Sonată în E(lectiv) major

Grad de complexitate: redus (începători)

Acum când Marte tranzitează zodia Balanței presiunea și provocarea de a face alegeri constructive poate fi uriașă. Și nicio altă ramură astrologică nu este mai solicitantă, din acest punct de vedere, decât astrologia electivă. Nu pot să nu mă întreb cum se descurcă în această perioadă colegii care o practică (și nu pot să nu-mi exprim curiozitatea de a afla câți dintre ei au marcaje – constituite din planete rapide sau Ascendentul – în semnul Balanței în harta natală) 🙂

Astrologia electivă este o ramură a astrologiei folosită pentru a determina / a alege un moment din viitor favorabil pentru a începe o activitate, cu intenția specifică de a o derula și finaliza cu succes. Spre deosebire de celelalte ramuri astrologice, în care datele de intrare sunt coordonatele (în timp și spațiu) evenimentului studiat, în astrologia electivă acestea reprezintă rezultatul demersului astrologic.

O paranteză: am observat că astrologia electivă este confundată frecvent cu astrologia orară – “acea ramură a astrologiei cu ajutorul căreia se poate răspunde la o întrebare precisă şi se poate aprecia modul în care va evolua situaţia la care face referire acea întrebare.”[1]; însă ele au evoluat separat, astrologia electivă fiind parte a astrologiei catharchice (a începuturilor). Între noi fie vorba, există totuși un truc pe care practicanții astrologiei elective, cunoscători de astrologie orară, îl folosesc pentru a verifica eficiența unei elecții. Cum? Judecând harta obținută în urma demersului electiv ca fiind o hartă orară ridicată pentru întrebarea „Acțiunea X are sau nu are șanse de succes?”. Dacă, aplicând regulile astrologiei orare, răspunsul obținut este pozitiv, harta este considerată a fi bine aleasă.

Mai mult decât o alegere, consider procesul electiv ca fiind unul dintre cele mai creatoare demersuri astrologice posibile! Practic, îți creezi singur, din materialul pus la dispoziție de univers, un moment (întrupat de harta elecției) pentru a acționa. Ce poate fi mai creativ de atât?

Cum faci asta este ceva mai complicat de explicat și depășește scopul acestui articol. Am să mă rezum la a spune că, în principiu, există două modalități de abordare a unei elecții [2], pe care am găsit folositor să le denumesc astfel:

• abordarea tradiționalistă sau tradițională, care se focusează pe fortifierea semnificatorilor importanți pentru elecție, folosind în acest scop regulile de bază din astrologia tradițională. În acest caz sunt căutate și alese momentele de timp când planetele sunt puternice în semn (sunt în demnitate esențială) sau/și sunt în relații armonioase cu beneficele, după care se potrivește harta în așa fel încât aceste planete și/sau beneficele să stăpânească și să ocupe poziții-cheie, favorabile în case; în timp ce planetele slăbite în semn (debilitate) și maleficele să stăpânească și să fie amplasate în acele sectoare din hartă de unde ar putea produce cele mai puține stricăciuni.
• abordarea simbolistă se concentrează pe găsirea unei hărți viitoare care ilustrează cel mai bine activitatea pentru care se face elecția, fără a ține neapărat cont de forța semnificatorilor în zodii și case. Ideea aici este de a traduce cât mai fidel, în limbajul simbolic al astrologiei, activitatea care urmează a fi inițiată. Această abordare se îndepărtează de regulile de bază ale astrologiei elective, fiind adoptată mai degrabă de astrologii moderni.

La modul ideal, o elecție ar trebui să încorporeze elemente din ambele abordări, însă de multe ori în practică cele două ajung să se excludă reciproc. Dacă încercăm să le împăcăm, demersul ar trebui să fie asemănător procesului de asamblarea a unui puzzle: potrivim piesele conform abordării tradiționaliste (ne focusăm pe amplasamente favorabile ale planetelor semnificatoare pentru elecție), în timp ce păstrăm în minte și imaginea de ansamblu, conform abordării simboliste.

Cât privește funcționalitatea astrologiei elective, este important de reținut că aceasta funcționează în limitele trasate de scopul hărții natale a celui care inițiază activitatea. Din această cauză o elecție nu poate garanta succesul unei acțiuni dacă acesta nu servește scopului înscris în harta natală a inițiatorului acțiunii.

Până la a stăpâni astrologia electivă ca instrument de creație, utilitatea ei rezidă în primul rând în faptul că ne ajută să ținem ritmul cu universul, să fim în sincronicitate cu acesta, mai ales în momentele în care suntem afoni.

Cunoaștem principiul hermetic “Ceea ce este sus este și ceea ce este jos. Ceea ce este jos este și ceea ce este sus.” Cele două lumi, universul exterior nouă (macrocosmos) și cel interior (microcosmos), definite de această simetrie naturală, pot fi aliniate datorită cadrului de referință comun pus la dispoziție de astrologie și care permite observarea sincronicității dintre ele.

Altfel spus, ceea ce se întâmplă (la nivelul procesului) pe cer este și ceea ce se întâmplă în mine, și invers. Un observator atent (observare plus înțelegere) la ceea ce se întâmplă în el însuși și în universul său exterior, va alege intuitiv momentele care îl avantajează în demararea unei activități, fără să aibă nevoie de astrologia electivă. Dar oare în ce măsură reușim să fim observatori atenți în fiecare clipă a vieții noastre? Condiție esențială, de altfel, pentru a fi și creatori!

Atât timp cât n-am atins mult râvnita iluminare spirituală, astrologia electivă poate fi mai mult decât utilă! Însă m-aș încumeta să lansez avertismentul de a nu apela la ea pentru orice fleac. Dacă vrem să ne dezvoltăm auzul, așa încât să deslușim singuri ritmul, să depunem efortul de a lăsa din când în când aparatul auditiv la o parte. Iar în momentul în care suntem capabili să ne asumăm rolul de creatori conștienți, astrologia electivă poate deveni, dacă o alegem, instrumentul prin care ne scriem și ne interpretăm propria partitură muzicală…

Audiție plăcuta! 🙂
Diana Spinean

Note:
[1] Mihaela Dicu în articolul ”Ce este astrologia orară și cum funcționează”.
[2] Chris Brennan în articolul (eng.) ”10 tips for electional astrology”.