Astrologie și medicină – Che Guevara

de SORIN BRATOVEANU

În cadrul serialului ”Astrologie și medicină – V.I.P.” am ales să prezentăm și să înțelegem astrologic viețile unor medici, care au atins o anumită notorietate nu doar, sau nu atât prin medicină, ci mai ales prin alte preocupări, pasiuni sau hobby-uri, care le-au adus o imensă popularitate. Astfel, în cazul celor mai mulți dintre ei, medicina a devenit o activitate secundară, iar acel domeniu de care erau pasionați a dobândit rolul principal. În episoadele anterioare am ales să analizăm mai ales viețile unor medici-scriitori. În episodul actual facem o excepție.

Aspecte biografice

Ernesto Guevara s-a născut pe data de 14 iunie 1928, la Rosario, în Argentina. Tatăl său se numea Ernesto Guevara Lynch, iar mama sa avea numele de Celia, cuplul Guevara având origini basce, irlandeze și spaniole. La vârsta de doi ani Ernesto a dezvoltat un astm bronșic, iar la trei ani el a învățat, de la tatăl său, să joace șah, participând ulterior la concursuri de profil. De la mama sa a învățat limba franceză, care îi va fi, mai târziu, utilă (în activitățile derulate la maturitate).

Totuși, în afara părinților, o mare influență în educația și formarea sa a avut o mătușă (soră a Celiei), care nutrea puternice simpatii și convingeri comuniste. De la mătușa sa a preluat Ernesto acest ”microb”. În perioada adolescenței, el a avut timpul necesar, mai ales când era țintuit la pat de crizele de astm, să studieze lucrările unor autori precum Jules Verne, Pablo Neruda, Jack London, Sigmund Freud, Bertrand Russell. În perioada studiilor liceale a practicat rugby.

Ernesto a intenționat să urmeze serviciul militar argentinian, dar a fost respins de comisia medicală pentru că suferea de astm. Fiind ambițios și competitiv, el a ales să studieze medicina. El s-a înscris la Facultatea de Medicină din Buenos Aires în 1948 și a absolvit studiile medicale în 1953. În perioada studenției, adică la începutul anilor ’50, Ernesto a călătorit în mai multe țări din America latină (Bolivia, Peru, Ecuador, Guatemala, Chile, Columbia, Venezuela etc.). În țările respective el a observat diverse stări de fapt nefavorabile: sărăcia unor părți ale populației, inegalitățile sociale, aroganța unor lideri politici și militari etc. Ca urmare, Ernesto s-a radicalizat în convingerile sale marxiste/de stânga.

În 1954, el a călătorit în Mexic și aici l-a întâlnit pe Fidel Castro. Ernesto a fost cooptat/racolat de Castro în mișcarea sa revoluționară, care s-a derulat în Cuba, între 1953 și 1959, în mai multe etape. Desigur, mulți poate cred că sintagma ”revoluția cubaneză” este reală, dar a fost de fapt un război civil între armata comunistă condusă de frații Castro, Fidel și Raul, pe de o parte, și armata regimului cubanez, condus de președintele Fulgencio Batista, pe de altă parte. Și mult trâmbițata ”revoluție bolșevică”, din 1917, a fost, de fapt, o lovitură de stat (dată guvernului provizoriu rus și familiei țarului Nikolai al II-lea), urmată de un război civil (între tabăra bolșevică și fidelii regimului țarist). Oamenii lui Lenin aveau o agendă prestabilită, finanțată de bancheri occidentali, după cum a arătat Curzio Malaparte în cartea ”Tehnica loviturii de stat”. Facem aceste precizări pentru cei ce mai cred, cu naivitate, că așa-zisele revoluții socialiste/comuniste sunt ”ridicări spontane la luptă ale maselor populare, muncitori și țărani, împotriva regimurilor exploatatoare burghezo-moșierești” (acesta fiind, evident, un clișeu de propagandă comunistă).

