicat în 1945, și pentru romanul distopic 1984, care a apărut în 1949. Ambele sunt critici dure la adresa unei societăți disfuncționale, incapabile să ofere șanse egale tuturor.

Harta natală a lui Orwell redă foarte bine aspirațiile sale idealiste și filosofia sa de viață, bazată pe principiile egalitarismului. Casa a noua, care este o casă mentală, găzduiește cele trei planete din zodia Racului, Soarele, Luna și Neptun, care exprimă foarte bine empatia și compasiunea care îl animau. Avem aici o Lună sensibilă și inspirată, pusă la lucru de aspectele tensionate pe care le primește de la Jupiter situat în domiciliul său nocturn, Pești, și casa a V-a, care amplifică tema creativității, de la Uranus din Săgetător și casa a II-a, foarte înflăcărat, și de la Marte din Balanță și casa a XII-a, care caută armonie și justiție pentru cei năpăstuiți. Ascendentul în Scorpion adaugă profunzime, capacitatea de a analiza lucrurile în detaliu. Din harta lui George Orwell, lipsește complet elementul pământ. Dominante sunt aerul și apa, deci gândirea și regândirea emoțiilor. Emoțiile (apa) intensifică activitatea mentală (aerul) iar activitatea mentală intensifică emoțiile. Vedem că și Nodul Nord lunar se află în Balanță și în casa a XII-a, ilustrând nevoia sa de a se implica în procese menite să stabilească reguli sociale mai corecte și să construiască o casă mai primitoare pentru toți oamenii. Preocuparea Racului și a Lunii pentru a avea un cămin cald, protector, este foarte prezentă.

Cea de a doua hartă m-a fascinat! Aparține faimoasei Florence Foster Jenkins, născută pe 19 iunie 1868, în Wilkes-Barre, Pennsylvania, la o oră necunoscută, drept care lucrăm pe o hartă solară. Era o soprană de duzină dar era convinsă că avea o voce inegalabilă și era hotărâtă să se afirme în lumea operei. Culmea este că, în ciuda faptului că toți profesioniștii precum și publicul, de altfel, o criticau pentru prestația sa muzicală, ea a fost acceptată pe mari scene ale lumii. Se spune că Enrico Caruso, celebrul tenor, o privea cu afecțiune și cu respect. Mulți poate ați văzut filmul din 2016 făcut după biografia ei, în care era interpretată cu o caldă îngăduință, de-a dreptul patetică, de magistrala Meryl Streep, și ea un nativ Rac.

În harta lui Florence Foster Jenkins, jumătate dintre planete se află în zodia Racului deci sub guvernarea Lunii – Soarele, Luna, Venus retrogradă, Mercur retrograd și Uranus. Un asemenea marcaj pe această zodie sensibilă și romantică poate distorsiona percepția realității, mai ales că Neptun și Jupiter din Berbec realizează cuadraturi cu toate planetele din acel stellium. Deși Luna este singura planetă în demnitate în harta lui Florence Foster Jenkins, influența ei este mai curând dizarmonică, inducându-i lui Foster o imaginație hiperactivă, o dispoziție schimbătoare și îndărătnicie. Remarcăm că Florence Foster Jenkins o are pe Venus retrogradă, deci este foarte probabil să se fi confruntat cu o mare nevoie de a fi iubită și apreciată nu doar ca femeie ci și ca artist. Asta pare a sublinia și Uranus, planeta care o însoțește pe Venus. Există o nevoie de a se expune, cu această conjuncție, de a ieși la rampă, iar Mercur, retrograd și el, probabil că ceda în fața emoțiilor pe care scena, publicul și bucuria de a cânta le trezeau în sufletul lui Florence. Luna din harta natală răspunde și la întrebarea ”care sunt cele mai importante experiențe pentru fericirea mea?” (Steven Forrest, ABC-ul astrologiei) iar Florence Foster Jenkins avea curajul să-și ofere aceste experiențe esențiale pentru Luna sa, indiferent care ar fi fost opiniile celorlalți.

Despre Artemis, Luna și Triada Artemisei, arhetipurile lunare și simbolistica Lunii am putea umple multe pagini. Ideea este de a vă trezi dorința de a afla mai multe despre acestă complexă zeiță care vorbește sufletului nostru despre emoții, intuiție, feminitate, creativitate și imaginație. Pentru femei, mai ales, a înțelege în detaliu semnificația Lunii din harta natală, în semn și casă, poate fi un mare pas înainte în îmbunătățirea relației cu propria persoană și, de aici, în îmbunătățirea tuturor relațiilor personale.

În următorul episod, ne vom apropia de extraordinarul zeu Hermes/Mercur.

TEODORA MUTH,
vicepreședinte AAR și redactor-șef adjunct Astrele

Despre Dora

Share

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close