Mitologie și astrologie (ep. 7). Zeus / Jupiter, cel mai mare și mai puternic dintre zei

de TEODORA MUTH

Zeus este un personaj central în mitologia greacă și este firesc să fie așa, dacă ne gândim că toți ceilalți zei se supuneau voinței sale. El este cel care l-a răsturnat de pe tron pe tatăl său, Cronos/Timpul. El a fost întemeietorul comunității de pe Muntele Olimp, în care își duceau viața nemuritorii, după ce, la jocul de zaruri cu cei doi frați ai săi, Poseidon și Hades, prin care cei trei și-au adjudecat tărâmurile pe care urmau să le stăpânească, lui i-a revenit Cerul. Înainte de a o lua de soție pe sora sa, Hera, a avut încă două consoarte și un număr foarte mare de iubite care i-au dăruit numeroși copii. Apare în foarte multe mituri și legende, fie ca erou principal, fie în postura de judecător al faptelor altor zei sau ale muritorilor, fie ca aliat sau dușman al protagoniștilor, influențând evoluția evenimentelor prin puterea pe care o deține. Numele său își are originile în străvechea limbă indo-europeană, în care rădăcina ”dyeu” însemna ”cel strălucitor” iar ”dews” însemna ”zeu”. Din acest ”dews” se pare că au derivat cuvintele care înseamnă ”zeu” în limbile mai noi: ”theos” în greacă, ”deus” în latină, ”daiva” în persană și ”deva” în sanskrită. Tradus literal, Zeus putea însemna fie ”zeul strălucitor”, fie ”zeul cerului”.

Interesant este faptul că, în sistemul nostru solar, planeta care îi poartă numele, a cincea de la Soare, este cea mai mare dintre cele nouă câte îl alcătuiesc, în interiorul ei putând încăpea o mie de planete de dimensiunea Pământului. Acest gigant al sistemului solar este de două ori și jumătate mai mare decât toate celelalte planete luate la un loc. Din punct de vedere al structurii chimice, Jupiter seamănă mult cu o stea, fiind alcătuit în cea mai mare parte din hidrogen și heliu. Planetele nu pot emite mai multă energie decât cea primită de la Soare dar Jupiter radiază de aproape două ori mai multă căldură decât cea pe care o primește de la steaua noastră. Are cei mai mulți sateliți naturali, după Saturn, în număr de optzeci. Prin forța lui gravitațională, de două ori mai puternică decât cea a Pământului, Jupiter protejează celelalte planete, inclusiv Pământul, de efectele devastatoare ale asteroizilor. Pe cerul nopții, este al treilea obiect vizibil, ca strălucire, după Lună și Venus. Am ținut să menționez și aceste informații pentru a observa similitudinile dintre realitatea astronomică și calitățile pe care strămoșii noștri i le-au atribuit marelui Zeus / Jupiter.

Să-l abordăm acum pe Zeus din perspectiva mitologică. El a fost cel mai tânăr fiu al cuplului format de titanul Cronos, Timpul, și zeița Rhea, simbol al fertilității și al maternității. Cei doi au avut șase copii: trei fete – Demetra, Hestia și Hera – și trei fii – Hades, Poseidon și Zeus. Cronos îi luase tronul tatălui său, Uranus, după ce îl castrase, iar acesta, muribund fiind, își blestemase fiul să aibă parte de aceeași soartă. Pentru a împiedica împlinirea profeției, Cronos își înghițea copiii de îndată ce ei se nășteau. Asta, până când Rhea, exasperată de cruzimea soțului ei, l-a născut pe Zeus, la miez de noapte, pe Muntele Lyceu, din Arcadia, și l-a încredințat Mamei Pământ, care l-a dus în Creta și l-a ascuns într-o peșteră. Mama Pământ l-a lăsat acolo, în grija unor nimfe binevoitoare, printre care nimfa-capră Amalteea, cea care l-a hrănit pe micul zeu cu laptele ei. După ce Zeus și-a luat în stăpânire tronul, în semn de recunoștință față de capra Amalteea, a așezat imaginea acesteia printre constelații, în chip de Capricorn. El a luat unul dintre coarnele Amalteei și l-a dat nimfelor care îl îngrijiseră pe când era prunc, pentru ca ele să nu ducă lipsă de nimic, niciodată. Acesta este faimosul Corn al Abundenței, mereu plin cu mâncarea și băutura dorită de posesorul lui. În locul nou-născutului, Rhea i-a dat lui Cronos o piatră înfășată iar acesta a înghițit-o neobservând înșelăciunea.

