Dorurile noastre toate sau când Racul începe cu Luna în Capricorn…

Ți-ai atins obiectivul! Ești sus pus, în locul la care ai râvnit. Ți-ai dat sufletul urcând acel munte și iată-te acum în vârf. Să nu-ți vină a crede ce mică-i lumea privită de aici, pare să-ncapă toată în palma ta. Ce forță amețitoare te cuprinde când stai deasupra tuturor, dar mai ales a ălora care ți-au spus că n-ai să ajungi departe. Trage aer în piept, așază-te și ia o gură de apă! Apă… Constați că mai ai doar un strop de apă! Ah, și ești la o lume depărtare de râul care curge-n vale, acolo între coline unde ți-e și căsuța, și mămuța, și tătuța… Ce folos că ești sus dacă n-ai unde să te adăpi! Unde apă nu e, nimic nu e! Viață nu-i, dragoste nu-i și tu te simți al nimănui… Nici de-ai fi Luna în Capricorn, pe Mijlocul Cerului, la-nceput de (Rac) vară, nu te-ai simți așa.

În harta solstițiului¹ din acest an, o hartă nocturnă (vezi mai jos), Luna, plasată în casa a X-a și în Hayz², se simte puternică, dar are puține resurse la îndemână – este în exil (Capricorn)³, la 180 grade distanță de domiciliul său, de locul în care-și ține toate cele necesare. Trigonul cu Jupiter (stăpânul Racului prin exaltare) îi este prea puțin de folos, Marele Benefic fiind la rându-i în exil (Fecioară), în casă cadentă (VI). Iar conjuncția cu Pluton și sextilele aruncate înspre Neptun din XII și Marte retrograd din VIII par să-i sporească răul și teama de înălțime.

Marte, stăpânul Ascendentului în Berbec și al zodiei Capricorn prin exaltare, este plin de resurse în Scorpion, capabil⁴ să supraviețuiască în orice condiții (chiar și-n casa morții, a VIII-a) și cu orice preț. Ar putea fi dispus să-și împartă resursele (VIII) cu ea și să-i sprijine supraviețuirea pentru o scurtă vreme, dar e destul de sucit⁵ și, să fiu în locul Lunii, nu m-aș baza prea tare pe ajutorul său.

Pe dispozitorul ei principal, Saturn, ia-l de unde nu-i⁶! E departe, prins într-o dispută conceptuală și principială cu Mercur (opoziție) și Jupiter (careu). Adică într-o gâlceavă intelectuală greu de înțeles despre cum să transpui teoria în practică (IX – III – VI). Pare că vorbește-n limbi toate străine Lunii! Dacă ar traduce Mercur mesajul lui Saturn și i l-ar transmite lui Jupiter, iar acesta (prin trigon) Lunii, poate că dispozitorul ei ar reuși s-o ghideze… Da’ e ca-n jocul ăla, din copilărie, mai știi? Telefonul fără fir. E puțin probabil ca mesajul să ajungă la ea nealterat.

De la impresionanta-i înălțime, Luna vede că-n casă i-a intrat Soarele, la propriu și la figurat, că locșorul ei prinde viață și pare mai cald, mai iubitor, mai îmbelșugat, adică mai atractiv (Venus, stăpână de casă a II-a și a VII-a, împreună cu stăpânul casei V⁷) decât îl știa și, astfel, e cu atât mai dureros de privit. E gata să facă o nefăcută, să renunțe la tot (careu cu Uranus din Ascendent) ce-a câștigat cu atâta trudă, doar pentru a se vedea mai repede acasă.

O fi iarba de acasă chiar atât de verde cum îi apare acum, de la distanță? Venus este combustată⁸. Tare mi-e că iarba-i cam uscată și traiul de acasă s-ar putea dovedi a fi cu vătrai, nu pe vătrai… Să fie aparența de casă a V-a doar o iluzie sau chiar o așteaptă zile mai fericite odată întoarsă la domiciliu?

La asta propun să reflectăm acum, la-nceput de vară, toți cei care ne identificăm cu situația acestei Luni, cei care am ajuns acolo unde ne-am dorit și unde ne-am ambiționat să fim (casa a X-a), dar ne-am trezit că ceva fundamental (casa a IV-a) ne lipsește, că ne-a cuprins nostalgia (sau poate doar ”teama de înălțime”?) și cochetăm cu ideea de a ne întoarce într-un mediu cunoscut.

(Situație ilustrată, de altfel, minunat de bancul cu moldoveanca măritată în Anglia, cu Sir John, care trimite scrisori acasă… Nu-mi permit să-l expun aici, așa că urmați link-ul de la subsol⁹)

Racul și casa a IV-a sunt simboluri ale cuibului cu tot ce implică el: confort, hrană, îngrijire… Cel puțin la modul ideal. Dar cuvântul cheie este siguranță. Bun sau rău, cum o fi fost el, e cuibul cu care te-ai obișnuit, e parte din tine și-ți oferă o senzație de siguranță (desigur, îți poate oferi senzația de siguranță și lipsa acesteia, dacă asta te-ai obișnuit să simți). Aici găsim resurse, fizice și/sau spirituale, fără de care nu putem trăi, amintiri la care nu putem renunța și aspecte din noi înșine la care ținem (dragi sau detestate, ținem de ele). Cum ar fi rolurile pe care le-am jucat cândva, cu care ne-am identificat la un moment dat și care acum ne lipsesc: rolul de mamă / tată / bunic(ă), de fiu / fiică, de iubit(ă), de prieten(ă), de partener(ă), de adversar(ă), de angajt(ă), de șef(ă) ș.a. ”Mi-e dor de tine!” ca un ”Mi-e dor de mine cea care eram când eram cu tine!”…

Care-i rolul pe care nu-l mai joci, dar îți lipsește ca apa? Toți avem cel puțin un rol pe care l-am pierdut, l-am abandonat sau pe care l-am plasat pe un loc secund în ființa noastră. Un rol de care ne-am îndepărtat, dar pe care uneori ne este foarte dor să-l jucăm. Acum ar putea fi un astfel de moment. Luna în Capricorn suferă, în secret, de nostalgie, mai ales când vede Racul luminat.

Și, mai mult decât un dor, poate chiar avem nevoie să ne întoarcem la ceea ce am putea numi, generic, acasă, ca să nu sfârșim cu zile, deshidratați emoțional, pe meleaguri străine. Problema care se pune este dacă într-adevăr acolo (acasă, în acel loc, în acea relație din trecut, în acel context) găsim ceea ce căutăm. În vârf de munte stând, privim însetați la vale. Dar dacă dâra ce-o vedem e doar albia râului pe care-l știam și care nu mai e? Ne putem convinge întorcându-ne, renunțând la muntele pe care tocmai l-am cucerit, sau putem căuta în jur un izvor bun, dacă știm care este apa care ne potolește setea, care este starea și rolul după care tânjim, uneori, în dorurile noastre…

DIANA SPINEAN,
Redactor-șef și vicepreședinte AAR