Venus, Luna, Ceres, Junona, Palas și Vesta, ipostaze ale uneia si aceleiasi imagini arhetipale – femeia (partea I)
Inainte de televizorul color si de ceasurile digitale pentru a masura timpul, oamenii contemplau fermecati cerul. Omul preistoric a invatat inca de timpuriu ca, pentru a masura timpul si distanta cu ajutorul miscarii planetelor, nu trebuie sa uite de celelalte astre de pe firmament, adica de stelele fixe. Ritmul vietii de zi cu zi era guvernat de ciclurile Lunii, iar agricultura de ciclul anual al Soarelui, precum si de miscarea helicoidala a anumitor stele care, prin luminozitatea lor, fascinau si au fost luate ca puncte de reper. Fenomenele ceresti au fost usor de urmarit si au facut viata previzibila, chiar predictibila. Fiecarei varste i-a fost atribuita cate o planeta din cele 7 vizibile cu ochiul liber, gasindu-si denumirea si corespondenta in miturile diferitelor popoare din preistorie si pana aproape de epoca moderna. Tot privindu-le cum rasar si apun, cum vin si pleaca, oamenii au invatat sa le descifreze sensul si semnificatiile care, vreau sa va spun, nu s-au schimbat prea mult de-a lungul a aproape 6 milenii.
Comparativ cu zilele noastre, in acele vremuri, singurele planete care puteau fi studiate erau cele 7 vizibile cu ochiul liber -Soare, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter si Saturn, deoarece atat psihicul, cat si instrumentarul erau limitate, totul reducandu-se la simpla observatie si la tentativa de a intelege acele observatii prin prisma miturilor. Sindromul pre-menstrual, boala Borderline sau comportamentul autist au fost o raritate. Viata oamenilor din culturile arhaice si medievale au urmat cai de evolutie aproape previzibile, care au fost determinate de circumstante tipice, atat economice, cat si sociale, cum a fost, de exemplu, dreptul intaiului nascut. Nimic nu parea sa tulbure apele: Saturn aducea sarcini si poveri, Jupiter conditiona norocul si castigurile, Marte diriguia razboiul si violenta, Venus dragostea, chiolhanul si pofta de viata. Odata cu inventarea telescopului insa, observarea cerului s-a extins considerabil. Asa au fost descoperiti asteroizii si planetele transpersonale care au schimbat fata astrologiei pentru totdeauna si au extins cunoasterea dincolo de limitele sistemului solar si a intelegerii obisnuite prin adaugarea de noi arhetipuri.
Patriarhatul la nivel de astrologie
Ceva a ramas totusi vizibil neschimbat -faptul ca, in timp ce modelul de comportament masculin descris de planetele traditionale a fost intotdeauna lipsit de ambiguitate si corelat perfect cu imaginea masculinitatii, imaginea feminitatii era descrisa de doar doua planete feminine care au impartit psihicul femeii in doua arhetipuri care, zic eu, se exclud reciproc si care a fost si mai segmentata odata cu descoperirea asteroizilor.
Intentia mea este de a separa si face anumite precizari asupra arhetipurilor planetare, in functie de gen, desi astazi astrologia le foloseste fara a face aceaste distinctii. Intentionez sa demonstrez oarecum modul in care pozitia si aspectele planetare pot fi folosite pentru a configura anumite tipare comportamentale si modul in care aceste modele sunt corelate cu genul acestora.
In mod traditional, Soarele, Marte, Jupiter si Saturn sunt considerate planete masculine, iar Luna si Venus, planete feminine, in timp ce Mercur reprezinta o stare interesanta, hibrida, nici feminin, nici masculin ci… hermafrodit pentru ca intruneste atat calitati masculine, cat si feminine.
Mercur sau Hermes, mesagerul divin si protectorul negustorilor, hotilor si alchimistilor este personificarea neutralitatii. El este rautaciosul, ingeniosul, inventivul, copilul etern care nu creste, un fel de Peter Pan al panteonului elen si roman, caruia nu ii scapa nimic si care are acces liber la alte lumi, in care nici macar zeii, oricat sunt ei de zei, nu au totdeauna acces. Mercur este arhetipul genului neutru, daca avem in vedere ca tocmai el pare blocat intr-o copilarie perpetua. El este ludic, atras mai mult de jocuri si de farse copilaresti decat de treburi serioase de tipul „dragoste”, „salarizare” sau „razboaie”, poate de aceea rolul sau era doar de mesager al zeilor, spre deosebire de Marte, primul arhetip masculin tipic.