După ce Zeus a crescut printre păstorii cretani de pe Muntele Ida, el s-a dus la mama sa și a cerut să fie făcut paharnicul lui Cronos. Rhea a intrat în complotul pus la cale de mezinul ei, astfel încât cei doi au reușit să-i readucă în lume pe frații și surorile mai mari ale lui Zeus, pe care Cronos i-a vomitat după ce a băut o poțiune magică oferită de Rhea. Începe apoi un lung război dus de copiii lui Cronos împotriva titanilor, război în care bătrânul Timp este învins. Se spune că piatra pe care Cronos o înghițise, crezând că este fiul său, a fost așezată de Zeus la Delfi, străvechi loc de cult în Grecia antică. După câștigarea războiului, cei trei frați, Hades, Poseidon și Zeus, își impart cele trei lumi, la jocul de zaruri deja amintit. Lui Hades îi revine Lumea de Jos, lui Poseidon Lumea Mărilor și Oceanelor iar Zeus ia în stăpânire Cerul.

După ce a fost înscăunat pe tronul din Olimp, Zeus s-a căsătorit cu Metis, o oceanidă care îl ajutase în lupta împotriva titanilor. Pe când Metis era însărcinată cu Atena, la urechile lui a ajuns o profeție care spunea că, după ce o va naște pe fiica lor, Metis va mai aduce pe lume un fiu, mult mai puternic decât Zeus, care îi va lua acestuia puterea. Vrând să se protejeze, Zeus o înghite pe Metis, pe de-a întregul. Când îi vine sorocul, Atena, zeița înțelepciunii, se naște din capul tatălui ei, matură și gata înzestrată cu coif, scut și lance.

A doua soție a lui Zeus a fost Themis, al cărei nume înseamnă „legea naturii”, personificarea ordinii divine, a legii naturale și a obiceiurilor. Themis este reprezentată ca o femeie severă, legată la ochi, care ține într-o mână o balanță iar în cealaltă o sabie. Ea a mijlocit pe lângă Zeus, în timpul Potopului, să aibă milă de singurii oameni care mai supraviețuiau, Decalion și Pyra, nepoții ei, care au curățat de buruieni pământul uscat și au reaprins focul sacru. 

Dar Zeus era îndrăgostit de sora lui, Hera, care îi respinsese cererea în căsătorie. În final, o seduce fiind deghizat în cuc, drept care cucul apare uneori pe sceptrul zeului. Mariajul celor doi nu este câtuși de puțin idilic și romanțios, atât din pricina infidelităților lui Zeus cât și din cauza firii năpraznice a Herei care îl urmărea peste tot și căuta să-și răzbune mândria rănită. Din uniunea cu Hera, lui Zeus i se nasc patru copii: Ares, zeul războiului, Hebe, zeița tinereții veșnice, Ilithyia, zeița moașă, care le ajuta pe femei la naștere, și Hephaistos, zeul meșter fierar din Olimp.

Printre numeroasele iubite cu care a trăit extraordinare povești de dragoste, le putem aminti pe Leto, căreia i s-a înfățișat ca lebădă și care i-a născut pe gemenii Apollo și Artemis, pleiada Maia, care l-a născut pe Hermes, Danae, mama eroului Perseu, care l-a cunoscut pe Zeus ca o ploaie de aur, Alcmena, fiica regelui Micenei, care i l-a dăruit pe Hercule, tânăra Io, preoteasă în templul Herei, Europa, fiica regelui fenician Agenor, pe care o răpește după ce se preschimbă într-un taur, Callisto, una dintre însoțitoarele zeiței Artemis, de care se apropie transformat în însăși Artemis, Demetra, zeița grânelor și a recoltelor, cu care o concepe pe Persephona, Antiope, pe care o cucerește sub chipul unui satir, Mnemosyne, titanida care le dă viață celor nouă muze, Semele care era preoteasă într-un templu închinat chiar lui Zeus, cu care îl zămislește pe Dionysos și lista ar putea continua, întrucât Zeus nu-și punea limite dorințelor și nici nu admitea să i se împotrivească vreo femeie.

