Astrologie orară: despre recepții și non-recepții

de MIHAELA DICU

Cuvânt înainte

Mulți orariști de școală modernă consideră că William Lilly ar fi părintele astrologiei orare. Dar, chiar dacă Lilly a scris un tratat celebru în domeniu (”Christian Astrology”), nu este nici pe departe părintele acestei arte.

Cea mai veche lucrare în care sunt consemnate cazuri de astrologie orară este ”Carmen Astrologicum”, a lui Dorotheus din Sidon (sec. I e.n.). În cartea a V-a există patru exemple care pot fi considerate orare, într-unul dintre ele specificându-se clar că este vorba despre o întrebare. Și, nu, nu este vorba despre o interpolare târzie a traducătorilor persani sau arabi, așa cum clamează unii, iar asta din cauză că cele patru cazuri se regăsesc și în ”Apotelesmatika”, lucrarea lui Hephaistion din Teba (cca 415 e.n.), care îl citează copios pe Dorotheus. Iar Hephaistion a avut cu siguranță la îndemână lucrarea originală a lui Dorotheus, în limba greacă, căci traducerea în arabă apare abia în jurul anului 800.

Tot din secolul al V-lea, mai exact din anul 479 e.n., ne-a rămas și orara lui Palchus, ”Întrebare legată de o corabie plecată din Alexandria spre Smyrna”^[1]https://www.skyscript.co.uk/shippalchus.html.

Dar adevărații părinți ai astrologiei orare sunt Masha’allah și Sahl.

MASHA’ALLAH IBN ATHARĪ (cca 740-815), astrolog, astronom și matematician evreu persan, care a trăit în Basra (în Irakul de astăzi). A fost printre cei care au introdus astrologia și astronomia la Bagdad, a funcționat ca astrolog de curte pentru califatul abasid și a scris peste douăzeci de lucrări de astrologie în arabă, majoritatea fiind traduse ulterior în latină.  Tratatul „Despre recepție” expune metoda lui de interpretare a orarelor (rolul recepțiilor, aplicațiilor, dispozitorilor etc.) și include studii de caz. Tratatul ”Despre lucruri ascunse” expune tehnici de găsire a obiectelor pierdute, a hoților, a lucrurilor ascunse. Iar tratatul ” Despre interpretarea gândului (intenției)” este bazat pe „hărți de consultație” (hărți de interogare), adică orare propriu-zise despre scopul și deznodământul întrebării.

SAHL IBN BISHR (cca 786 – c. 845), cunoscut în Europa Medievală drept Zahel sau Zael, astrolog, astronom și matematician evreu care a îndeplinit rolul de astrolog al guvernatorului Khuzistanului^[2]Unele surse indică ‘Khuristan’ ca nume al provinciei unde a slujit Sahl ibn Bišr; această formă pare a fi o eroare de transcriere pentru Khuzistan (Hūzistān), provincia istorică din … Continue reading și apoi al vizirului Bagdadului. A scris în arabă tratatele de astrologie orară ”Introducere în astrologie”, ”Cele 50 de precepte”, ”Judecarea întrebărilor” și ”Cartea timpurilor”, care conțin un corpus de instrucțiuni detaliate pentru practicarea acestei ramuri a astrologiei. Tratatele sunt foarte complete și bine structurate, conținând cam tot ce se știe azi despre astrologia orară, ba chiar și unele lucruri care par să fi fost uitate…

Important: atât Sahl, cât și Masha’allah își bazează arta pe doctrina elenistică și ambii folosesc sistemul de case pe semne întregi.

Cuvântul înainte nu poate fi încheiat fără a menționa un alt orarist prestigios și foarte prolific, anume Guido Bonatti (cca 1210-1300), care a activat cu vreo patru secole înaintea lui Lilly. Bonatti folosea și el sistemul de case pe semne întregi, pentru semnificația caselor, dar mai folosea și cele patru cadrane și pentru evaluarea forței planetelor.

DESPRE RECEPȚII

În astrologia orară, „regula de aur” care conduce la un răspuns pozitiv este să existe o conexiune între semnificatori, adică între semnificatorul celui care întreabă (Stăpânul As / Luna) și semnificatorul obiectului întrebării (stăpânul casei relevante).

