Florence, steaua de dimineață cu inimă de leu

Povestea Floricăi Sas este una excepțională. Știm despre ea că s-a născut la Aiud, pe 6 august 1841. Originile etnice nu sunt clare, numele său apare scris în forma germană, Maria Freiin von Sass, Barbara Sass, Barbara Maria Sass, în maghiară Sass Flóra sau Szász Flóra, în română Florica Maria Sas, iar mai târziu în engleză, Lady Florence Baker, Florence, Lady Baker sau Lady Baker. Chiar dacă și-a cunoscut părinții, nu își amintea prea multe despre ei, deoarece a rămas orfană la o vârstă foarte mică. Nemaiavând pe nimeni care să-i poarte de grijă, a fost adoptată de o familie de negustori armeni, Finnian, care au crescut-o alături de copii lor dar cu intenția de a o vinde ca sclavă, la momentul potrivit. În perspectiva viitoarei vânzări și a intrării în haremul vreunui turc înstărit, primește o educație bună, conform canoanelor timpului, învățând patru limbi – româna, maghiara, germana și turca, precum și tot ce avea nevoie să știe o tânără femeie, pentru a conduce o gospodărie dar și pentru a-și delecta stăpânul – arta dansului, a broderiei, a înfrumusețării.

Pe când avea cam paisprezece – cincisprezece ani, a sosit ceasul să fie oferită spre cumpărare, la o licitație selectă, organizată în Vidin, pe Dunăre, în Imperiul Otoman. Reprezentantul Pașei din Vidin a licitat pentru ea dar englezul Samuel Baker, prezent la eveniment, reușește să o răpească, folosindu-se de eunucul care o păzea, pe care îl mituiește cu o sumă generoasă. Cei doi fug la București, unde Baker se angajează ca director la Danube and Black Sea Railway, companie care a construit prima cale ferată Cernavodă – Constanța. Aici, prin intermediul consulului englez din Constanța, Samuel Baker reușește să obțină un pașaport pentru Florica, pe numele Florence Barbara Maria Finnian.

Din momentul în care s-au întâlnit, Sam Baker și Florence au fost de nedespărțit, deși Samuel era cu douăzeci de ani mai în vârstă, văduv și tatăl a patru fete, rezultate din căsătoria sa anterioară. Fiicele sale erau în grija uneia dintre surorile sale, care le ținea loc de mamă.

Samuel Baker era un bărbat curajos și demn, sportiv, pasionat de vânătoare și atras de locuri exotice. Se născuse pe 8 iunie 1821, în Londra. Împreună cu unul dintre frații săi pusese bazele unei colonii în Sri Lanka, unde locuiseră câțiva ani. Ajunsese să participe la licitația de sclavi din Vidin deoarece era într-o călătorie de vânătoare pe Dunăre, împreună cu Maharajahul Duleep Singh, care fusese îndepărtat de familia lui indiană și trimis în Anglia, pentru a preveni căsătoria lui cu o tânără ”nepotrivită”. Baker era fascinat de Africa și își dorea foarte mult să exploreze acest continent mitic. În Anglia epocii victoriene, cei care călătoreau în Africa, pentru a afla ce se ascunde în numeroasele pete albe existente pe harta acestui continent, erau considerați adevărați eroi ai Imperiului Britanic.

Așa stând lucrurile, în 1861, Florence și Samuel Baker pornesc în prima lor expediție africană, care a durat mai mult de trei ani, până în august 1865. Încercările și pericolele pe care le-au înfruntat în acest timp, de la episoadele de malarie până la confruntările brutale cu proprii angajați, care se răzvrăteau adesea, dar și cu triburile locale, au fost eclipsate de descoperirile lor geografice semnificative. Au descoperit Lacul Albert și Cascada Murchison, locul unde Nilul Somerset se varsă în acest lac. Întoarcerea lui Baker în Anglia a fost un succes imens, atât la nivel academic, în cadrul Societății Regale de Geografie, unde a fost invitat să vorbească de mai multe ori, cât și în rândul maselor, care îl considerau un model de urmat. Samuel Baker a fost înnobilat, devenind Sir Samuel Baker. Florence, cu care se căsătorise într-o ceremonie restrânsă, imediat ce ajunseseră în Albion, era acum Lady Samuel Baker.

În 1869, Baker primește o misiune extrem de importantă, din partea Viceregelui Egiptului – să pornească spre sudul acestei țări, în fruntea unei expediții care beneficia de o logistică exemplară, pentru a deschide un nou drum comercial și a pune capăt negoțului cu sclavi, care prospera în zona aceea. Însoțit de Florence, pornește în această nouă aventură, care a durat patru ani, de-a lungul cărora au avut de depășit situații critice și au înfruntat moartea, reușind să biruie. La Londra ajunsese vestea că au murit, pentru că nu se mai știuse nimic despre ei câteva luni. Recuperarea și întoarcerea lor în patrie a fost cu atât mai glorioasă, cu cât părea o revenire de pe celălalt tărâm.