Cu toate că se folosea de tot felul de trucuri pentru a obține ceea ce își punea în minte, schimbându-și înfățișarea și comportamentul, precum un iluzionist, Zeus avea câteva simboluri prin care era recunoscut pretutindeni. Acestea sunt fulgerul, pe care îl ține în mână ca pe-o suliță, tronul și coroana din frunze de măslin. El mai avea un sceptru, pe care era așezată fie o mică pasăre fie o miniatură a zeiței victoriei, Nyke. Vulturul și taurul erau animalele lui sacre iar stejarul și măslinul se aflau, de asemenea, sub protecția lui.

Zeus era însoțit de un întreg cortegiu de divinități mai mărunte. Tronul îi era păzit de patru spirite înaripate, două feminine și două masculine, Kratos (Puterea), Zelos (Rivalitatea), Nike (Victoria) și Bia (Forța). Kratos și Bia aveau rolul de a-i amplifica forța musculară și executau sarcini care cereau putere fizică. Nike era cea care conducea carul lui Zeus. Hermes era mesagerul lui, care acționa ca trimis special al voinței sale divine. La fel și Iris, zeița înaripată a curcubeului, cea care transmitea literal mesajele zeului destinatarilor lor. Themis era sfătuitoarea lui și ocupa un loc imediat lângă tron, împreună cu cele șase fiice pe care i le născuse lui Zeus: Moirele – care controlau destinele tuturor oamenilor, Clothos, Lachesis și Atropos – și Horele, tot trei – fie Thallo, Auxo și Carpo, zeițele ordinii naturale a lumii, fie, în alte surse, Eunomia, Dike și Eirene, zeițele ordinii sociale. Aceste zeițe erau responsabile și vegheau la buna funcționare a întregului Cosmos. Hestia, sora virgină a lui Zeus, se îngrijea de păstrarea focului aprins în vatra lăcașului zeiesc dar era și paharnica zeilor. Împreună cu Ganymede, ea servea ambrozia și nectarul la serbările din Olimp. Pegas, calul înaripat, purta fulgerele zeului și alți patru cai nemuritori trăgeau carul lui Zeus până în înaltul cerului. În fine, Harpiile, numite și ”câinii lui Zeus”, înspăimântătoare creaturi înaripate, aveau sarcina de a îngrozi muritorii pe care Zeus voia să-i hărțuiască.

Cultul lui Zeus era foarte răspândit în Grecia antică, numeroase temple și altare fiindu-i dedicate. Cel mai adesea, ele erau așezate pe înălțimi, unde Zeus era venerat ca aducător al ploii și protector al recoltelor.

Una dintre cele șapte minuni ale lumii antice a fost statuia criselefantină a lui Zeus, operă a vestitului sculptor Phidias. Lucrată în fildeș ornat cu aur, la suprafață, și din lemn la interior, această impresionantă operă, care măsura, se pare, 13 metri înălțime, era expusă într-un templu al lui Zeus, în Olympia. Așezarea aceasta a avut încă de la începuturile ei doar un rol sacru, astfel că poate fi considerată un uriaș sanctuar, în care se aflau altare și temple consacrate mai multor zeități, reunite sub patronajul spiritual al lui Zeus. Incinta sacră se numea ”altis” (crâng, dumbravă), și măsura cam 200 / 175 de metri. Aici a fost ridicat și mărețul templu al lui Zeus, după victoria grecilor conduși de Temistocle asupra perșilor, în celebra bătălie navală de la Salamina. Pausanias ne-a lăsat o descriere amănunțită a statuii, despre care se spune că inducea privitorului o emoție profundă. Forța și seninătatea chipului zeului aveau darul să impresioneze, mai ales că în fața statuii exista și un bazin cu apă care reflecta imaginea, ca o oglindă, amplificând efectul. Statuia nu era accesibilă publicului în fiecare zi ci doar cu ocazia unor evenimente speciale. Ne putem imagina autoritatea de care se bucura zeul, din moment ce i se aduceau asemenea onoruri. Festivalurile dedicate lui erau chiar binecunoscutele Jocuri Olimpice, întreceri sportive păstrate până în zilele noastre. În perioada antică, în timpul jocurilor se dedicau numeroase ofrande lui Zeus, inclusiv sub forma sacrificării unor animale, mai ales tauri.

