Astrologia – ce este, ce nu este, ce mecanisme are

Autor: Sorin Bratoveanu

In metafizica orientala, Divinul este definit fie la modul afirmativ, prin ceea ce este (varianta „Iti, Iti”), fie la modul negativ, prin ceea ce nu este (varianta „Neti, Neti”). In mod similar, vom incerca sa definim in continuare astrologia, dar incepand cu varianta negatiei. Astrologia nu este: superstitie, obscurantism, „ghicit” (sau „ghicitorie”), magie (desi magia se bazeaza foarte mult pe astrologie si are ramuri gen „Picatrix” in care operatiunile se realizeaza cu horoscoape), vrajitorie (cu toate ca si aceasta ia in calcul elemente de astrologie), sarlatanie (sau „smecherie”), sora „ciudata si mistica” a astronomiei sau o „prestiinta” (dupa modelul „din ciudateniile alchimiei a aparut chimia moderna”), dar nici orice altceva penibil si odios cu care ignoranta colectiva ar identifica-o (o „prostie”, „nu cred in chestii d-astea” etc.). Uneori, aceste etichete aplicate astrologiei ii scad audienta si, implicit, adresabilitatea catre cei care o practica.

Astrologia este: o stiinta oculta (varianta spirituala a astronomiei; ambele stiinte se ocupa, in linii mari, de aceleasi corpuri ceresti, dar astronomii nu accepta existenta energiilor planetare si influenta lor, excluzand desigur parametrii fizici gen temperatura, masa, stralucire si gravitatia, desi nimeni nu contesta influenta Soarelui sau a Lunii asupra Terrei si nu numai; altfel spus, astronomii vad doar pietre, praf, gaze, reactii chimice, in timp ce astrologii vad energii, influente subtile, conexiuni etc.), stiinta influentelor astrale, manifestate in mod energetic, subtil, la nivel fizic, eteric, astral, dar cu implicatii si la nivel mental si cauzal, o arta divinatorie, o cheie misterioasa de cunoastere a universului, a fiintei umane, a colectivitatilor, a posibilitatilor de relationare, a unor aspecte ezoterice (karma, dharma, suflet etc.), a riscurilor pentru sanatate s.a.m.d. Nu putem epuiza „ce este astrologia”, pentru ca nimeni nu i-a aflat inca limitele (poate doar vag, aproximativ).

Daca stim pe ce legi se bazeaza astronomia (legile lui Newton, legea atractiei gravitationale, dar si celelalte pe care le gasim in manualele de fizica), ar trebui sa precizam si niste legi pe care se bazeaza astrologia, pentru a avea mai multa credibilitate. O stiinta a lumii fizice se bazeaza pe legile fizicii (deci ale planului material). Este deci logic sa acceptam ca o stiinta oculta se bazeaza pe legi oculte (care tin de lumile spirituale sau planurile subtile). Unii ar spune ca toate legile spirituale sunt cuprinse in sinteza numita Kybalion, desi alte voci afirma ca nu toate sunt cuprinse acolo (Kybalion contine exact atat cat au reusit inteleptii sai autori sa cuprinda, sa sintetizeze, indicand anumite limite ce nu au putit fi depasite atunci).

Asadar astrologia se bazeaza pe urmatoarele legi spirituale:

1. Legea analogiei („Ce este sus este precum ceea ce este jos si ceea ce este jos este precum ceea ce este sus, pentru a intregi miracolul lucrului unic” – Hermes Trismegistos, „Tabla de smarald”).

Aceasta lege explica de ce planetele din cosmos ne influenteaza pe fiecare din noi, ca individualitati. Planete din sistemul solar, constelatiile zodiacale, stelele fixe, asteroizii („sus”) se regasesc, in forma miniaturala, in corpul si in aura fiecarui om („jos”), dar si in orice animal, planta, roca. Prin urmare planetele „de sus”, care se regasesc la fel si „jos” (dar e o diferenta de proportie), se deplaseaza identic la ambele nivele (universal sau „macro”, individual sau „micro”). Planeta Jupiter, de exemplu, se manifesta in corpul uman sub forma organului numit ficat, iar in aura umana ca un strat energetic ce se afla in relatie cu aceasta planeta. Analogia dintre „sus” si „jos” ne permite sa intelegem ca nu exista bariere si ca astrele sunt in noi (acest adevar a fost exprimat si de Iisus Christos cand a spus „Imparatia cerurilor este in voi”, sau in maxima straveche „cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste universul si toate tainele lui”). Concluzie: daca totul este in noi si Divinul este in noi (dar, din pacate, si opusul sau).