Este limpede că gruparea comunistă ”revoluționară” cubaneză a primit sprijin consistent, logistic, militar, uman și financiar din exterior (URSS, comuniștii latino-americani, comuniștii vest-europeni etc.). În acest război civil, care s-a încheiat cu victoria comuniștilor, Ernesto Guevara, devenit deja El Che, s-a implicat foarte activ, dobândind gradul de comandant de batalion. Che Guevara a fost ”creierul lui Castro” în acest război civil, ocupându-se de problemele de natură medicală, alimentară, educațională și militară ale armatei rebele. După triumful comunist, Che Guevara a fost implicat personal în epurarea adversarilor politici din vechiul regim (adică uciderea unui număr de câteva mii de oameni). Che a devenit apoi demnitar al regimului comunist cubanez: director al Băncii Centrale a Cubei, ministrul industriilor etc.

În perioada în care a activat ca lider al regimului comunist cubanez, Che a avut o activitate susținută în plan politic, economic și diplomatic. El a susținut naționalizarea și cooperativizarea în economia cubaneză, fiind un adversar feroce al ”acumulărilor materiale, care creează inechități sociale”; totuși, reformele comuniste au condus la o scădere a productivității și eficienței economice. Cuba a fost silită să coopereze economic doar cu URSS și celelalte țări din blocul comunist est-european, ceea ce, în timp, a condus-o la subdezvoltare economică. Che a făcut și multe turnee diplomatice, atât în țări cu regim comunist (Cehoslovacia, Germania de Est etc.), cât și la ONU, unde a susținut discursuri (în care înfiera ”imperialismul american”). Guevara a scris și lucrări de ideologie marxistă, precum și cărți despre strategie militară (pe care o învățase practic în campania cubaneză). Era, așadar, un militant comunist total dedicat ”cauzei proletariatului”. În 1964, a călătorit și în URSS, Egipt și Algeria, ba chiar și în Irlanda (tatăl său având origini irlandeze).

După vizitarea unor țări africane și obținerea unor informații despre alte țări din această zonă geografică, Guevara a decis să se implice în criza politică din Congo. Che a ajuns în Congo în 1965 și a decis să sprijine o grupare congoleză marxistă, în lupta împotriva regimului condus de președintele Mobutu. Aceasta a fost o tentativă de ”export de revoluție”, pe care Guevara a crezut-o posibilă și cu potențial de succes (fiind încă îmbătat de succesul ”revoluției cubaneze”). Din nefericire pentru Che, încercarea a eșuat, el părăsind Congo în același an.

După acest eșec, Che a inițiat o nouă încercare de ”export de revoluție”, de această dată în Bolivia. În toamna lui 1966 el a intrat în Bolivia, aterizând cu un avion în La Paz, având un pașaport cu o identitate falsă. Din La Paz, Che s-a deplasat într-o regiune rurală boliviană, unde a început să se pregătească, alături de mai mulți camarazi, de un război de gherilă împotriva guvernului bolivian. Acest război care era destinat să devină ”revoluție socialistă”. Guevara s-a bazat pe ajutorul sovieticilor, comuniștilor internaționali, dar acest sprijin a fost foarte scăzut, insuficient sau chiar absent. Nici măcar cooperarea cu ”țăranii exploatați” din Bolivia nu a fost obținută (agricultorii sau fermierii bolivieni știau că regimurile comuniste confiscă terenurile agricole și le ”cooperativizează”). Războiul de gherilă a evoluat prost pentru armata lui Che, derulându-se în zone montane, în regiuni mai greu accesibile, împotriva unei armate boliviene destul de bine pregătite și sprijinite logistic de CIA americană.

Gruparea lui Che a fost complet învinsă și capturată pe 8 octombrie 1967. Pe 9 octombrie Che Guevara a fost executat prin împușcare. Cadavrului său i s-au amputat mâinile (care au fost trimise ”cadou” lui Fidel Castro, la Havana, într-un colet), iar restul corpului a fost înmormântat într-un loc necunoscut. Unii dintre foștii săi camarazi, care au ales să se desprindă de grupul armat principal al lui Guevara (din motive tactice), trecând apoi granița în Chile, au afirmat că și El Che se putea salva prin refugierea în Chile (dar el a refuzat această variantă).

Din viața relațională a lui Guevara sunt cunoscute cele două căsătorii. În perioada trecerii prin Guatemala, de la începutul anilor ’50, țară în care a rămas aproximativ nouă luni, Ernesto a cunoscut-o pe Hilda Gadea, care i-a devenit soție. În 1959, Che a divorțat de Hilda și s-a recăsătorit, cu Aleida March. Din al doilea mariaj au rezultat patru copii: Aleida, Camilo, Ernesto și Celia. Che a avut o fetiță și din relația cu prima soție.