Marte lupta si spera sa castige in orice imprejurari. El vrea sa-si dovedeasca valoarea sa fizica intr-o lume fizica, el trebuie sa fie mai puternic, cel mai rapid si victorios. Marte nu ia in calcul pericolul sau faptul ca nu intotdeauna poate castiga, el actioneaza din impuls, imprudent si energic, cu increderea ca tineretea il poate scoate mereu invingator. Numai ca a fi tanar nu este un argument pentru a fi si invingator. El are muschi si mai putina minte, este tot timpul in actiune, iubeste si uraste la fel. Sa ne amintim doar patania cu marea lui iubire, Afrodita/Venus (zeita frumusetii), care, aflata ȋntr-un mariaj esuat cu zeul fierar Hefaistos/Vulcan de-o hidosenie iesita din comun, este ȋnlantuita ȋmpreuna cu amantul ei de catre sot in capcana unei plase nevazute si ii facuti de ras in intreg Olimpul.
Soarele personifica, in temele natale, vitalitatea si ego-ul, personalitatea, unicitatea, el este adesea cel mai vechi, cel mai intelept, este conducatorul, cel mai puternic si poate chiar mai determinat, care foloseste mijloace mai subtile si mai inteligente pentru a-si atinge obiectivele. Soarele descrie arhetipul masculin in starea sa matura, inca puternic, omul de afaceri de succes, care la cincizeci de ani stie ce vrea si stie cum sa obtina si ce sa obtina si care intentioneaza sa-si traiasca viata din plin, cu riscurile si minus-urile asa-zise inutile.
Ceea ce numim planete de destin, Jupiter si Saturn, reprezinta doua forme arhetipale vechi care definesc potentialul de crestere. Jupiter este omul care iubeste, este jovial, are bani, care isi strica copiii si nepotii dandu-le tot ce vor, trecut prin ciur si prin darmon si care inca mai are puterea si mai vrea sa se bucure de viata, in sensul ei cel mai profund, in timp ce Saturn este zgarcitul, nu uita sa atentioneze mereu asupra drepturilor si obligatiilor pe care le avem, vesnic nemultumit si care este incapabil sa gaseasca frumusetea sau satisfactia in jurul sau.
Bineinteles, acestea sunt doar generalitati, dar ele arata evolutia acceptiunii principiului masculin de-a lungul timpului si care urmeaza o cale previzibila, as spune, de la copilarie la senectute. Exista modele care se disting clar – comportamentul determinat de o anumita varsta, educatie, situatie financiara, rang social, fara a exista contradictie in evolutia lor, mai ales daca luam in considerare amestecul dintre aceste arhetipuri: Marte-eJupiter il arata pe sportiv sau pe playboy-ul bogat; Marte–Soare il indica pe barbatul tanar, activ sexual, agil, dinamic si cuceritor; Soare–Jupiter vorbeste despre barbatul matur, de varsta mijlocie care mai este si avut; Marte–Saturn poate sugera un tanar defavorizat sau pe barbatul econom, ca sa nu spun, zgarcit; Soare–Saturn il indica pe pensionarul care stie sa mai ciupeasca de ici de colo ca sa-si scoata painea zilnica, pe cand Saturn-Jupiter il arata pe barbatul care s-a obisnuit sa traiasca singur, care a trecut prin greutati si a invatat sa fie frugal chiar si in vremuri bune.
Aceste caracteristici se coreleaza intre ele si indica o tranzitie lenta de la un model comportamental la altul, in functie de varsta si, in principal, in functie de mediul economic si social in care traieste. Tanarul cu un marcaj martiano-saturnian poate fi cel care urmeaza o facultate in conditii de saracie si care stie ca numai munca sustinuta si o serie de specializari il pot ajuta sa faca saltul social, sa obtina un salariu bun cand tranzitul jupiterian sustine marcajul si, eventual, urcand scara ierarhica, scapa de blocajul saturnian care, in fapt, este o lectie de viata, intrand, mai apoi, prin hora arcului solar, intr-o etapa puternic sustinuta de cuplul Soare–Jupiter sau Soare–Marte-Jupiter.
