Interviu cu Mihaela Dicu (partea I)

Mihaela Dicu este Preşedinta de onoare a Asociaţiei Astrologilor din România (AAR) şi se numără printre cei 7 membri fondatori ai acesteia. Este, de asemeni, membru fondator al revistei Astrele, în care publică fără întrerupere de la înfiinţare, din 2002.
A absolvit Colegiul Carol din Craiova, iar apoi Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Instalaţii. În liceu, a fost olimpică de limba română şi a scris poezii. Şi-a descoperit pasiunea pentru astrologie în adolescenţă. De atunci a studiat continuu, iar din 2002 s-a dedicat exclusiv astrologiei.
Actualmente este conferenţiar, autor, traducător, redactor, cercetător şi consilier pe teme astrologice. Susţine cursuri si conferinţe în ţară şi în străinătate. Scrie din anul 2000 pentru portalul eAstrolog.ro şi a semnat timp de 10 ani rubrica de astrologie a revistei Avantaje. În perioada 2002-2004 a realizat emisiunea Interferenţe astrale la TV Terra Sat Craiova. A mai colaborat cu Jurnalul Naţional, Scrisul Romanesc, Gazeta de Sud, Ziarul de Iaşi, 20 Ani, Joy, The One, Baby, Celebrity, AstroGlob, catchy.ro, clubdiverta.ro ş.a. A fost în repetate rânduri invitata posturilor de televiziune şi a acordat interviuri pentru diverse ziare, reviste şi posturi de radio.
Este membră a Centres d’Etudes, de Documentation et de Recherches sur l’Astrologie (CEDRA), Franţa., şi proprietar al celui mai mare grup de discuţii astrologice în limba română, Acubens, pe care l-a fondat în februarie 2000, la groups.yahoo.com.
Din 2004 organizează în fiecare vară la Craiova simpozionul naţional de astrologie Astro-Festival, în colaborare cu AAR.
La Editura Polirom a publicat volumele Zodiacul – Cartea semnelor astrale (2007, 2009), Primul pas spre horoscop – planete si asteroizi in semne (2008), Numerologie practică (2010), Astrologie Orară (2013) şi a tradus din limba franceză Astrologie previzionala pentru începători de Catherine Aubier (2006).
Motto:
„Suspiciendo Despicio” („Privind în sus, văd ce e jos”)
Tycho Brahe (astronom şi astrolog, 1546-1601)
1. Pregătirea ta de bază este una tehnică. Cum a ajuns astrologia să fie alegerea vieţii tale profesionale?
Răspuns: În primăvara lui 1974 eram elevă în clasa a VIII-a, când un coleg a adus la şcoală un zodiac vechi, al bunicii lui. Văzut, plăcut, împrumutat, copiat caracteristicile zodiilor. Aşa s-a născut pasiunea pentru astrologie, care s-a păstrat mereu vie după aceea. Fiindcă în vremea comunismului astrologia era prohibită, nu se punea problema să fac o meserie din asta. Oricum, aveam în minte încă din copilărie medicina şi asta am crezut că voi face până în clasa a XII-a. Atunci s-au produs două viraje neaşteptate: primul, în toamnă, către filologie (câştigasem în anul precedent un premiu naţional la olimpiada de limba română), iar al doilea, în iarnă, către inginerie. Am dat examen de admitere la facultatea de Instalaţii pentru construcţii, am absolvit şi am lucrat ca inginer timp de 12 ani. Am profesat realmente ca inginer, am avut de-a face cu instalaţii industriale complicate, cu proiecte, cu muncă de atelier şi de şantier, ba chiar am condus ani de zile un departament. În tot timpul acesta am adunat continuu informaţii astrologice din toate sursele posibile. Apoi, în 1996 m-am mutat la o firmă privată, primul provider de paging, comunicaţii radio, telefonie mobilă şi internet din Craiova. Internet! Acesta a fost cuvântul magic. Internetul mi-a deschis poarta către un inepuizabil rezervor de cunoaştere, iar în 2000 mi-a adus prima colaborare (care durează şi azi), cu portalul eAstrolog.ro. În 2001 a început colaborarea cu revista Avantaje, iar din primăvara lui 2002 am pornit pe cont propriu, orientându-mă exclusiv către astrologie. Îmi iubesc foarte mult meseria, dar mi-ar fi plăcut deopotrivă să fiu medic sau filolog (am rămas cu o slăbiciune pentru ambele domenii). De fapt, mi-ar fi plăcut să fac multe lucruri şi încă am interese foarte diversificate. Încă ceva: mă bucur că am făcut o facultate tehnică, fiindcă mi-a structurat gândirea şi m-a învăţat să judec logic şi metodic.
2. Eşti organizatoarea Astro-Festivalului din Craiova şi co-organizatoare (împreuna cu Dan Ciubotaru) a Congresului AAR din Bucureşti. Cum au evoluat aceste evenimente oficiale în România, de-a lungul timpului?
Răspuns: Ambele au evoluat frumos şi sunt azi deja evenimente cu tradiţie, puncte de referinţă în peisajul astrologic românesc. Anul acesta Congresul ajunge la a IX-a ediţie, iar Astro-Festivalul, la a VIII-a.