Perspectiva astrologică

În harta lui Ernesto, trasată pentru 28 iunie 1928, Rosario, Argentina, ora 3:05 (oră de noapte, rating B) vedem un nativ Gemeni cu Ascendent în Taur. Acest Soare din Gemeni ne ajută să înțelegem apetitul său pentru lectură și pentru literatură din perioada adolescenței. Neptun din casa a IV-a ne arată că atracția lui pentru ideologia de stânga radicală (marxism) provine din familie (de la mătușa sa). Acest Neptun (semnificator al ideologiilor de stânga) din Leu este regentat de Soarele din Gemeni, ceea ce semnifică o adevărată pasiune personală, de suflet, pentru doctrina comunistă și convingerea mentală (Gemeni) că trebuie să ducă o ”cruciadă” pentru eradicarea tuturor inegalităților, nedreptăților sociale, a sărăciei din lume.

Același Soare, plasat alături de Venus în Gemeni, indică apetitul său pentru deplasări, excursii, dar și marea sa mobilitate. Planetele din Gemeni se corelează și cu disponibilitatea sa de a acorda interviuri, de a scrie cărți, articole sau alte texte. Marte din Berbec ne descrie un bărbat curajos, combativ, competitiv, orientat către confruntare, luptă, război. Dacă Guevara ar fi urmat o carieră medicală, ar fi avut cu siguranță, datorită acestei poziții, aptitudini certe pentru o specialitate chirurgicală (care solicită abilitatea de a face incizii, operații, amputații, excizii etc.). Marte fiind plasat în casa a XII-a (locuri ascunse, marginalizare, izolare), înțelegem de ce Ernesto a luptat mai ales în junglă, în pădure, în locuri singuratice, unde se infiltra ”sub acoperire” (așa cum a pătruns în Bolivia, înainte de a începe lupta de gherilă). Putem interpreta acest Marte prin sintagmele de ”luptă în ascuns”, ”război în locuri izolate”, ”confruntări în condiții ostile”.

Casa a IX-a din Capricorn ne vorbește despre studiile sale superioare de medicină. Regentul acestei case, Saturn, este plasat peregrin (în Săgetător), într-o casă nefavorabilă (a VIII-a), având și mers retrograd; putem astfel înțelege de ce Ernesto nu a practicat efectiv în domeniul pe care l-a studiat (medicina) ci doar sporadic (medic de campanie, în perioada războaielor, revoluțiilor, luptelor de gherilă, pentru cei răniți în confruntări). Calitatea de luptător activ a lui Che, care doboară inamici, vine în contradicție flagrantă cu caracterul umanist al științei medicale, care este destinată să salveze viețile pacienților și să amelioreze/ trateze/ vindece bolile celor suferinzi, fără a face distincții ideologice.

Cu siguranță, Guevara a luat mai multe vieți (ale dușmanilor comunismului), decât a reușit să salveze prin intervenții medicale. Saturn din casa a VIII-a, completat de regentul casei a VIII-a (Jupiter) pe Ascendent, semnifică mai curând un ”aducător al morții” decât un salvator. Opoziția dintre Saturn (secera morții) din Săgetător și casa a VIII-a, pe de o parte, și planetele Venus și Soare din Gemeni, pe de altă parte, indică ușurința sa de a lua viața altor oameni (Soare – inimă, viață), într-un mod lipsit de iubire (Venus). Anumite declarații ale lui Guevara arată că el considera corectă și îndreptățită ideea de a lupta, chiar în mod violent, chiar de a ucide, în numele idealului său. Această abordare poate fi corelată foarte bine cu trigoanele Marte – Saturn (a lupta și a ucide) și Marte – Neptun (a lupta pentru idealul propriu, în mod violent). Același Saturn din Săgetător semnifică și cariera sa politică, derulată în țări străine (ministru comunist în Cuba).

