Psihoterapeuți la astrolog: Karen Horney

de ANDREEA TALMAZAN

Karen Horney (n. Karen Danielsen) s-a născut la 16 septembrie 1885 în Germania, într-o localitate lângă Hamburg. A devenit medic psihiatru și s-a format ca psihanalist de tânără, analistul ei fiind unul dintre cei mai apreciați discipoli ai lui Freud, Karl Abraham. Este una dintre cele mai prolifice autoare de literatură psihanalitică, recunoscută pentru contribuțiile sale legate de importanța culturii și a educației în apariția nevrozelor, dar și pentru cercetări și lucrări despre psihologia femeii din perspectivă psihanalitică.

Întrebarea fundamentală pe care Karen Horney și-a pus-o în perioada în care aborda critic teoriile freudiene, am putea-o formula astfel: „Cât din ceea ce numim nevroză este determinat de pulsiuni biologice și cât este produs de relațiile și de mediul în care se dezvoltă persoana?”

Freud a pus rolul pulsiunilor, al conflictelor intra-psihice și dezvoltarea psihosexuală în centrul teoriilor psihanalitice. Fără să nege conflictul inconștient așa cum l-a descris Freud, Karen Horney mută centrul de interes către familie, către relațiile bebelușului, ale copilului și ale adultului cu familia și cu mediul, pe mediul afectiv cu care este înconjurat copilul, dar și pe condițiile sociale și pe cultură. Horney deplasează astfel interesul de la explicația predominant instinctual-biologică a conflictului inconștient și ale conținuturilor inconștientului către factorii sociali și culturali. Astfel, individul nu mai este singur în istoria nevrozei lui, ci la aceasta participa tot mediul dezvoltării sale.

Conceptul central al teoriilor lui Karen Horney este cel de anxietate de bază. Acest tip de anxietate, ne spune psihanalista, apare în viața psihică a copilului atunci când mediul creat de adulții de care este dependent este perceput ca fiind ostil, indiferent, instabil, lipsit de căldură afectivă, imprevizibil sau cu o autoritate excesivă. Nu vorbim de o frică punctuală, generată de o experiență dintr-un anumit moment, ci este vorba de o dispoziție afectivă fundamentală față de lume. Contribuția lui Horney în psihanaliză oferă această perspectivă asupra vieții psihice a copilului care, într-un astfel de mediu, este forțat să găsească o modalitate de a supraviețui psihic unei astfel de anxietăți. Iar cele trei căi pe care ni le propune psihanalista presupun relația pe care copilul o are cu ceilalți. Astfel, el poate să se îndrepte spre ei, poate să meargă împotriva celorlalți ori poate să fugă. Așa apare nevroza care, din perspectiva lui Horney, nu este pur și simplu o boală cu cauze biologice. Nevroza este o soluție la o problemă, o strategie de supraviețuire psihică a copilului, dar care devine la rândul ei o problemă.

Mai departe în teoria sa, Karen Horney vorbește despre nevoile nevrotice și despre conflictul dintre Sinele real și Sinele idealizat. Copilul crescut într-un mediu ca cel descris mai sus, care dezvoltă o anxietate de bază și nevroză asociată, va avea nevoie compulsivă de afecțiune, de admirație, de perfecțiune, de putere și de puterea de a-i exploata pe ceilalți, va avea nevoie de prestigiu și de independență absolută, va încerca să devină indispensabil și va evita orice formă de competiție. Acest copil va trăi cu un permanent conflict între capacitățile sale limitate și imaginea idealizată pe care și-a făurit-o despre sine. El va trebui să fie cel mai bun, cel mai talentat, cel mai admirat, cel mai puternic. Neîmplinirea acestor aspirații nerealiste, ne spune Horney, va duce la ura de sine.

Să trecem acum la analiza astrologică a hărții natale a lui Karen Horney. Avem de a face cu o hartă puternic mutabilă, cu Soarele în Fecioară, Ascendentul în Pești (rating AA) și Luna în Săgetător. În Fecioară, avem un stellium care îi mai include pe Jupiter (în exil), pe Mercur (în domiciliu), la care se adaugă și Nodul Nord. Acest aspect astrologic poate explica rigurozitatea cu care Karen Horney a abordat psihanaliza. A analizat critic opera lui Freud, formulându-i limitele, dar fără a le exclude. Împreună cu Ascendentul în Pești, stelliumul din Fecioară poate de asemenea sta la baza explicațiilor pentru decizia acesteia de a urma medicina.