Unde incepe sexualitatea Lunii si unde se sfarseste erotismul lui Venus
Caracteristicile feminine sunt mai putin interschimbabile. Sa studiem cele doua planete traditionale de sex feminin, Luna si Venus:
Luna insasi cunoaste trei ipostaze diferite, daca ne gandim la etapele pe care le parcurge in interiorul ciclului lunar: Fecioara (Luna Noua), Mama (Luna Plina) si Bunica (Luna balsamica). Fecioara reprezinta atat nevinovatie, cat si potentialul viitoarei femei. Ea este inocenta, adolescenta, naiva, pubela si nu este pregatita sa intre in lumea adultilor, dar in care va ajunge pana la urma. Mama este femeia coapta, fertila, care si-a manifestat pe deplin potentialul prin rodnicie, este constienta de propria valoare, viata si perpetuarea speciei depinzand de ea. Bunica este femeia in pragul senectutii, inteleapta care a trecut prin viata si a dobandit o suma de experiente, este, daca vreti, detinatoarea secretelor vietii, ea si-a invatat lectia de viata din proprie experienta si este gata acum sa dea lectii cui este dispus sa asculte.
Aceasta evolutie a sunat bine, la fel cu cea a omologul sau masculin, pana cand mi-am dat seama ca lipseste un lucru evident: sexualitatea. Nu exista nici urma de sexualitate in arhetipurile feminine reprezentate de cele trei faze ale Lunii. Fecioara nu este inca gata sa-si inceapa viata sexuala, nevinovatia ei provine din lipsa, la un moment dat, de cunostinte carnale. Aceasta poate fi trezita la un moment dat, dar nu in faza de Luna Noua. Ȋn germenii momentului nu detectam urme de sexualitate deoarece este inca o copila. Sa ne gandim numai la perioada Evului Mediu cand cea mai mare bogatie a unei fete era tocmai virginitatea ei, iar daca si-o pierdea inainte de casatorie era etichetata drept o „femeie cazuta”. Mama, pe de alta parte, reprezinta experienta sexuala acumulata in trecut, dar in prezent ea nu indeplineste decat functia de mama, aceasta faza nu mai are potential sexual activ, ci unul pasiv. Mama nu este interesata de sex, ci cum sa-si creasca mai bine copiii. Femeile gravide sau care alapteaza se confrunta frecvent cu acest sentiment. Gandurile, trairile, sentimentele se coaguleaza in jurul valorii de copil, iar trupul femeii este doar o sursa de alimentatie pentru acesta. Sexul si ideea de sexualitate sunt retrogradate, sunt alungate in profunzimile inconstientului. Sau cel putin asa crede ca ar trebui sa simta…
Bunica, manifestarea lunii balsamice, nu se mai gandeste la jocul erotic si, chiar daca ea ar reprezenta impulsul erotic, cine ar mai considera-o un model de tip playmate? Bunica reprezinta altceva, in niciun caz un model de sexualitate. Am spune ca vremea ei ca femeie a trecut, in schimb a ajuns depozitarul a tot felul de cunostinte, de informatii legate de viata, de experiente si, totusi, putini sunt interesati de ceea ce ar avea ea de oferit.
Luna mai este asociata apoi cu arhetipurile simbolizate de: Artemis, zeita greaca a carei personalitate de vanator singuratic evidentiaza castitatea, dar si rolul de protectie, de angajament, de nastere, de perpetuare;; Hecate este arhetipul moasei specializate in nasteri nocturne, raspunde de ciclurile vietii, de purificarea fiziologica; Thoth, zeu egiptean (atribuirea sexului masculin este o adaugire mai tarzie) alaturat astrului noptii prin legatura cu magia, cu intelepciunea, cu scrisul si cu intelesurile ascunse (este asociat cu Hermes in miturile grecesti); Fecioara Maria al carei simbolism crestin tine de caracteristicile Lunii Noi rezonand cu conceptele de puritate, de pace, de iluminare si de perfectiune si, in sfarsit, dar nu in ultimul rand, cu Kuan Yin, zeita chineza a puritatii, gratiei, bunatatii, altruismului si bunavointei. Se considera ca ea are in grija nasterile si, de aceea, este rugata sa ajute in conceptie, precum si in vindecarea lauzei. Ea calauzeste, de asemenea, sufletele in tranzitia dintre Lumea noastra si Lumea mortii si calatoria intr-o alta dimensiune.