Popularitatea lui Ernesto poate fi corelată cu plasarea pe Ascendent a planetelor Jupiter și Lună. Luna este dispusă în Taur (în exaltare), iar conjuncția ei cu Jupiter i-a adus notorietate în țări străine (Cuba, țări latino-americane etc.). Cele două planete, dispuse angular, semnifică o certă carismă care i-a susținut poziția de lider revoluționar, care atrage mereu adepți dispuși să lupte și să moară sub comanda sa. Soarele și Venus din casa a II-a (a finanțelor) ne vorbesc despre poziția de director/ președinte al Băncii Cubei, poziție pe care Guevara a deținut-o între 1959 și 1961.

Mijlocul Cerului din Vărsător ne vorbește despre un ”revoluționar de profesie”, sau despre ”rebelul de serviciu”. Se știe că, după moartea sa, Che a devenit o figură iconică (fiind intens mediatizată fotografia sa, cu bereta pe cap și o steluță atașată de aceasta), fiind considerat un model pentru mai multe mișcări de protest (Guevara a fost un idol al protestatarilor francezi din 1968, de la Paris, de exemplu). Acest MC este regentat de Saturn din Săgetător și casa a VIII-a (am putea înțelege ”o carieră care conduce spre moarte, în țări străine”) și de Uranus din Berbec și casa a XII-a (înțeles ca ”luptător rebel, violent, aflat în condiții dificile, marginale”).

Guevara ar fi putut îmbătrâni în Cuba (având în vedere că a murit la doar 39 de ani), păstrându-și poziția de demnitar comunist. Totuși, spiritul său de aventură (corelat cu Jupiter de pe Ascendent) și nevoia sa de a acționa ca un ”apostol al comunismului” (alimentată de Neptun din Leu, în poziție angulară), care aduce ”binefacerile marxismului” în mai multe țări ale lumii, l-au condus spre fatalitatea indicată de Saturn natal.  Acest Saturn, plasat în Săgetător și casa a VIII-a, semnifică și moartea lui Guevara într-o zonă montană și în străinătate.

În plus, el avea doar trei planete în semne fixe (Luna, Jupiter în Taur, Neptun în Leu), restul planetelor fiind plasate în semne mobile (Soare, Venus, Saturn) și cardinale (Marte, Uranus, Neptun, Pluton); prin urmare, mobilitatea și inițiativa au fost predominante în cazul său, împingându-l să meargă mereu mai departe, abandonând pozițiile stabile, facile, comode.

Casa a VII-a este plasată în Scorpion și Săgetător (acesta din urmă fiind semn dual), fiind semnificate astfel cele două căsătorii ale sale. Casa a V-a (a copiilor) este plasată în Fecioară, având ca regent pe Mercur din Rac (semn fertil), astfel încât putem înțelege apariția celor cinci copii ai săi.

Episodul macabru al dezmembrării mâinilor sale după moarte poate fi înțeles din perspectiva conjuncției Mercur – Pluton din casa a III-a. Mercur se corelează cu mâinile, iar Pluton, ca regent al Scorpionului, semnifică tăierea, secționarea, ruperea.

La finalul unui articol biografic, sau astrobiografic, se obișnuiește să se aducă elogii persoanei despre care se scrie. Che Guevara poate fi considerat erou sau antierou din punctul de vedere subiectiv al unei ideologii, sau al alteia. A fost cu siguranță un bărbat curajos, care a luptat cu multă convingere și dedicare pentru principiile sale. Din nefericire, a ucis mulți oameni pentru a-și impune forțat propria viziune. Înțelegem că, în vremurile în care a trăit el, comunismul se afla în ascensiune și era foarte seducător, astfel încât Guevara s-a lăsat ”dus de val”. Timpul ne-a arătat, însă, că acest curent politic a generat mai mult rău decât bine și au fost necesare revoluții sângeroase (România – 1989, Ungaria – 1956, de exemplu), pentru a-l îndepărta. Să-l luăm pe Che Guevara ca exemplu ar fi o mare eroare, dar să ne urmăm cu pasiune propriile vise, idealuri, speranțe de viitor, într-un mod pașnic, plini de iubire și entuziasm, aceasta ar fi o direcție foarte bună de urmat.

Abonați-vă la newsletter-ul Astrele pentru a fi la curent cu tot ce publicăm în revistă! Veți fi anunțat/ă când publicăm ediții noi, articole de astrologie, exerciții/provocări. De asemenea, vă ținem la curent cu evenimentele AAR și cu atelierele și cursurile organizate de astrologii echipei Astrele și de partenerii noștri.