Casele de Apa
Intrigante prin felul in care ne scapa explorarii, casele de apa (a IV-a, a VIII-a, a XII-a) descriu lumea suprasensibila si aspectul subteran al fiintei, fiind case de emotie si de viziune interioara, in care experimentam, contemplam si reflectam, incercam sa intelegem si sa ne edificam asupra naturii noastre ultime, intim profunde. Ele administreaza trairi si simtiri care probeaza existenta, intruziunea unei ordini mai subtile de lucruri in viata noastra. Sunt incursiuni pe taramuri nevazute ale emotiei si presupun un dincolo, praguri, treceri sau rupturi de nivel, sunt calatorii in locuri inaparente, pe teritorii estompate si nelinistit voalate, neclare ochiului si descifrabile doar suprasimturilor. Asadar, case de transcendenta, ne introduc in culisele noastre obscure si indeslusibile, in imensitatea necunoscutului din noi. Cum nu opereaza cu evidente si nu ne limiteaza la experienta solida, direct palpabila si conventionala, sunt mai greu de cuprins si de stapanit, de sondat sau de accesat, de investigat ori sistematizat. Imposibil de descoperit pana la capat, ca intinderi pretabile in mare masura la surpriza, ele pot fi cumva doar dibuite, intuite si aproximate.
Activand latentele de natura emotionala, casele de apa deschid lumi virtuale, lumi posibile, in care sa ne transportam gratie intuitiei, imaginatiei si visarii, revelatiei sau iluminarii. In casele de apa devenim apti de a ne muta interior intr-un serial infinit de peisaje alternative, aici e fabrica noastra de vise, de iluzii si de evadari, de solutii la realitatea finita si lucida. Si, spre deosebire de restul caselor – mai concrete, vizibile si pragmatice -, acestea functioneaza mai degraba pe un instinct al credintei, pe simtiri neargumentate logic, pe convingeri intime private de garantii ori temeiuri juste, explicabile ori rationale.
Casa a IV-a, spre exemplu, o casa de apa angulara, ne duce catre radacinile, originea ori sursa ascunsa a actiunilor noastre bruste si impetuoase, catre mobilul si motivatia lor subtila. Casa de reintoarceri, in casa a IV-a ne (re)tragem catre temelii, catre locurile abisale, subconstiente de unde izvorasc imboldurile si impulsurile, pornirile si accesele emotionale.
Aici emotia erupe spontan, prin proiectii de moment in imaginar, aici ne transpunem punctual, iute intr-un univers paralel, de rezerva (vis, plasmuire, nascocire sau nestiutul bizar), in insingurare ori in prezenta altora. Patrundem (din) scurt pe taramul fecund al imaginatiei si al fanteziei, plonjam in memoria, istoria afectiva proprie ori ne accesam instant depozitul de amintiri, melancolii si doruri, sondand cantitatea de trecut pe care o tragem dupa noi. Tot astfel, in casa a IV-a ne aflam sub impactul gandirii onirice, acel set de imagini, reprezentari, simboluri ce dezvaluie ceea ce se afla in spatele constiintei diurne, de suprafata.
Ea este ocasa in care ne construim adapost, un teritoriu in care ne simtim ocrotiti, rezervatia noastra, o casa a familiarului si a confidentialului, caciprin ea ne delimitam si amprentam spatiul privat, secret si personal, un mediu impartasit, mai mult sau mai putin tainic, cu altcineva. Descrie capitalul nostru de intimitate, ne readuce la matca si la fagasul firesc, dandu-ne senzatia unui loc care ne apartine, a unui cadru restrans in care ne permitem sa ne manifestam natural, in totalitatea obisnuintelor, deprinderilor si habitudinilor noastre. E indicat ca cei cu o casa a IV-a proeminenta in tema natala sa filtreze, sa percuteze prin emotie orice realitate traita, sa-si foloseasca instinctiv finele antene afective pentru a decoda lumea inconjuratoare intr-o perspectiva rasturnata, vazand lucrurile dinlauntrul si din adancimea lor, de la celalalt capat al manifestarii. In cazul proastei gestionari a unei case a IV-a importante, exista riscul ca nativul sa actioneze confuz, in virtutea unor eronate capricii de moment, a unor avanturi si efuziuni sentimentale straine lui, preluate din ambient. Sau exista riscul sa se miste defazat, ezitant si in reluare, lipsit de orice ghidaj intuitiv imediat.
In privinta casei a VIII–a pe de alta parte,vorbim de o casa de apa succedanta, a carei constanta este formata dintr-o succesiune de momente emotionale limita, de puncte de coagulare ori salturi, precipitari de existenta. Trairile si simtamintele experimentate aici tind catre un maxim al lor brutal, intens si scurt, de criza violenta si trecatoare, parte dintr-un proces continuu de restructurare, de provizorat general.
Casade evacuare si de reciclare, ea preface experientele nocive, reziduurile personale si noxele in noi resurse utile de energie, asigurand un parcurs cat mai curat, mai steril al traseului de destin, semn ca nimic nu se pierde, totul se transforma. Printr-o stranie alchimie proprie, aici renastem si ne transfiguram, ne resetam, acceleram spre climaxul de unde se produce prabusirea in vederea recuperarii, reconstructiei personale consolidate. Depasim si asimilam rupturile, limitarile si punctele critice, ne recompunem mai bogat si fortificat, urcand treptat scara spre capatul lucrurilor si intelegerea lor finala.