Sunt doar cateva arhetipuri simbolice ale panteonului global care au legatura cu miscarile lunii. Inclusiv fazele Lunii au semnificatiile lor complicate. De exemplu, descresterea Lunii vorbeste despre renuntarea simbolica, despre predare, despre un timp linistit de contemplare, de incubare. Luna Noua simbolizeaza noile inceputuri si renasterea; Primul Patrar, cresterea economica, manifestarea, atingerea, starea de graviditate (este vorba despre sarcinile cu complicatii), iar Luna Plina simbolizeaza apogeul puterii, claritatea maxima a lucrurilor, plenitudinea si dorinta implinita.
Ce s-a intamplat insa cu sexualitatea feminina? Potrivit unor interpretari ale astrologiei din zilele noastre si care se bazeaza pe informatiile adunate de-a lungul a peste sase milenii, se pare ca tocmai sexualitatea si erotismul lipsesc arhetipului principal feminin. Din fericire, o avem Venus, care debordeaza de sexualitate, aceasta papusa Barbie a omului modern. Ea personifica, indiferent de dorinta barbatilor sau de groaza femeilor, pofta, frumusetea, seductia, independenta, dreptul de a alege si de a actiona in mod liber, avand ca instrument de lucru sau de actiune chiar propriul trup. Venus este tot ceea ce nu este Luna, adica este o anti–Luna. Se pare ca ea nu a fost niciodata fecioara si, desi are un fiu, ea nu a fost niciodata mama, cu atat mai putin baba! Cum adica sa imbatraneasca zeita iubirii?! Asta ar inseamna sa devina urata si nu este posibil asa ceva, iar in ceea ce priveste instinctul matern, acesta este estompat de dorinta ei ce a cuceri statutul perechii Demetra–Persefona, excelenta alianta mama perfecta–fiica perfecta.
Venus/Afrodita se comporta ca orice femeie ajunsa pe o anumita treapta sociala fara sa fi facut mare lucru pentru aceasta si atunci doreste cu orice pret sa intruneasca si atribute care nu o reprezinta, dar care pentru imagine dau bine: mamele sunt tratate cu respect, femeile casatorite se bucura de un anumit statut, cele care isi tin deoparte de ochii lumii viata personala se bucura si ele de respect, femeile ambitioase ajung acolo unde vor fara sa fie implicate in scandaluri, exact lucruri pe care zeita nu le are, facand astfel totul ca sa creeze impresia ca le are. De fapt, Venus/Afrodita doreste sa fie tratata cu respect in Olimp, printre zei, dar destul de putin probabil sa castige acest lucru poate si pentru ca isi doreste prea mult sa fie iubita, admirata si adulata, iar ea da prea putin din toate acestea.
Interesant este totusi ca Venus/Afrodita este o mama posesiva. La ea, instinctul matern este inlocuit cu posesivitate, isi priveste fiul ca pe un obiect care ii apartine, mai ales ca este baiat si poate respinge la orice ora virtualele partenere ale acestuia, le poate admonesta, chiar chinui sau pedepsi. La fel se va intampla si cu Psyche, muritoarea de care Eros se va indragosti. De ce procedeaza asa? Se simte amenintata ca femeie, orice posibila nora devine o rivala la dragostea fiului sau, dar si ca zeita pentru ca o femeie tanara si frumoasa o poate face oricand sa-si piarda suprematia.
Aceasta adaugire a maternitatii pentru Venus/Afrodita este una tarzie. In mai toate miturile, Afrodita apare ca senzualitatea intruchipata, obiect al adoratiei. dar si al dorintei barbatilor, fie ei zei sau muritori, eterna seducatoare, eroina unui film erotic care ruleaza iar si iar.