Pot fi mai multe tipuri de conexiuni, dar cel mai adesea este vorba despre un aspect, și nu orice fel de aspect, ci de un aspect aplicant. Un aspect aplicant este cel în care una dintre planete, cea mai rapidă, se îndreaptă către aspectul exact cu cealaltă planetă. Dintre aceste aspecte, în principiu:

– Conjuncția este cea mai puternică și conduce către un răspuns „DA”

– Trigonul și Sextilul dau un „DA” care se împlinește cu ușurință (dacă nu sunt alte piedici).

– Careul și Opoziția pot să însemne „DA”, însă cer obligatoriu condiții ajutătoare.

Dar în concepția lui Sahl și Masha’allah, preluată mai mult sau mai puțin de urmași, aspectul aplicant nu este suficient – el trebuie să fie acompaniat de o recepție. În tratatul ”Despre recepții”, Māshāʾallāh întărește doctrinar ideea că recepția este „cheia” judecății în orare.

”Să știi că recepția provine de la exaltări și domicilii, în ceea ce privește cauzarea lucrurilor (…): iată în ce constă — ca o planetă dintre cele șapte să se afle în exaltarea altei planete sau în domiciliul ei și să i se alăture prin unul dintre aspectele cunoscute.” (”Works of Sahl & Māshāʾallāh”, Cazimi Press, 2008, pg. 439, trad. Benjamin Dykes).

Aceasta este recepția în sine, recepția simplă. Se spune că planeta care are domiciliul/exaltarea în locul în care se află cealaltă planetă cu care este în aspect ”o recepționează”, sau, așa cum se spune în mod curent, ”o primește” pe cea din urmă.

Exemple:

În esență, recepția este atunci când o planetă o primește pe alta în demnitatea ei.

Sahl pomenește și de recepția prin triplicitate și de cea prin termen.

Evident că recepția prin triplicitate și termen este mai slabă decât cea prin domiciliu sau exaltare. Poate din această cauză Sahl spune că Māshāʾallāh lua în considerare, pentru a spori forța, recepția simultan prin triplicitate și termen. Probabil, gândind că în situații mai dificile, cum ar fi conexiunea prin careu, este nevoie de o mai mare putere pentru a se ajunge la o soluționare pozitivă.  Asta, bineînțeles dacă nu intervin alți factori ajutători. Oricum, iată un exemplu de recepție simultană prin triplicitate și termen.

Un alt element interesant la Māshāʾallāh și Sahl este concepția că, în unele situații, exaltarea este mai puternică decât domiciliul.

”Tot astfel, exaltările sunt asemenea domiciliilor, dar exaltările au o autoritate mai mare într-un regat — anume, dacă se face ceva în legătură cu un rege, stăpânul exaltării este mai puternic decât stăpânul domiciliului”, spune Māshāʾallāh.  (”Works of Sahl & Māshāʾallāh”, Cazimi Press, 2008, pg. 440, trad. Benjamin Dykes) – Hyperlink:

În cazul acesta, scara forței demnităților ar deveni Exaltare -> Domiciliu -> Triplicitate -> Termen -> Decan (eventual).

Punerea exaltării în fața domiciliului ar putea avea legătură cu acordarea unei mai mari importanțe căderii, comparativ cu exilul, cum se va vedea mai târziu în articol.

Câteva principii cu privire la recepții, moștenite de la Sahl și Māshāʾallāh:

• Rangul demnității contează pentru cât de mult ameliorează recepția situații dificile.
• Când o malefică te primește, răul său se îndulcește; când nu te primește, te lovește. Uneori, dacă te primește, te poate chiar ajuta, mai ales când recepția e puternică.
• Interpunerea (prohibiția/abscizia) fără recepție taie, blochează; cu recepție, poate permite perfectarea.
• În cazul transferului luminii, recepția destinatarului contează: dacă primește, întărește; dacă respinge, șubrezește (vom vedea mai târziu un exemplu).
• Recepția înclină, nu execută: pentru perfectare este nevoie de aspect aplicant sau un intermediar legitim. (Mai târziu, Guido Bonatti va denumi recepția fără aspect Generozitate și va spune că aceasta rar perfectează de una singură).
• Recepția + aspect aplicant = combustibilul principal al perfectării.

Să încheiem partea privind recepțiile cu un exemplu care arată cum poate fi salvată o prohibiție de către recepție:

Întrebare: „Se definitivează înțelegerea (contractul)?”