După aceste două expediții epopeice, soții Baker și-au continuat viața tihnit, la conacul din Devon pe care îl achiziționaseră. Nu au avut urmași, Florence neputând deveni mamă din pricina multiplelor probleme de sănătate contractate în Africa. A doua parte a vieții lor a fost mult mai liniștită. Au călătorit de plăcere, au primit vizitele fiicelor și nepoților lui Sam și au depănat amintiri cu vechi prieteni. Sam a încetat din viață în decembrie 1893, din cauza unui infarct. Florence i-a supraviețuit douăzeci și trei de ani, ducând o viață retrasă, până în ziua de 11 martie 1916, când a murit în somn, se pare.

Florica Sas / Sasz / Finnian / Lady Florence Baker poate fi un model pentru noi, într-o societate care are mare nevoie de modele pozitive, morale. Ea nu a acceptat niciodată ideea că ar fi fost o sclavă. S-a considerat întotdeauna un om liber, manifestând atâta libertate câtă îi îngăduia propria conștiință și nu normele sociale. A crezut în busola sa interioară, care i-a arătat că poate avea încredere în Sam și i s-a devotat total acestuia, urmându-l peste tot și ajutându-l cu ceea ce putea. A devenit poliglotă, putem spune, dacă socotim că pe lângă cele patru limbi pe care le vorbea în adolescență a mai învățat engleza, araba și kswahili.

A fost foarte interesată de flora africană, de obiceiurile localnicilor, de medicina tradițională, consemnând în jurnalul său o mulțime de observații pe aceste teme. S-a străduit să îi învețe pe nativii din regiunile parcurse reguli de igienă care să-i ferească de unele boli, a adunat mereu în jurul său copii, pe care îi educa în spiritul moralei britanice. Era foarte preocupată de destinul fetelor din triburile africane, care deveneau sclave, erau lipsite de orice putere personală și decizională cu privire la propria viață. Problema sclaviei o impresiona în mod deosebit, aducându-i aminte de vremea când locuise în harem, împreună cu femeile din familia Finnian, care nu aveau nici un drept în fața soțului și nici în societate.

A reușit să se ridice deasupra acestei condiții, asumându-și responsabilitatea pentru propria viață și devotându-se bărbatului pe care îl iubea și în care credea. L-a ajutat în momente critice, când a intervenit, diplomatic, în medierea unor conflicte pe care el încerca să le rezolve prin forță. L-a salvat de la o moarte sigură când el s-a rătăcit, la o vânătoare de elefanți, și nu a mai găsit calea spre tabăra lor. A pornit noaptea să-l caute, însoțită de câțiva bărbați, trăgând focuri de armă în aer, pentru ca el să le audă. Așa s-a și întâmplat – el a auzit sunetul, a înțeles că ea îl caută și s-a îndreptat în direcția corectă. În jurnalul său, Sam a notat la un moment dat: ”Florence are o inimă de leu.”, deși nu știa că Soarele ei este în zodia Leului.

Nu doar destinul individual al lui Florence Baker / Sas / Finnian este unul remarcabil ci și povestea de iubire dintre ea și Samuel Baker. Deși a răpit-o pe când ea avea statutul de sclavă, el a respectat-o și a apreciat-o enorm. În ciuda faptului că se aștepta să fie judecat la Londra, de membrii necruțătoarei societăți victoriene, pentru că se întorcea din Africa însoțit de o tânără care îi putea fi fiică, despre a cărei origini și istorie nu se știa mai nimic, el și-a asumat integral această relație controversată, căsătorindu-se cu Florence de îndată ce au ajuns în Anglia iar apoi, la prima conferință susținută în cadrul Societății Regale de Geografie, a prezentat-o ca fiind omul cel mai apropiat lui în expediție, căruia îi datora toate reușitele. Londonezii și întreaga Anglie au primit-o pe Florence ca pe o eroină națională, datorită – în primul rând – felului în care el a prezentat-o. Cuplul soților Baker a fost indestructibil, pentru că nu se baza doar pe iubirea dintre ei ci și pe împlinirea proiectelor lor comune, pe faptul că se respectau, comunicau și se susțineau reciproc, cu deplină încredere.