Descoperirea planetelor de dincolo de Saturn, ultima planeta a Sistemului Solar vizibila cu ochiul liber si adoptarea imediata de catre cunoasterea astrologica au adaugat alte patru arhetipuri masculine celor deja existente si acest lucru a largit si mai mult plaja de interpretare, ba mai mult au adus parca ceva mai multa claritate imaginii si o anumita logica intrinseca a Imediatului, Prezentului, Viitorului si Evolutiei: Uranus -revolutie, haos, schimbare, un excentric ingenios si anarhist genial. Neptun -iubirea universala, cunoasterea ezoterica si creativitatea artistica. Ambii pot fi indicatori ai unor probleme de identitate sexuala cum ar fi homosexualitatea, travestiul sau transsexualitatea, dar nu este obligatoriu. Pluto este stapanul lumii subterane, probabil arhetipul cel mai temut si, de multe ori, gresit interpretat ca fiind masculin, adauga intensitatea si imaginea puterii, dar, in acelasi timp, poate fi si el asociat cu probleme de natura sexuala, de la aberatii de tot felul la sadism, masochism sau fetis. Cu Chiron, adaugam un alt arhetip de o coloratura aparte in definirea astrologica, el fiind Vindecatorul Ranit, iar barbatul zilelor noastre este sistematic ranit: rolul sau traditional a fost calcat in picioare, nu mai detine suveranitatea in lupta, ba mai mult, nu mai este nici macar sustinatorul de familie de pana mai ieri. Puterea fizica ii este in scadere, nu mai cara greutati si nici nu mai imbraca armuri de cateva zeci de kilograme, autoritatea lui este pusa sub semnul intrebarii prin emanciparea femeii care isi reclama dreptul la egalitate, iar virilitatea sa este pe cale sa sucombe odata cu miscarea homosexuala, cu donarea de sperma si cu fertilizarea in vitro asigurata. Hmmmm… un tablou nu tocmai placut, nu? Aparitia lui Chiron a adus o schimbare care nu a fost evidenta la nivel individual, cat este de evidenta la nivel de colectivitate, in general, prin adaugarea imaginii masculinitatii ranite.
Odata cu aparitia noilor planete, determinismul astrologic s-a complicat, dar a adus reglaje fine la nivelul vietii omului modern. Am castigat o serie de variante arhetipale care reprezinta noi si potentiale fatete ale masculinitatii. Cu Soare–Uranus avem inventatorul a tot ce se petrece sub umbrela on-line, este cel care face milioane de euro sau de dolari dintr-o idee geniala, fara active sau infrastructura si, transformandu-se astfel, intr-un Jupiter-Uranus. Combinatia Marte-Uranus a impus imaginea iconoclasta a tanarului eliberat de constrangeri care nu poate accepta conformismul si traditiile, este un erou pe terenurile de sport sau de film care vrea sa se iubeasca cu un coleg si nu cu o colega. Cu Saturn–Uranus, desi ar putea suna a contradictie, am putea spune cei doi au invatat sa lucreze impreuna destul de bine, avand in vedere ca stapanesc semnul Varsatorului; Uranus inventeaza forme, iar Saturn le structureaza. Combinatia Marte–Neptun va poate pune fata in fata cu muzicianul pop, agresiv, violent, cu dependente dintre cele mai ciudate, incepand de la droguri si terminand cu fetisul cel mai straniu. Soare -Neptun vorbeste despre guru-ul cu un impact naucitor asupra celor care cauta drumul spiritual si care ajunge destul de des pe frecventa vibrationala Jupiter-Neptun, aducandu-i o tona de bani si ridicandu-l in slavi asemeni unui sfant. Cu Saturn–Neptun avem arhitectul care ordoneaza viziuni si construieste structuri care trec prin timp, castigand importanta si valoare. Marte–Pluto vorbeste despre tinerii meniti sa ajunga departe indiferent din mediul din care se ridica. Cu Soare–Pluto avem omul de afaceri influent si dominant care prefera sa stea departe de lumina reflectoarelor, sa adune averi imense si sa-si exercite puterea din umbra. Jupiter–Pluto aduce un amestec de succes, diferit de arhetipurile astrologice deoarece combina maretia cu dorinta intensa, o combinatie castigatoare, indiferent de domeniul de operare ales, pe cand combinatia Saturn–Pluto este exact opusul, uneste forta distrugatoare a celor doua planete, cu impact nimicitor asupra vietii: moarte, distrugere, pierdere, frustrare, in ciuda tuturor eforturilor si a dorintei de a reusi. Marte–Chiron poate vorbi despre un defect sexual sau despre sexualitatea ranita -frecvent intalnita in cazul abuzurilor si a violurilor mai ales daca se afla in casa a 5-a. Cu Soare–Chiron avem puterea interioara ridicata la rang de ego, puterea ca autoritate, iar Jupiter–Chiron puterea data de noroc, vorba aceea, „omul potrivit la locul potrivit”.