As Taur → Venus (cel ce întreabă), C VII Scorpion → Marte (cealaltă parte).
Venus 4° Vărsător
Marte 16° Vărsător
Saturn 21° Vărsător
Ținta firească: Venus (I) vrea să ajungă la Marte (VII).
Prohibiția: Marte (16°) aplică mai întâi la Saturn (21°) și face conjuncția cu el înainte ca Venus să poată ajunge la Marte. Este o prohibiție clasică: interpusul (Saturn) „ia” lumina lui Marte înainte de întâlnirea Venus–Marte.
Recepția la interpus (cheia salvării):
Saturn o primește pe Venus: Venus este în Vărsător, domiciliul lui Saturn → recepție puternică.
Saturn îl primește și pe Marte: Marte este tot în Vărsător → recepție puternică.
Colectarea luminii: ambii semnificatori mai rapizi (Venus și Marte) aplică (separat) la Saturn (mai lent), iar Saturn îi primește pe amândoi. Avem astfel o colectare a luminii cu recepție dublă la colector, adică o configurație care salvează cazul de la blocajul prohibiției și poate să conducă la perfectare prin mijlocire (cu rol saturnian: autoritate, instituție, garant, avocat/notar; dar și posibil cu întârziere).
De ce e „salvată” prohibiția aici:
Fără recepție la interpus, am fi spus: „totul se oprește la Saturn” (prohibiție). Cu recepție puternică din partea interpusului față de ambii semnificatori și cu schema de colectare a luminii, interpunerea devine mijlocire legitimă, iar perfectarea se obține „prin terț”.

În încheierea subiectului: bineînțeles că recepția mutuală (fiecare dintre semnificatori este în demnitatea celuilalt) este mult mai puternică decât o recepție simplă și dă șanse mai mari de perfectare. Însă nu insist asupra recepțiilor mutuale aici, căci ele sunt arhi-cunoscute și frecvent folosite în astrologia modernă, inclusiv în natală, ba chiar cu aplicații neașteptate în relațională. Pentru curioși, recomand  articolul ”Recepția mutuală în astrologia relațională”.

DESPRE NON-RECEPȚII

Așa cum recepțiile facilitează împlinirea, non-recepțiile o împiedică. Ce sunt non-recepțiile? Hai să vedem ce spune Sahl:

”58. Iar în ceea ce privește pozițiile în care nu există acceptare și nici recunoaștere: dacă Luna sau stăpânul Ascendentului aplică la o planetă, iar acea planetă nu are mărturie (nu deține demnități) în poziția Lunii sau a stăpânului Ascendentului, atunci nu îi recunoaște și nici nu îi primește.

59. De asemenea, dacă Luna sau stăpânul Ascendentului aplică spre o planetă din căderea ei, este ca și cum cineva ar veni la ea din casa dușmanilor săi: aceasta nu o acceptă și nici nu se apropie de ea.

60. Exemple pentru aceasta: dacă Luna este în Berbec și aplică la Saturn, sau în Rac și aplică la Marte, sau în Fecioară și aplică la Venus, sau în Capricorn și aplică la Jupiter, sau în Balanță și aplică la Soare.

61. Iar dacă semnificatorul se afla în căderea sa și se leagă (aplică) de o planetă, iar acea planetă nu are vreo parte (nicio demnitate) în poziția semnificatorului (adică prin casă sau prin exaltare), atunci nu-l va considera potrivit pentru nimic, ca și cum întrebătorul ar oferi înfrângere, și nu va fi recunoscut (nu va fi acceptat).

62. Iar dacă o planetă se conectează cu o planetă aflată în propria ei cădere, sau [aflată] în căderea planetei care îi încredințează lumina, o coboară și va diminua ceea ce primește de la aceasta.”

(”The Astrology of Sahl b. Bishr: Volume I: Principles, Elections, Questions, Nativities”, Cazimi Press, 2019, pg. 61-62, trad. Benjamin Dykes)

Sahl enumeră, așadar, 5 tipuri de non-recepție. Considerând că A și B sunt semnificatori și că A aplică la B, acestea ar fi:

Tip 1 – B peregrin în semnul lui A

B nu are nicio demnitate esențială în gradul/semnul în care se află A → nu îl „recunoaște” (nu îl primește) pe A.
Ex.: A în Taur, B = peregrin în Taur; A aplică la B → B e peregrin în locul lui A ⇒ non-recepție

