Setea de mentori
La începutul secolului trecut Freud spunea “De la fiecare om din faţa mea am ceva de învăţat”. Și așa a și fost, întrucât prin munca cu pacienţii săi a dezvoltat teoria inconştientului, teorie care stă la baza a ceea ce noi cunoaştem şi trăim astăzi ca fiind psihoterapia. Iar Freud rămâne, prin opera sa, un Mentor! După 100 de ani, tehnologia s-a dezvoltat şi, odată cu aceasta, schimbul de informaţii a crescut, fiind liber şi nefiltrat. Iar afirmaţia freudiană a crescut, golindu-se de conţinut, ajungând în contemporaneitate să auzim că „toţi cei care ne înconjoară ne sunt maeştri”, o situaţie care ne face să ne pierdem într-o mare de nesiguranţă, lipsită de repere, de modele şi valori. Se spune că „atunci când discipolul este pregătit apare şi maestrul.” Dar când eşti în mijlocul iluziei că eşti înconjurat de maeştri, practic, dispare nevoia de a fi pregătit. Şi asta pentru că, oricând întorci capul şi ori încotro te-ai uita, ai găsi un „maestru”, nu doar un om de la care ai de învăţat ceva, cineva care să te ajute să îţi formulezi corect întrebările, care să îţi ofere repere morale şi valori culturale, ci foarte mulţi, pestriţi, care sunt departe de Idealul Mentorului.
Intrăm în zodia Săgetătorului, Arhetip al Mentorului, al Profesorului, al Înţeleptului şi este drept şi cinstit să vorbim despre mentorat. Ducem lipsă de mentori reali, asumaţi şi recunoscuţi, într-o lume academică zguduită de scandaluri de plagiat, de diplome obţinute pe bani şi nu pe competenţe, de profesori capabili obligaţi să iasă la pensie pentru a face loc unor profesori tineri mai mult sau mai puţin pregătiţi. Deziluziile care au apărut până acum se pot accentua şi pentru unii vor avea ca efect dezamăgirea şi abandonarea căutărilor, intrând în zona autosuficienţei. Dar pentru alţii, prin intermediul energiilor uraniene care influenţează prima parte a lunii astrologice (vezi trigonul trasat de Soare spre Uranus), poate fi scânteia care pune în mişcare întreg mecanismul de căutare. Iar Mercur, care va însoţi Soarele în călătorie, va ajuta la căutarea esenţei şi la exprimarea idealului.
Ducem lipsă de mentori pentru că nici nu se înţelege ideea de mentor. Dacă, de la un copil până la vânzătoarea de la chioşcul din colţ, toată lumea este un maestru pentru oricine, e greu să mai creezi un portret robot al Mentorului. Este adevărat că şi copilul şi vânzătoarea de la chioşcul din colţ au un soi de înţelepciune pe care alţii, pierduţi în lupta după achitarea facturilor, nu o mai percep. Însă un Mentor, în adevăratul sens al conceptului, este o personalitate, adică un om care a realizat ceva remarcabil în activitatea sa profesională, care are o anumită conduită morală, care are o vastă cultură generală, care creează „discipolilor” sentimente de siguranţă, îi modelează, îi ajută să îşi găsească reperele funcţie de nevoile, calităţile şi pasiunile fiecăruia, care nu doreşte să formeze oameni după chipul şi asemănarea sa, ci după chipul şi asemănarea lor. Un Mentor îşi susţine discipolii, chiar şi atunci când nu le înţelege preocupările. Un Mentor caută să desluşească din figura omului cum îi este sufletul. Şi nu în ultimul rând, un Mentor se lasă idealizat de discipolii săi, fără să piardă simţul realităţii, a cine este el, cu limitele sale, cu calităţile şi defectele sale, cu pasiunile sale, vorbind despre viaţa şi experienţa sa cu suficientă diplomaţie şi smerenie, încât să nu-i frustreze pe cei cărora le vorbeşte.
Ai nevoie de-un mentor! Cred cu tărie că, atunci când nu te opreşti din căutare, când nu te mulţumeşti cu răspunsuri facil intelectuale, cu soluţii oferite de-a gata, îl vei găsi.