Asteroizii si fragmentarea feminitatii
Sa revenim la ipostazele femininului si sa vedem ce s-a intamplat cu acestea odata cu descoperirea celor patru asteroizi – Junona, Ceres, Pallas si Vesta. Ce este o centura de asteroizi? Astronomic, mai multe mii de fragmente ale unei planete care a explodat si care se misca pe o aparenta orbita comuna; arhetipal, reprezinta imaginea profunda a subconstientului feminin in care s-au depozitat toate neimplinirile.
Pentru ca dimensiunile unui asteroid sunt mult mai mici decat ale unei planete, sensul lor pare sa fie mai putin complex. Acesta subliniaza, in general, o trasatura de caracater uni sau un model comportamental. Ceres, Pallas Atena, Junona si Vesta sunt zeite importante ale antichitatii, fiecare avand un rol distinct in panteonul politeist; singura careia i s-a schimbat rolul de vreo patru ori a fost Vesta.
Ceres-Demetra este mama Persephonei, zeita agriculturii si reprezinta aspectul de Luna Plina. Luna primordiala, asa cum a fost ea perceputa la inceputuri, era completata de nevoia si capacitatea eternului feminin de a procrea, in timp ce Ceres este zeita agriculturii, o versiune mai rafinata a aceleiasi teme. Ceres-Demeter subliniaza instinctul de a hrani, dar si mama posesiva care se lupta sa-si creasca singura copila si amana cat de mult poate -pana o fura (un) Hades -sa devina independenta si sa-si vada de viata ei. Arhetipul primar al lui Ceres este cel al mamei. Ea este nu doar furnizorul de alimente, dar, de asemenea, sustine spiritual credinta ca viata renaste. Ceres reprezinta nu doar calitatile mamei de a hrani pruncul, ci si fluxul si refluxul din perioadele de fertilitate ale femeilor, care sunt legate de Luna. Oferirea de produse alimentare celor are au nevoie este un semn distinctiv a arhetipului Ceres, reminiscenta a ofrandelor care se aduceau zeitei imediat dupa recoltara. Ceres a fost cea mai generoasa dintre toate zeitele, dand ingrijiri la toate nivelurile. Partea intunecata a arhetipului include depresia si pierderea. Depresia pe care a suferit-o dupa pierderea fiicei ei a fost atat de mare incat ea s-a retras, s-a ascuns si ar fi cauzat, de bunavoie, moartea omenirii, prin foamete. Ea nu a putut suporta pierderea copilului adult care si-a parasit casa pentru a incepe propria viata, pentru a se casatori (in cele mai multe versiuni ale rapirii Persefonei/Kore, ea gaseste fericirea cu Hades/Pluto si prefera viata de familie, pozitie confortabila ca Zeita a Lumii Subpamantene). Ceres/Demeter devine, practic, prizoniera propriei dureri care o distruge. Ceea ce hraneste, mai tarziu distruge.
Pallas Atena reprezinta opusul Korei/Persephonei, femeia moderna, independenta, care locuieste singura si respinge vechile valori familiale. Pallas Atena, in calitate de zeita a intelepciunii, este tipul nou de femeie, care creste si este educata intr-o societate eminamente masculina si care a invatat pe cont propriu ce inseamna un rol activ intr-o societate si ce inseamna propria determinare.