În Creta, Zeus era venerat în peșteri, pe Muntele Lykaion era adorat ca Zeus Lykaios, Zeus Lup, într-un ritual arhaic, în Atena a fost onorat ca Zeus Meilichios (”miere”), în alte orașe ca Zeus Chthonios (”pământ”), Zeus Katachthonios (”sub-pământ”) sau Zeus Plousios (”cel care aduce avere”). În Sparta era adorat Zeus Amon, care combina trăsăturile grecești ale lui Zeus cu cele ale egipteanului Amon.

Zeus întruchipa credințele religioase și divinitatea greacă arhetipală. Pe lângă numele-i arhicunoscut, purta diferite nume locale și titluri care descriau aspecte ale autorității lui: Olympios (olimpianul), Panhellenios (zeul tuturor elenilor), Xenios (ospitalier), Horkios (cel care îi pedepsea pe mincinoși), Agoraeus (cel care veghea asupra negoțurilor din Agora și pedepsea comercianții necinstiți), Aegiduchos (cel care aruncă trăznetul asupra dușmanilor săi), Tallaios (zeul solar), Georgos (zeu al agriculturii și al recoltelor), Astrapios (fulgerătorul), Brontios (cel care trăznește).

Tot Zeus a fost cel care a luat decizia de a distruge omenirea printr-o revărsare de ape, Potopul, după ce a coborât pe pământ, însoțit de Hermes, și s-a convins de moravurile pervertite ale oamenilor. Totuși, după cum aminteam mai sus, la rugămintea consilierei sale, Thetis, el a acceptat să-i lase în viață pe Deucalion și Pyra, salvând în acest fel specia umană.

Zeus se distinge între olimpieni prin aceea că se folosește atât de forța lui fizică cât și de inteligența lui atunci când se confruntă cu dușmani sau când vrea să pună în aplicare o pedeapsă dată unui zeu sau unui muritor care nu a respectat regulile stabilite de el. În ciuda faptului că are adeseori reacții impulsive, el se raportează la justiție și veghează la respectarea legilor. De multe ori, pedepsește chiar și pe cei care îi sunt dragi, dacă greșesc. Este temut și respectat pentru ceea ce reprezintă. Da, el caută să obțină tot ce își dorește dar are o limită dicolo de care redevine stăpânul absolut, atotputernic și de neclintit atunci când se pune problema respectării legilor.

În mitologia romană, Zeus a fost preluat ca Jupiter, zeu cu o istorie și cu atribute aproape identice. Marea diferență dintre cei doi este puterea lui Jupiter de a schimba cursul istoriei și destinele unor oameni sau zei, putere pe care Zeus nu o avea.

Vă propun și de data aceasta două exemple ale unor nativi cu un puternic marcaj jupiterian în hărțile natale, să vedem care ar putea fi extremele manifestărilor acestei energii planetare în planul existenței umane.

Kurt Cobain, născut pe 20 februarie 1967, la ora 19:38, în Aberdeen, statul Washington.

Kurt Cobain s-a născut (oră rating AA) dintr-un cuplu de părinți foarte tineri care, pe când Kurt avea nouă ani, au divorțat. Acest eveniment l-a influențat profund, personalitatea lui trecând printr-o transformare majoră în perioada imediat următoare. Mama sa spunea că el s-a retras în lumea lui interioară, adoptând o atitudine sfidătoare în relația cu lumea exterioară. Kurt afirmă, în jurnalul său, că îi era rușine de comportamentul părinților săi și că își dorea cu ardoare o familie ”normală”, în care să se simtă protejat și iubit. Nu s-a întâmplat așa, drept care, în anul 1987 fondează trupa rock Nirvana, care urma să devină emblema mai multor generații răzvrătite. A cunoscut succesul deplin, a fost recompensat cu numeroase premii iar piesa lor Smells Like Teen Spirit a figurat pe poziția 5 a listei celor mai bune cinci sute de cântece ale tuturor timpurilor, alcătuită de Revista Rolling Stones. În ciuda acestor realizări excepționale, Kurt Cobain a intrat în grupul muzicienilor celebri decedați la doar 27 de ani, pe 18 martie 1994 el punându-și capăt zilelor cu o armă de foc. A fost dependent de alcool, medicamente și droguri.