Casa intermediara, ea poate fi asociata efemerului, caci aici ne lucram instinctul mortii invatand zi de zi sa murim, sa dam drumul la legaturi, obsesii si dependente, aici intelegem ca tot ceea ce e viu are nevoie de repaos sau odihna, de opriri sub o forma sau alta. Calmul si linistea sunt episodice, dobandite prin epuizante si tumultoase coborari in propriile prapastii infernale. Probabil ca celor cu o casa a VIII-a bine evidentiata in tema natala le e necesara filozofia de viata a vremelniciei, a lui totul e desertaciune. Traim cvasitotal ceea ce avem, traim cvasiintens clipa, nu prindem radacini adanci in nimic si nu dezvoltam ancore rigide, nu ne instalam definitiv static intr-o situatie de fapt, un obiectiv sau o relatie, nu ne agatam pasiv de lucruri sau oameni. Dimpotriva, intr-o casa a VIII-a prost inteleasa se vor dezvolta staruinte chinuitoare, posesivitati si fixatii, acte de impunere autoritara a puterii, refuzul categoric de reinnoire.
Asadar in casa a VIII-a se cuvine sa profitam de nenumaratele rascruci si halte de ajustare in viata, sa ne incercam succesiv finaluri personale, caci fiecare sfarsit lasa un rest, deschide un alt inceput. Casa e una framantata de mutatii, transformari si gestatii, trairile sunt temporare, graficul de activitate emotional fiind extrem de fluctuant si accidentat, cu un parcurs punctat paroxistic. Insa numai intr-o casa precum cea a VIII-a, unde viata e pulsatila, sincopata si impanata cu variatiuni bruste, putem primi intelegerea elocventa a adevarului universal conform caruia, in climatul luxuriant al existentei, nu e cu putinta sa existe creste fara sa existe vai.
Si, in sfarsit, casa a XII-a, o casa de apa cadenta, surprinde emotiile in forma lor nestatornica si inconsistenta, ambigua si volatila, acele emotii permanent expuse pericolului disparitiei in eter, aflate in continua dispersie ori risipire, intr-o schimbare lenta si abia simtita, invaluitoare, furisa si piezisa spre altceva. Structura casei a XII-a e una amorfa si indistincta, neregulata si incert delimitata, marcata de trairi diafane si stravezii, de experiente subtiri si imprecise, de curenti emotionali instabili, angrenati intr-o curgere vag vaporoasa. Iar sensul acestui spatiu de absoluta discretie este tocmai acela de a ne face sa nu mai capatam statura si prestanta, sa nu mai fim puternici, remarcabili, faptuitori, ci vointa noastra sa se relativizeze, sa se aseze cuminte sub o vointa mai mare, mai vasta. O casa de minima rezistenta ori de predare totalaasadar,in care incetam a ne prefera pe noi insine si in care prindem puteri lasandu-ne purtati in voia torentului vietii, nemaiopunandu-ne la nimic ori luand forma evenimentelor care ne strabat, a reliefului prin care ne trecem, precum apa sau vantul, ce se modeleaza si dezintegreaza fara durere, fara suferinta.
In plus, ea insumeaza intamplari si circumstante menite sa scoata la iveala cele mai incomode, neprietenoase si greu de acceptat parti din noi, acelea pe care le evitam, negam sau preferam a le trece sub tacere. Aici ne luminam partea noastra de umbra, fiind necesar sa invatam a convietui cu strainul agasant din noi, aici ne intalnim fateta cea mai ostila, infama si neoranduita, ne infruntam stuporile si indignarile. Celor cu casa a XII-a populata li se recomanda frecvente exercitii de sinceritate cat mai ultima cu ei insisi, desi marturisiri complete nu pot avea loc in mod absolut (casa ne reasaza universul in echilibru, impacandu-ne pe noi cu noi, dar ne vorbeste si de o zona finala de nestiut, de mister ce persista si de care nu putem fi deposedati). In cazul unei proaste administrari a casei a XII-a, cel mai probabil nu gasim o modalitate de a coopera cu tot ceea ce e teribil, respingator si cel mai putin flatant la noi, putand intra cu usurinta in regres si degradare, in deriva si confuzie, in haos privat.
In plus, ea e o casa de desavarsita insingurare, socotita nu ca frustranta claustrare, ci ca o castigare a dreptului de a sta fata in fata cu noi insine, o casa a singuratatii bune. Asezand o distanta intre noi si lume, suntem in masura sa abandonam rolurile in care intram cand ne aflam in prezenta altora, mastile sociale imbracate in functie de personajul interlocutor, fie el prieten, sef, parinte, iubit. E o casa ambitioasa, in care aspiram a ne duce cele mai exigente procese de constiinta, cele mai anevoioase anchete si interviuri personale, posibile in cea mai deplina solitudine. Numai tu cu tine esti dispus la o judecata de sine chirurgicala, de cruda onestitate, numai tu intre patru pereti iti poti descoperi aptitudinea de a te cai, admitandu-ti cinstit greseala ori derapajele.
Iata, deci, cum tocmai acestor spatii disimulante, de densitate rarefiata, precum casele de apa, le datoram accesul la urzeala cea mai tainica si mai de pret a vietii, la magma sentimentelor din care ne izvoraste orice gand, ratiune sau actiune. Iata cum tocmai in aceste case launtrice si de interiorizare, departe de a fi unele de drept comun, la dispozitia tuturora, aflam cum sa ne exprimam, sa ne consumam ori sa ne intrebuintam sentimentele, cum sa le scoatem de sub cenzura sau blocaje.
Si, nu in ultimul rand, iata cum, din fericire pentru noi, tocmai aceste case de profunda si neobisnuita adancime sunt apte sa ne sporeasca, intr-o maniera de-o infinita vastitate, nesarata, arida si prea banala lume concreta, care ne e putina si nu ne poate fi de ajuns.