Potrivit scriitorului si istoricului Robert Graves, Atena este cel mai mare dusman al matriarhatului, dar si cel mai mare paradox. Cand Zeus/Jupiter a avut o durere de cap ingrozitoare, l-a chemat pe Hefaistos/Vulcan si i-a cerut sa-i despice capul sa descopere cauza acestor dureri. In momentul in care a crapat teasta zeului, Atena a iesit din capul acestuia inarmata, cu coif si cu scut si pe deplin dezvoltata. Ea a fost nascut de un barbat, fara ajutorul femeii, iar aparitia ei in panteonul grec surprinde momentul in care grecii aveau nevoie de un nou arhetip feminin, care sa nu fi fost afectat de aspectele vicioase ale razbunatoarelor zeite vechi din epoca matriarhala: Parcele, Furiile, Eriniile sau Medusa. Athena este tanara, inteleapta, echitabila si independenta. Ea nu pare sa aiba nevoie de barbat atata timp cat se poate descurca singura si, astfel, in toate miturile, ea este vesnica virgina. Ia propriile decizii si are o solutie pentru fiecare. In acelasi timp, este destul de frumoasa ca sa atraga privirile zeilor si nici de vanitate nu duce lipsa -sa ne amintim doar de concursul de la nunta lui Peleu la care a participat alaturi de mai celebrele Hera/Junona si Afrodita/Venus, iar tanarul Paris a trebuit sa o aleaga pe cea mai frumoasa. Atena este un concurent redutabil, mandra si dornica sa i se recunoasca frumusetea, asa ca sa nu ne miram ca s-a simtit jignita, iata macar o caracteristica pur feminina, atunci cand a pierdut in fata Afroditei/Venus. Si, cu toate acestea, frumusetea ei ramane stearpa; ea nu-si pierde timpul cu relatii de iubire mai mult sau mai putin ortodoxe, ci ramane consecventa propriei integritati si autoritati. Se pare ca singura slabiciune remarcata de zei a fost cea pentru titanul Prometeu pe care l-a ajutat sa duca oamenilor Focul si nu numai.
Hera/Junona, pe de alta parte trebuie sa fie frumoasa, ca doar este sotia oficiala a mai marelui zeilor, ea este aleasa drept mama tinerei generatii de olimpieni si intruchipeaza toate probleme, grijile si mizeriile pe care le suporta femeia casatorita.
Zeus o insela in mod constant, in timp ce ea isi petrecea timpul spionandu-l, incercand sa se razboiasca cu rivalele si cu odraslele nelegitime. Cazul Herakles/Hercule este mai mult decat celebru. Hera/Junona este o femeie geloasa si nefericita de cele mai multe ori, in ciuda pozitiei si a titlului. Aparitia ei pe cer in demersul nostru astrologic marcheaza un moment istoric, cel in care sotiile au reusit sa castige un statut aproape egal cu al barbatului prin casatorie; cel putin asa s-a intamplat in civilizatia occidentala. Si, chiar si asa, s-a mai produs o diviziune a arhetipului femeii, de aceasta data avem doua tipuri distincte: cel de consoarta -arhetipul sotiei oficiale, dedicate si geloase (Hera/Junona) si cel de iubita -fara griji, cocheta si intretinuta (Afrodita/Venus care nu are nici statutul si nici obligatiile Herei/Junonei!). Nu vreau sa se creada ca am afirmat ca barbatii nu au avut ochi pentru sotiile oficiale, Doamne fereste, dar in preajma anului 1800 s-a simtit o schimbare la nivel de mentalitate sociala prin acceptarea celor doua subarhetipuri feminine, printr-o aparenta toleranta.
Hestia/Vesta sau Preoteasa Sacra reprezinta arhetipul cel mai complicat dintre cele patru reprezentate de asteroizii majori. Modificarile distincte de roluri asumate ascund, de fapt, o poveste trista. Privind stadiile de evolutie ale arhetipului, de la Preoteasa Lunii sau prostituata sacra din lumea caldeeana si babiloniana, Vestala romana care se impune prin virginitate la Maica Superioara din manastiri este descris procesul de denaturare profunda a pozitiei femeii, cu toate implicatiile psihologice si sociale care decurg de aici. Initial, ea a fost preoteasa sacra a zeitei Lunii. Rolul sau era de a-si folosi trupul in timpul ritualurilor de fertilitate divina. Alegea un barbat pe care il aducea in pragul extazului sexual si reputatia ei era cu atat mai mare cu cat se dovedea maestra in practicarea a ceea ce am numi astazi sex tantric.