Legea analogiei este utilizata eficient in astrologia previzionala. In tehnicile numite progresii sau directii, sunt realizate analogii de tipul 1 grad (zodiacal) = 1 an, sau 1 zi = 1 an (acestea fiind, evident, simbolice, dar operative in plan previzional, caci reflecta „realitatea” astrologica „la zi”, sau „update”).

2. Legea reflectarii holografice („Totul se reflecta in parte si partea se reflecta in tot”).

Cercul zodiacal („totul”) se reflecta in corpul uman („parte a totului”), caci fiecare segment si organ al corpului nostru este guvernat de o zodie (Berbec – cap, Taur – gat, etc.). Fiecare decan al unei zodii sau portiune de 10 grade („parte”) reflecta o zodie de acelasi semn („totul”). De exemplu, la zodia Berbecului: decan 1 – Berbec-Berbec, decan 2 – Berbec-Leu, decan 3 – Berbec-Sagetator. In astrologia indiana exista multe diviziuni gen dasha, antardasha, navamsha, care reflecta aceasta lege. In astrologia europeana exista diviziuni gen „termen”, „monomoiria”, „dodecamoiria”, teoria gradelor zodiacale, care de asemenea, sustin legea reflectarii holografice.

Din punct de vedere al aspectului temporal, ciclurile mari („totul”) se reflecta in cicluri mai mai mici („partea”). Spre exemplu, Marele An platonic (25920 de ani), se reflecta intr-un an solar obisnuit, de 365 de zile (deci o Luna cosmica sau o Era zodiacala, de 2160 de ani, se reflecta intr-o luna calendaristica, de aproximativ 30 de zile, in care Soarele tranziteaza o zodie; o Zi cosmica, de 72 de ani, se reflecta intr-o zi normala, de 24 de ore).

3. Legea polaritatii („Divinul este unic, dar in manifestare apare sub forma a doua polaritati complementare”; „Un aspect yin, un aspect yang, acesta este Tao” afirma Lao Zi in „Tao te king”).

Exista zodii masculine (Berbec, Gemeni, Leu, Balanta, Sagetator, Varsator) si zodii feminine (Taur, Rac, Fecioara, Scorpion, Capricorn, Pesti), planete feminine (Luna, Venus, Saturn, Neptun), planete masculine (Soare, Marte, Jupiter, Uranus), dar si planete androgine (Mercur), sau de un gen incert (Pluton). Cu exceptia Soarelui si Lunii, toate planetele au un domiciliu masculin (solar, diurn) si un domiciliu feminin (lunar, nocturn).

4. Legea consonantei (a fost expusa de Stefan Odobleja in „Psihologia consonantista”, fiind valabila si in plan fizic – vezi sonicitatea, dar si in plan spiritual: „Intre doua focare ce au aceeasi frecventa sau lungime de unda se produce un schimb de energie, iar transferul are loc de la focarul mai puternic, ce se poate desemna ca sursa, la focarul mai slab, ce se poate desemna ca receptor”)

Aceasta lege vine in completarea legii analogiei, pentru a intelege mai bine astrologia. Este evident ca intre planetele de pe cer, pe care le putem considera „sursa energetica”, si planetele ce exista, in varianta „micro”, in fiinta noastra, reprezentand „receptorul”, exista, conform legii consonantei, un schimb de energie (planetele cosmice, „de sus”, „sursele” alimenteaza „planetele de jos”, „receptorii”, ce exista minitural in noi). De aceea, atunci cand o planeta tranziteaza o zodie, de exemplu, resimtim aceasta si in corpul nostru si in viata noastra, prin modul de gandire si comportament, prin intamplarile placute sau neplacute care survin.

Exista si alte legi spirituale care sustin, in mod misterios, functionarea astrologiei, dar nu le vom expune acum.

Mai putem totusi spune ca exista si niste entitati spirituale sau inteligente cosmice, iar acestea fac sa functioneze armonios „masinaria” complexa a astrelor. Corpul fizic al unor astfel de entitati poate fi o planeta sau o stea (si Terra are o astfel de inteligenta spirituala ce o guverneaza). Sa vorbim insa mai mult despre acestea ar insemna sa intram in teozofie, angelologie, ezoterism, ceea ce nu ne-am propus pentru moment.

In concluzie, astrologia este mai mult decat o percepe marele public si are niste mecanisme tainice, pe care le putem totusi intelege.