Sfera de aur – mecanismul Antikythera
Un mister, în sfârşit, dezvăluit
Pe 4 aprilie 1900, lângă insula grecească Antikythera este descoperită la 70 de metri adâncime o străveche epavă scufundată în secolul I î.H. Explorarea ei începe în octombrie 1901. Printre obiectele aduse la suprafaţă (amfore, statui, instrumente chirurgicale sau muzicale etc.), arheologul Valerios Stais identifică pe 17 mai 1902 cel mai uluitor artefact antic: mecanismul Antikythera. În 1905 filologul Albert Rehm este primul care-şi dă seama că este vorba de un calculator astronomic. Dar cele mai mari secrete ale mecanismului Antikythera sunt revelate în 2005, în urma unei explorări tomografice, care realizează o serie de imagini tridimensionale ale obiectului, cu o precizie de 50 de microni. Aceste imagini pun în evidenţă elemente care nu putuseră fi văzute până atunci, fiindcă ori erau încastrate în masa metalică deteriorată, ori erau estompate de milenara scufundare în adâncuri.
Despre ce este vorba, concret?
Despre un dispozitiv din bronz, construit în jurul anului 100 î.H, nu mai mare decât o carte (aproximativ 30 cm x 16 cm x 7 cm), şi care iniţial fusese păstrat într-o cutie de lemn. S-au recuperat 82 de părţi componente, dintre care 4 de dimensiuni mari şi restul, fragmente de mici dimensiuni.
Mecanismul are 4 cadrane, conţine peste 30 de roţi dinţate şi este gravat cu inscripţii scrise mărunt (peste 2200 de caractere, de 1,5 mm-2,5 mm înălţime).
Pe faţa anterioară, există două cadrane:
- un cadran zodiacal împărţit în 360 de grade şi 12 zodii, ale căror nume sunt înscrise în limba greacă. El indica poziţiile Soarelui, Lunii şi a celor cinci planete vizibile: Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn.
- un cadran cu numele lunilor şi corespunzând calendarului egiptean de 365 de zile.
Pe partea din spate, se află încă două cadrane având scala în spirală :
- primul cu un calendar astronomic, bazat pe ciclul lui Meton (ciclu de 19 ani, la capătul cărora fazele Lunii se reiau pe aceleaşi date ale anului)
- al doilea, cu ciclul Saros (ciclu de 223 de lunaţii, cu ajutorul căruia se calculează eclipsele).
Modul de funcţionare al mecanismului
Fiind acţionat de o manivelă, funcţiona pe baza mişcării diferenţiale a angrenajelor de roţi dinţate. Avea ca scop calcularea poziţiilor Soarelui, Lunii şi a celor 5 planete vizibile ale sistemului solar, a fazelor lunii şi a eclipselor.
Cu ajutorul manivelei se introducea data pentru care se dorea să se afle poziţia Soarelui, Lunii şi planetelor. Anul şi luna erau reglate cu ajutorul calendarului metonic de pe cadranul din spate, iar ziua, cu ajutorul calendarului egiptean, de pe cadranul din faţă.
Pentru data „setată”, pe cadranul zodiacal apăreau poziţiile planetare. Faza lunii era indicată de o mică sferă vopsită jumătate în negru, jumătate in argintiu, aflată la capătul unei tije.
Pentru a prezice eclipsele, se învârtea de manivelă până când acul cadranului cu ciclul Saros ajungea la inscripţia care semnala o eclipsă, iar atunci cadranul metonic indica anul şi luna eclipsei. Pentru a calcula ziua, se acţiona o manivela care aducea pe cadranul din faţă Soarele şi Luna în faza dorită (luna nouă pentru eclipsa de soare şi lună plină pentru eclipsa de lună). În această etapă, ziua era indicată de cadranul cu calendarul egiptean.
Cercetătorii spun că o scală mobilă ataşată calendarului egiptean permitea ajustarea anilor bisecţi şi că mecanismul conţinea şi menţiuni privind răsăritul şi apusul principalelor stele fixe
Sfera de aur a vechilor astrologi
În ce priveşte inscripţiile, deşi se spune că traducerea ar fi de multă vreme gata, conţinutul nu a fost încă dat publicităţii. Se ştie că ar exista două părţi distincte:
- instrucţiunile de utilizare a mecanismului
- un text astronomic „ciudat”, în care apar numele planetelor şi ale zodiilor, şi referiri cu privire la staţionarea lui Mercur, Venus sau Marte
Recent, cercetătorii au descoperit inscripţionate undeva cuvintele greceşti chrysoun spheron, care înseamnă sfera de aur…
Se poate ca oamenilor de ştiinţă să nu le fie prea clare anumite porţiuni din text. Sau să refuze să creadă ce citesc cu ochii… Asta, în ciuda faptului că însăşi construcţia mecanismului Antikythera conduce către aceeaşi unică concluzie, pe care toate rapoartele o ating tangenţial însă evită să o formuleze în mod explicit…
Pentru astrologi lucrurile sunt cât se poate de limpezi – la ce ar putea servi un device portabil, care calculează poziţiile planetare, eclipsele şi mersul stelelor fixe? Pentru cei din comunitatea ştiinţifică, însă, s-ar putea să fie cam dificil de acceptat ideea că cel mai uimitor, complex şi sofisticat artefact antic, una dintre cele mai grozave realizări ale genialilor lor strămoşi, este de fapt un dispozitiv de calcul destinat practicării astrologiei!
