Femei-astrolog de-a lungul istoriei

de Mihaela Dicu

Femeile abunda in astrologie doar de cateva zeci de ani incoace. Timp de mai bine de doua milenii, stiinta astrelor s-a aflat sub o tutela aproape complet masculina, numele vreunei femei fiindu-i doar arareori asociat. Ici si colo, de-abia gasim cate o referire care atesta interesul, uneori chiar pasiunea, vreunei urmase a Evei pentru semnificatiile  transmise de  configuratiile planetare…

Vechea Grecie

Aglaoníkê din Tesalia

Aglaoníkê din Tesalia (intalnita uneori si ca Aglaonice sau Aganice) a trait in secolul al II-lea i.C. si era fiica hegetorului (conducatorului) regiunii Tesalia. Este considerata prima femeie-astronom din Grecia Antica, iar un crater de pe Venus ii poarta numele. Istoricul grec Plutarh (43-120) povesteste despre ea in „Moralia” („Scrieri morale”), urmatoarele:

Aglaoníkê, fiica Hegetorulu Tesaliei, fiind priceputa in astrologie, stia cauza eclipselor complete de luna si prevedea dinainte momentul cand acest astru intra in umbra pamantului, lasandu-le pe celelalte femei sa creada ca ea era cea care facuse sa coboare luna de pe cer.

Avem putine informatii despre Aglaoníkê, este drept, dar suficiente pentru a ne indreptati sa presupunem ca interesul ei in cercetarea cerului ar fi putut merge mai departe, in acele vremuri cand astronomia si astrologia inca mai erau una…

Hypatia din  Alexandria

Hypatia din  Alexandria  (cca. 370-415), a fost o foarte celebra si respectata filosoafa si matematiciana si astronoama greaca. Tatal ei a fost ultimul responsabil al Bibliotecii din Alexandria si, totodata, al Muzeului din Alexandria (muzeu, de la grecescul Mouseion, care inseamna templul Muzelor), institutia ce adapostea si vestita biblioteca.

Theon se ingrijeste de indeaproape de educatia fiicei sale, initiind-o in matematica si filosofie. Mai apoi, o trimite chiar la Atena pentru a aprofunda stiintele, filosofia si elocventa. Ajunsa la maturitate, Hypatia preda in Alexandria in invatamantul public (care era gratuit), vorbindu-le elevilor, dupa cum spune Damascius (filosof neoplatonist din sec. V-VI) „despre Platon si Aristotel si orice alt filosof”, tine expuneri publice, da lectii private, scrie si practica teurgia (forma de magie proprie ermetismului elenistic, ce permite comunicarea cu spiritele binefacatoare).

Istoricul bizantin Socrate Scolasticul (cca. 380 – 450) o evoca astfel:
Era in Alexandria o femeie pe nume Hypatia (…); si ajunsese la un asemenea grad de cultura ca ii intrecea pe filosofi (…) din aceasta cauza, peste tot cei ce voiau sa faca filosofie se strangeau in jurul ei. Sinceritatea plina de mandrie cu care fusese inzestrata prin educatie o faceau sa-i infrunte fatis si cu sange rece chiar si pe guvernatori. Nu-i era  deloc rusine sa mearga la adunarile barbatilor, caci, datorita instruirii sale superioare, mai degraba barbatii  se simteau rusinati si plini de teama in fata ei.

Unul dintre fostii ei discipoli, Synesios, devenit mai tarziu arhiepiscop de Cirene, ii scrie in jurul anului 405 laudandu-i gratia (se spune despre ea ca era foarte frumoasa si ca facuse legamant de castitate) si ii cere, intre altele, sfatul pentru a-si construi un astrolab!

Un astrolab in Alexandria elenista, in care traisera Ptolemeu si Vettius Valens si unde poate ca inca mai traia astrologul Paulus Alexandrinus?…

De altfel, intre lucrarile scrise de Hypatia, alaturi de comentariile la Arithmetica lui  Diofant  si la Cronicile lui Apoloniu din Perga se aflau la loc de cinste si comentariile la Tabelele lui Ptolemeu, un fel de manual destinat calcularii pozitiei astrelor si a eclipselor. Ar fi fost chiar de neinchipuit ca Hypatia sa nu fie familiarizata si cu Tetrabiblos-ul lui Ptolemeu, si este de presupus ca rasfoise si alte volume de astrologie care s-or mai fi gasit prin nepretuita biblioteca din Alexandria.