Tip 2 – A în căderea lui B

A vine „din casa dușmanilor lui B” → B îl respinge
Ex.: Luna în Berbec aplică la Saturn → Saturn are căderea în Berbec ⇒ non-recepție

Tip 3 – A în propria cădere, B peregrin în semnul lui A

Combo agravant: A e deja „la pământ”, iar B, care e peregrin, nu are niciun motiv să-l accepte.
Ex.: A = Venus în Fecioară (propria cădere), B = Saturn fără demnitate în gradul Fecioarei unde se află Venus A ⇒ non-recepție

Tip 4 – B în propria cădere

Receptorul B e foarte slăbit → chiar dacă ar vrea, „trage în jos”.
Ex.: A aplică la Saturn în Berbec (propria cădere a lui Saturn). ⇒ non-recepție

Tip 5 – B în căderea lui A

B e într-un loc ostil lui A → nu îl primește.
Ex.: A = Soarele, care are căderea în Balanță, este în Gemeni, iar B, Jupiter (receptorul) în Balanță. ⇒ non-recepție
Ca model didactic simplu: A = Soarele în orice loc, B = o planetă în Balanță: B se află în căderea Soarelui ⇒ B nu-l primește pe Soare.

Observație-cheie:
Exilul nu apare explicit în această listă. Sahl vede căderea drept marcă de ostilitate activă. Tratează drept slăbiciune și condiția unei planete de a fi peregrină (fără demnitate), dar nu pomenește exilul.  Însă în practica tradițională exilul este o debilitate esențială și, prin analogie, are efecte ostile/repulsive similare cu „căderea”, doar că în ierarhie, la Sahl căderea pare a fi considerată mai gravă decât exilul.

Așadar, chiar dacă Sahl nu menționează exilul aici, o regulă echitabilă ar suna cam așa:

• B în exilul lui A (sau A în exilul lui B), așteaptă-te la lipsă de primire / refuz / împiedicare, mai ales dacă nu există alte recepții compensatoare puternice (cum ar fi triplicitate + termen) sau o demnitate accidentală sau alte condiții speciale care să ajute realizarea.

Și tot non-recepții ar fi și:

• A în propriul exil, B peregrin în semnul lui A
• B în propriul exil

Iată două exemple de orare în care non-recepțiile au împiedicat soluționarea pozitivă, deși la prima vedere aceasta părea posibilă:

Proprietarul câinelui, A, este stăpânul AS, Mercur, în exil, în Săgetător

Câinele, B, este stăpânul casei a VI-a (animale mici și de companie), Marte, retrograd în Leu. Între cei doi este un aspect separant accentuat.

Luna în Balanță, C, ar putea transmite lumina de la B la A, făcând posibilă reunirea celor doi. Dar…

Legătura cu B este compromisă din cauză că C este în exilul lui B, iar cea cu A, din cauza slăbiciunii acestuia din urmă.

La 10 luni de la eveniment, cățelul încă nu a fost găsit.

X este stăpânul As, adică planeta A, Saturn. Jobul respectiv este stăpânul casei a VI-a, Mercur, planeta B. B se separă de A.

Există însă posibilitatea ca Luna, puternică, în domiciliu și angulară, să transmită lumina prin trigon de la A la B, adică de la semnificatorul lui X către jobul dorit.

Din păcate, nu numai că cei doi semnificatori sunt peregrini, dar mai sunt și în căderea Lunii. O dublă non-recepție, soldată cu un eșec.   

La final:

În sinteză, recepțiile constituie o condiție de fond care face ca aspectele aplicante să poată conduce la perfectare; ele facilitează și legitimează accesul la răspunsul „da”. În lipsa lor sau în prezența non-recepțiilor, aceeași geometrie a aspectelor se poate lovi de blocaje, respingeri ori „tăieri” pe traseu. Învățăturile lui Māshāʾallāh și Sahl ne arată că nu este suficient să vrem să ne întâlnim, mai trebuie să fim și primiți. De aceea, în hărțile orare, a cerceta cine pe cine primește (și cum o face) poate să marcheze diferența dintre o promisiune și un rezultat ferm.

Rămâi conectat cu ”Astrele”!

Te abonezi gratuit și te anunțăm când publicăm o nouă ediție a revistei, articole și știri din comunitatea noastră. Te ținem la curent cu evenimentele organizate de AAR, precum și cu cele organizate independent de astrologii și partenerii noștri.