Primul Congres AAR s-a ţinut pe 18-19 iunie 2004, la Bucureşti. În 2005, pe 1-2 iulie a avut loc primul Astro-Festival, la Craiova. De atunci, AAR are două evenimente în fiecare an: vara, Astro-Festivalul de la Craiova (de obicei în a doua partea a lui iunie), iar iarna, Congresul de la Bucureşti (de obicei, în octombrie).
Congresul AAR este un eveniment cu ţinută oficială, emblema AAR. Are două secţiuni: adunarea generală a membrilor şi sesiunea de conferinţe (simpozionul). La simpozion am început să aducem şi nume mari, din afara ţării. În 2011 am avut-o ca invitată pe Deborah Houlding, o astroloagă din Marea Britanie, foarte preţuită la nivel internaţional şi ne-am propus să invităm astrologi străini celebri în fiecare an, cu excepţia anilor în care sunt alegeri generale (am avut alegeri în 2012 şi vom mai avea în 2016).
Astro-Festivalul este un eveniment relaxat, cu alură colocvială. Pivotul central este sesiunea de conferinţe, dar în jurul lui se poartă discuţii libere şi se socializează mult. Este mai degrabă o întâlnire caldă şi prietenească între oameni mânaţi de aceeaşi pasiune.
3. În martie 2013 ai participat la Zilele Internaţionale ale Astrologiei în Istanbul, unde ai susţinut un workshop de astrologie relaţională şi o conferinţă despre asteroidul Iunona. Cu ce impresii te-ai întors?
Răspuns: La Astrology International Days în Istanbul am fost invitată de organizatori la recomandarea lui Deborah Houlding. Invitaţia mi-a fost adresată în nume personal – mi s-a făcut o ofertă, pe care am acceptat-o. A fost un business, dar şi o foarte mare onoare pentru mine, având în vedere amploarea evenimentului şi excepţionala calitate a celorlalţi invitaţi, toţi astrologi de talie internaţională: Nicholas Campion şi Roy Gillet din Marea Britanie şi Benjamin Dykes din Statele Unite.
Şi fiindcă tot am ajuns acolo şi fiindcă la eveniment au mai venit să asiste şi alţi români, membri AAR (Ion Hristescu, vicepreşedinte, Loredana Chiperi, cenzor, Ana Ozsvath şi Corina Bădescu, membre entuziaste), am format ad-hoc o adevărată delegaţie şi am profitat de ocazie ca să promovăm Asociaţia Astrologilor din România, pe care am încercat (şi cred că am reuşit) să o reprezentăm cu drag şi cinste.
Am fost foarte impresionată de organizarea evenimentului, care a fost gândit grandios şi pus în operă magistral. Marele Maestru de Ceremonii a fost Öner Döşer, proprietarul şi managerul Şcolii de Astrologie din Istanbul. Totul a fost perfect, iar eu şi Jean Hristescu am avut grijă să luăm bine seama la felul în care s-au petrecut lucrurile. Zilele Internaţionale ale Astrologiei au fost cinci la număr: 4 zile de workshop şi o zi de conferinţe pentru publicul larg. Şi totul s-a încheiat fastuos, cu balul astrologilor, la un restaurant de lux de pe malul mării. Şederea la Istanbul a fost un vis frumos, iar toţi cei din jur, gazde şi invitaţi m-au făcut să mă simt specială. M-am ales cu multe amintiri grozave, cu un buchet de noi prieteni minunaţi şi… cu o nouă invitaţie pentru ediţia din 2014!
4. Astrologia respectă liberul arbitru, deşi vorbeşte despre destin. Care sunt, din punctul tău de vedere, limitele interpretării astrologice pentru delimitarea situaţiilor în care e vorba de destin şi /sau liber arbitru?
Răspuns: Niciodată n-am agreat ideea liberului arbitru cu aplicare la astrologie. Astrologia este deterministă. Dacă nu ar exista o predeterminare, astrologia şi-ar pierde raţiunea de a fi. Ce poţi spune analizând harta unui om despre caracterul şi destinul lui, dacă omul respectiv şi le poate schimba după bunul plac? După ce am stat şi-am cugetat, am ajuns la următoarea viziune plastică asupra liberului arbitru: soarta omului e ca un coridor care duce către un anumit loc. Pentru unii, coridorul ăsta este îngust, întortocheat şi întunecos – nu le lasă loc să se mişte într-o parte sau alta şi nici nu le permite să vadă în faţă. Pentru alţii, este larg şi luminos, le permite să mai facă doi-trei paşi în stânga, doi-trei paşi în dreapta şi să vadă cam ce este înainte. Cei din urmă pot avea senzaţia că dispun de liber arbitru. Dar indiferent cât le este de larg sau luminos coridorul, tot unde ştie el îi duce. Bref, consider că fiecare are exact atâta liber arbitru cât stă scris în harta lui natală că are. Aşadar, cantitatea de liber arbitru a fiecăruia este predeterminată! 🙂 …
Va urma…
Interviu realizat de Cristina Bodea