Viata Hypatiei se frange brusc, la 45 de ani (in martie 415), cand este ucisa bestial de catre crestini, ce vedeau in ea o pagana care, prin uriasa ei putere de influenta era o piedica in calea instaurarii depline a crestinismului in Alexandria. Un anume Petru Cititorul pune la cale un complot – Hypatia este pandita la intoarcerea acasa, smulsa din caleasca, tarata in lacasul de cult al crestinilor, o biserica numita Caesareum, dezbracata de vesminte, ucisa prin ciopartirea cu bucati de tigla si de scoica, taiata apoi in bucati, iar bucatile arse…

O soarta similara trebuie sa fi avut si operele sale, din care nu s-a pastrat niciuna…

Din vechea Grecie, in Persia…

Servitoarea lui Nizami Aruzi

Nizami Aruzi din Samarkand (cca. 1085 – 1165) este un insemnat scriitor medieval persan si, totodata, medic si astrolog, despre care se crede ca ar fi studiat cu vestitul savant si poet Omar Khayyám. Cea mai cunoscuta opera a sa este lucrarea cu accente autobiografice „Chahar Maqala” („Patru discursuri”).

Iata ce ne povesteste in Discursul al III-lea, intitulat „Despre Astrologi”.

„Aveam in serviciul meu o servitoare,  care era nascuta pe 28 Safar 511 AH (1 iulie 1117), pe o conjunctie perfecta Soare-Luna, astfel incat Partea Norocului si Partea Spiritului se gaseau amandoua in gradul Ascendentului. Cand a implinit 15 ani, am invatat-o astrologia, la care a devenit atat de iscusita incat putea sa raspunda la cele mai dificile intrebarile acestei stiinte, iar previziunile ei erau foarte aproape de adevar, astfel incat cea mai mare parte din ceea ce spunea coincidea cu vrerea prestabilita a sortii”.

Bibi si Bija

In cartea lui, Femei celebre iraniene si vorbitoare de persana, aparuta la Teheran in 1995,  scriitorul iranian Muhammad Hasan Rajabi povesteste la un moment dat despre  Bibi Munajjima (in traducere,”Doamna Astrolog”), o astroloaga renumita, provenita dintr-o familie de demnitari religiosi persani, care ar fi trait in timpul lui Sahului Jalal al-Din Khwarazm (prima jumatate a secolului al XIII-lea). Predictiile ei astrologice se potriveau atat de des, incat era foarte cautata de catre mai-marii vremii. Pana la urma, gratie priceperii sale, a fost invitata de catre Sultanul Kayqubad I  la curtea Selgiucizilor din Asia Mica, unde a reusit sa castige pozitii importante nu doar pentru ea, ci si pentru sotul si fiul ei, care a devenit cunoscut ca istoric sub numele Ibn Bibi („fiul lui Bibi”).

In secolul al XV-lea intalnim o alta „doamna astrolog”, dar care purta un prenume diferit: Bija Munajjima. O pomeneste poetul, savantul si sufistul Fakri Heravi (1497-1566), in cartea sa „Jawaher al Ajayeb” („Pietrele pretioase ale minunilor”) care cuprinde insemnari despre 23 de poetese persane. Potrivit spuselor lui, Bija Munajjima ar fi trait in Herat, capitala provinciei Herat din vestul actualului Afganistan, in a doua jumatate a secolului al XV-lea.

„Bija Munajjima,  una dintre cele mai importante femei-savant ale epocii, era echivalentul feminin al intelectualului tipic din Herat. Nu era doar o cunoscuta mistica, ce stapanea perfect stiintele profane, dar, mai presus de toate, era experta in astrologie si astronomie. Era foarte stimata mai ales pentru capacitatea ei de a calcula calendare, ceea ce presupunea cunostinte de matematica foarte avansate.”

(va urma)