În harta lui natală descoperim un stellium de patru planete, Soare, Mercur, Venus și Saturn, plus Chiron, în Pești și casa a șaptea, a parteneriatelor. Putem vedea Casa a șaptea și ca fiind casa a patra de la casa a patra, a căminului părintesc și a mamei, astfel că aglomerarea de planete de acolo poate semnifica și o moștenire complicată transgenerațională, pe linie maternă, pe lângă marea nevoie de a avea relații de afecțiune, vindecătoare. Jupiter, stăpânul zodiei Pești, se află în exaltare, în Rac și în casa a unsprezecea, a scopurilor, credințelor și a oamenilor din anturaj. Tot în Rac se află și Luna, expresie a sensibilității deosebite a muzicianului. Faptul că avea tendința de a se tortura printr-o gândire negativistă și necruțătoare este exprimat de conjuncția Uranus-Pluto din Fecioară, conjunctă cu Ascendentul lui. Este de menționat că din harta sa lipsește complet energia masculină, elementele foc și aer. Domină copleșitor elementele feminine, apa, în proporție de optzeci la sută, și pământul, restul de douăzeci. Avem și o piramidă pe semne de apă, în care sunt implicate și planetele din Scorpion, Marte și Neptun, din Casa a III-a, care descriu foarte bine mesajul artistic al cântecelor sale, tenebros, plin de furie și de sensibilitate. Analizând harta lui Kurt Cobain, putem spune că ne aflăm în fața unui jupiterian care tânjește după iubire și frumos dar este incapabil să obțină aceste lucruri tocmai din pricina exceselor cărora nu li se poate opune și a unui mod de a gândi obsesiv compulsiv, distrugător.

Al doilea exemplu este Frank Worth Elliot Jr., născut pe 2 decembrie 1924, la ora 13:09 (rating AA), în Statesville, Carolina de Nord, general maior în Forțele Aeriene ale Statelor Unite. Generalul Elliott a luptat în al Doilea Război Mondial fiind căpitan al unui avion B-24 Liberator, comandant al Diviziei a 14-a Strategic Aerospace și comandant al Bazei Forțelor Aeriene Chanute din Rantoul, Illinois care i-a purtat numele după moartea lui. A servit în aviația Statelor Unite timp de 33 de ani, fiind decorat cu mai multe ordine și medalii importante, pentru felul în care și-a servit patria. Mai mult, după ce s-a retras din activitatea militară, a rămas în Rantoul, orașul unde s-a aflat baza militară pe care a condus-o, pentru a ajuta comunitatea locală să găsească soluții la problemele economice generate de închiderea bazei.

Harta sa natală ne prezintă un jupiterian desăvărșit. Soarele, Jupiter, Mercur și Mijlocul Cerului sunt în Săgetător și casa a X-a iar Luna, Marte, Uranus și Ascendentul sunt în Pești, toate aflate sub stăpânirea lui Jupiter. Și în harta lui Elliot Jr. sunt prezente doar două elemente, focul și apa, cele care corespund zodiilor jupiteriene, Săgetător și Pești. Cu Uranus pe Ascendent și Jupiter pe Mijlocul Cerului, era de așteptat să viseze la zbor și chiar să zboare. Neptun, stăpânul modern al zodiei Pești, în casa a VI-a, conjunct cu Nodul Nord, exprimă frumos preocuparea generalului pentru binele colectivității și devotamentul față de cei care au nevoie de ajutor. În cazul lui, idealismul și compasiunea Peștilor sunt materializate de focul vizionar al Săgetătorului.

În următorul episod al serialului ne vom întâlni cu Cronos / Saturn, bătrânul zeu al Timpului.