Mai tarziu, grecii, care au fost destul de inteligenti sa nu schimbe ritualurile vechi in forta, si-au ridicat templele pe diversele situri sacre si au denaturat sensul esential al ritualurilor. Preotesele lui Hestia au devenit prostituate sacre si au trebuit sa faca sex cu oricine se arata la portile templelor. Apoi, in vremea romanilor, preotesele hestiace s-au transformat in vestale, fecioare alese de la varsta de 6 ani sa serveasca in Templu pana la 30 de ani intr-o abstinenta perfecta. Pentru ca trebuiau sa fie virgine, erau supravegheate atent, iar daca erau gasite in pat cu un barbat erau ingropate de vii. Putine vestale au avut aceasta soarta, dar, cel putin, aveau sansa la o viata normala dupa ce ieseau din templu si, de regula, la eliberare se casatoreau cu patricieni bogati. In schimb, stareta unei manastiri isi asuma celibatul din convingere, devenind mireasa vesnica a lui Iisus. Vesta este un arhetip feminin tulburator, care denota adesea complexul sexual in urma abuzului, a violului sau a unor relatii departe de a fi normale, cu atat mai putin perfecte.
Gasim o paleta larga de fatete ale feminitatii fragmentate si care se constituie in ariergarda mai cunoscutelor Junona, Vesta, Pallas si Ceres: Esther – o femeie irezistibila si frumoasa, Dumnezeu a folosit-o pentru a-si salva natiunea, Thetis – o nimfa extrem de frumoasa (Legenda spune ca atunci cand un om, Peleus, a vazut-o, ea a devenit infatuata. Zeus si fratele sau Poseidon au luat masurile necesare pentru casatoria ei cu Peleus, dar ea a refuzat. Zeus l-a sfatuit apoi Peleus sa o gaseasca, atunci cand ea doarme si sa o lege strans ca sa evite transformarile coporale, deoarece ea avea acces la darul metamorfozarii. Ea a incercat sa scape luand diferite forme de la flacara, apa, leoaica furioasa, sarpe, dar Peleus a fost rapid. Supusa apoi, ea a consimtit sa se casatoreasca cu el. Cu toate acestea, cativa ani mai tarziu, ea se refugiaza pe o insula de unde nu se mai intoarce. In tema astrala a unui barbat, poate semnifica femeia care nu va fi niciodata a sa chiar daca este casatorit cu ea.), Sirenele sunt simbolul tentatiei periculoase intruchipate de femei care fermecau barbatii cu cantecul lor, Iris este personificarea curcubeului si mesagera a zeilor, cea care restabileste pacea in natura (ea putea calatori in aer si pe apa, dar, cu aceeasi usurinta, putea sa coboare in lumea subterana, ocazie cu care a salvat oameni aflati in primejdie. Iris mai simbolizeaza mesajele si emotiile din timpul calatoriilor.), Salomeea este descrisa drept imaginea unei femei seducatoare, dar periculoasa; se pare ca dansatorii de striptease au acest asteroid proeminent in tema lor astrala, Circe este vrajitoarea prin excelenta, care isi transforma dusmanii sau pe cei care o jigneau, in animale, prin utilizarea de potiuni magice, este, daca vreti, o precursoare a mai cunoscutei Lucrezia Borgia, din acest punct de vedere (Era renumita pentru cunoasterea otravilor, drogurilor si a plantelor), Scylla – odata o frumoasa nimfa, a cazut victima geloziei lui Circe care a transformat-o intr-un monstru, Lucretia -aristocrata romana care s-a sinucis dupa ce a fost violata, fiind o figura legendara din istoria Republicii Romane, Lilith – o prostituata frumoasa, necasatorita si seducatoare, a fost trimisa in lume (de catre Inanna) cu scopul de a-i aduce pe oameni in ratacire, care nu suporta copiii, Messalina -o femeie extrem de vicioasa, aroganta, cruda, dizgratioasa, cruda si avara. Se spune ca, atunci cand avea chef, concura cu prostituatele din lupanare in adevarate orgii sexuale (Potrivit istoricului Pliniu cel Tanar, competitia dura timp de 24 de ore si nu o data Messalina a castigat cu un scor si de 25 de parteneri. Asteroidul se pare ca este proeminent in temele astrale ale starurilor porno), Lamia este versiunea greaca a lui Lilith, Diana era cunoscuta ca fiind zeita fecioara careia insa ii placeau fecioarele si proteja femeile care faceau juramant de castitate, Regina vrajitoarelor, Inanna/Venus este zeita dragostei dar nu si a casatoriei (Ea este legata de sexul extramarital si de senzualitate).
– va urma –