În aceste condiții, faptul că Regina Victoria nu a acceptat să o primească oficial la curte, nu mai înseamnă nimic. Fiul reginei, Prințul de Wales, și soția acestuia, erau prieteni apropiați ai cuplului Baker. Întreaga înaltă societate londoneză îi simpatiza și le căuta compania, dornică să se delecteze cu poveștile lor exotice. În ceea ce o privește, Florence nu era impresionată nici de rangurile sociale și nici de averi. Aprecia pe toată lumea după caracter și după calitățile personale.

Să vedem acum ce ne arată harta lui Florence Baker:

Neavând ora nașterii, am lucrat pe harta solară, în care Soarele este amplasat la mijlocul primei case.

Casa întâia în Leu descrie fidel firea mândră, nesupusă, aristocratică a lui Florence, care nu a cedat presiunilor sociale și a luptat pentru ceea ce era al ei, cu un curaj rar întâlnit la femeile acelor timpuri. Mândria ei, faptul că nu a acceptat niciodată ideea că ar fi sclavă sunt și ele atribute derivate din Ascendentul în Leu. O caracteriza și generozitatea Soarelui în Leu, strălucirea gratuită și permanentă pe care o transmitea în jurul său. Nativii unuia dintre triburile alături de care trăiseră un timp îi spuneau Steaua de dimineață, din pricina părului său lung, auriu și strălucitor. Nu se dădea în lături când venea vorba să-și asume riscuri, fiind convinsă că poate face față oricărei provocări. Spiritul ei aventuros dar și încrezător în forțele proprii, loialitatea sa dar și creativitatea pe care o manifesta adeseori, completează armonios calitățile sale ”leonine”.

Luna din Pești ar putea sugera blândețe și nevoie de liniște, de armonie dar conjuncția cu Uranus ne dezvăluie mai degrabă o natură emoțională neliniștită, care mereu caută ceva nou, magnetică, intuitivă și originală. M-am gândit imediat ce am văzut această Lună, situată în casa a opta, și la mama lui Florence, care a fost smulsă definitiv de lângă fiica ei într-un fel cât se poate de neprevăzut și brutal, în război. Conjuncția Lună – Uranus, în casa a 8-a, poate fi pusă în relație și cu sensibilitatea lui Florence la nevoile și necazurile celor din jur. Chiar dacă nu a avut copii biologici, aspectul dintre Lună și Uranus putând sugera și complicații legate de capacitatea de a deveni mamă, ea s-a înconjurat de copii africani, orfani sau sclavi, de care s-a atașat afectiv și pe care ar fi dorit să-i poată lua cu ea în Anglia.

Venus în Gemeni este întocmai așa cum pare că era Florence – fermecătoare, deschisă, legând cu ușurință relații armonioase dar și independentă și având o mare nevoie de comunicare. Poziționarea acestei planete în casa a 11-a descrie întocmai îmbinarea iubirii pentru Sam cu prietenia, precum și felul în care ea s-a implicat în proiectele lui ambițioase, adoptându-le și considerându-le și ale sale. Această Venus mai poate sugera apariția lui Sam, exact la momentul potrivit, pentru a o salva dar și faptul că ea a devenit, la maturitate, un etalon al comportamentului de soție devotată, fiind admirată de toată lumea.

Neptun din Vărsător este un altruist și un umanitar așa cum a fost Florence toată viața, gata să pornească în cele mai inedite călătorii de explorare și să se sacrifice pentru omul de lângă ea. Situat în casa a șaptea, acest Neptun redă foarte corect faptul că îl așezase pe Sam pe un piedestal și că vedea în el tot ce viața ar fi putut să-i ofere mai bun, ca soț. Îl considera un om desăvârșit. Relația de opoziție dintre Neptun și Soare poate fi un indiciu despre refuzul ei de a se refugia în credințe goale și ineficiente. Ea spera să facă schimbări reale în lumea dominată de inechitate și falsă putere. Nu a fost o femeie religioasă, asta e clar. Care ar fi fost Dumnezeul în care ar fi putut crede un om care a trecut prin ce trecuse ea? Cel creștin, cel islamic? Cel care permisese ororile la care fusese martoră, încă pe când era un copil? Cel care accepta ca o fată de paisprezece ani să poată fi vândută ca sclavă?

Cu Saturn în Săgetător, prețuia demnitatea, onoarea și voia să reușească prin forțe proprii, prin ceea ce era ea însăși. Tot în Săgetător se află și Jupiter, la el în domiciliu, subliniind și el natura independentă, justițiară și aventuroasă a acestei femei fascinante. Atât Saturn cât și Jupiter sunt situați în casa a 5-a, a relațiilor pasionale, a creativității și a copiilor. Saturn în această casă poate sugera un iubit față de care există o diferență de vârstă semnificativă, așa cum era cazul soților Baker. Relația dintre Florence și Sam a fost la începuturile ei o relație liberă, pasională. Jupiter ne aduce informații despre natura optimistă a lui Florence și despre multiplele talente cu care a fost înzestrată.

Marte în Scorpion, puternic și intens, în casa căminului, indică violența trăită de copila care a asistat la luptele revoluționarilor transilvăneni, a avut parte de un tratament agresiv și de multe schimbări, una mai grea decât alta, în primii ani de viața. Dar tot acest Marte mai trimite la dârzenia și voința puternică, pe care le manifesta Florence ori de câte ori era nevoie.

Mercur în Rac și în casa a 12-a este un indiciu al retragerii în sine pe care eroina noastră a cultivat-o la maturitate, pentru a păstra o limită de discreție de care avea mare nevoie. Ce gândea ea, era al său. Era interesată să ajute pe cei năpăstuiți dar nu vorbea despre ea decât cu foarte puțini oameni, pentru a nu intra nimeni în tainele vieții sale atât de tumultoase.

Cât despre Pluton în Berbec și în casa a 9-a, ce să mai spunem? Și-a luat viața în mâini și a pornit în necunoscut, departe de rădăcinile sale, transformându-se, literalmente, prin voința proprie. A învățat din experiențele sale, le-a trecut prin filtrul personal și a tras concluzii în felul său. Nu a ținut și nu a încercat niciodată să se alinieze normelor sociale, a făcut așa cum a simțit că este corect, din punctul ei de vedere.

Într-o frază, avem în față o hartă a unui om care îmbină curajul și spiritul de competiție cu generozitatea și spiritul justițiar, deschiderea spre aventură și dorința de a-și ajuta semenii năpăstuiți.

O recunoaștem pe Florica Sas alias Lady Florence Baker în această hartă natală? Răspunsul este da, nu-i așa? Dar ce ați spune aflând că 6 august 1841 nu este decât ziua aleasă ”la întâmplare” de Florence, ca zi de naștere? Ea nu avea nici un act atunci când a ajuns la familia Finnian, cu atât mai puțin atunci când a fost răpită de Samuel Baker. În jurnalul lui Sam există o notă, se pare, în care el redă o discuție între ei, pe tema întoarcerii în Anglia, după prima expediție la izvoarele Nilului, când era nevoie să fie introdusă în viața socială londoneză. Florence își dăduse seama că ea nu știe când s-a născut! Și așa stând lucrurile, a ales chiar ziua în care avea loc discuția lor pentru a deveni ziua ei de naștere – era 6 august!

În ce privește anul, au avut o adevărată dispută, deoarece încercau să o facă atât de ”bătrână” cât se putea, pentru a nu stârni indignarea britanicilor ultra conservatori. Foarte probabil ca anul real al nașterii sale să fie 1845, dacă avea paisprezece ani atunci când a fost vândută, în 1859. Au decis, totuși, să declare că s-a născut în 1841, îmbătrânind-o cu patru ani. Mai mult nu se putea pentru că, oricum, arăta foarte tânără, fiind greu de crezut că avea douăzeci și patru de ani atunci când s-a căsătorit cu Sam.

Am ținut să împărtășesc istoria acestei femei deosebite, născute în România, la Aiud, din convingerea că avem nevoie să ne raportăm la astfel de oameni, capabili să dea un curs diferit unui destin individual care părea deja hotărât și nefast. Lady Florence Baker a reușit chiar să lase o urmă în destinul colectiv, dacă ne gândim la aportul său în expedițiile africane pe care le-a trăit.

În anii șaizeci ai secolului trecut, un antropolog care lucra în Africa Ecuatorială a auzit de la băștinași poveștile despre englezul bărbos și soția lui cea bălaie, Steaua de dimineață, care încă se păstrau în amintirea localnicilor, la mai mult de o sută de ani de la trecerea lor prin acele locuri. Antropologul este Pat Shipman, care a fost foarte interesată de acest cuplu neobișnuit și a început să cerceteze subiectul. Rezultatele cercetărilor sale sunt conținute în romanul documentar Spre izvorul Nilului, Lady Florence Baker și explorarea Africii Centrale.

Am petrecut toamna lui 2019 și iarna aceasta în compania Floricăi Sas alias Lady Florence Baker, care mi-a devenit prietenă, aș spune, pe măsură ce traduceam cartea mai sus menționată. A fost fascinant să o descopăr pe această femeie care a reușit, dincolo de toate realizările sale, să-și aleagă și o zi de naștere care să o reprezinte perfect, din punct de vedere astrologic. Cartea va apărea în curând și sper ca astfel ea să devină un caracter mult mai cunoscut nouă, concetățenilor săi, așa cum merită.