Ce știm despre viața personală a psihanalistei este că s-a născut într-o familie de origine norvegiană, cu un tată căpitan de vas care era extrem de religios și a cărui concepție despre viață era că menirea fetelor este de a se căsători și de a deveni casnice. Mama, cu mult mai tânără decât soțul ei, împreună cu fratele lui Karen au încurajat-o să își urmeze visul de a urma cursurile facultății de medicină.

Soarele în Fecioară și în casa a VII-a ne duce cu gândul la o persoană care își dedică viața muncii și sănătății, sau muncii în domeniul sănătății. Putem astfel explica interesul crescut al lui Karen Horney pentru sănătate, a corpului și a minții sau a sufletului deopotrivă. A avut o căsătorie din care au rezultat trei fiice, dar care s-a încheiat printr-un divorț după ce Horney a urmat cura psihanalitică. Motivul pentru care a ales psihanaliza a fost propria sa depresie de care a suferit încă din perioada cândurma cursurile facultății de medicină.

Privim către perspectivele pe care ea le-a adus în psihanaliză, cu Soarele ei din Fecioară. Mercur în domiciliul lui din Fecioară și Jupiter aflat în exil în aceeași zodie ar putea explica scrupulozitatea de care Horney a dar dovadă în conceptualizarea anxietății ca fiind o dispoziție de bază a psihicului unui copil crescut într-un mediu pe care îl percepe ca fiind rece din punct de vedere afectiv, ostil, nesigur sau primejdios. Capacitatea extraordinară de a analiza în detaliu fiecare aspect al problemei pe care o pune dezvoltarea unui sistem de supraviețuire a copilului în relația cu părinții sau adulții care îl au în îngrijire, o putem explica prin aceste aspecte. Cum la fel de bine putem explica și conflictul dintre Sinele real și Sinele Idealizat, unde cel dintâi e desemnat de Soare și de relația pe care o are cu Luna din Săgetător și conjunctă cu Mijlocul Cerului, dar și cea cu Marte din Rac, iar cel de al doilea (Sinele idealizat) este reprezentat de Jupiter și de relația acestuia cu Neptun din Taur.

Această perspectivă nouă pe care Karen Horney o aduce în psihanaliză – cea a căutării cauzelor conflictului inconștient nu în biologic, cum propunea Freud, ci în relații, în mediu și în cultura în care este crescut copilul –, poate fi explicată astrologic prin poziția lui Saturn și cea a lui Marte din Rac și din casa a IV-a a sufletului, a căminului, a familiei de origine și a mamei. Nici Saturn și nici Marte nu sunt confortabili în această poziție și de cele mai multe ori nativii cu aceste poziționări în harta natală trăiesc cu o furie inconștientă căreia periodic sunt nevoiți să îi facă față. Iar rădăcinile acestei furii ar fi în relația afectivă cu unul dintre părinți care s-a dovedit a fi rece, lipsit de compasiune și de înțelegerea nevoilor copilului. Această furie este de cele mai multe ori de natură narcisică și contribuie la alimentarea energetică a structurii pe care Horney a numit-o Sinele idealizat.

Saturn și Marte în Rac ar mai putea beneficia și de o altă interpretare care vizează relația lui Karen Horney cu tații săi: cel natural, cel analitic și cel ideologic. Cu fiecare dintre ei a intrat în conflict direct mai devreme sau mai târziu și toate conflictele dintre ei au la bază modul de a privi lumea, viața și mai ales psihologia feminină. Dacă tatăl său vedea femeile ca având obligația de a se căsători, de a avea copii și de a avea grijă de casă, în cazul lui Abraham (pe care inițial îl adora) conflictul a intervenit atunci când perspectivele asupra inconștientului feminin s-au dovedit a fi complet diferite. Și prin Abraham, care susținea cu tărie viziunea freudiană asupra inconștientului, Horney a intrat în conflict și cu Freud. Principalul reproș pe care psihanalista l-a adus celor doi a fost legat de ideea că fetele ar suferi de „invidie de penis” iar acest lucru ar sta la baza nevrozelor lor. Ea considera – mărturie stau textele reunite în volumul publicat post-mortem ”Psihologia feminină” – că multe dintre diferențele dintre femei și bărbați își găsesc explicația în pozițiile sociale și culturale în care  oamenii se dezvoltă, nicidecum printr-o structură psihică feminină diferită, așa cum susțineau cei doi mentori ai ei.

Așa ajungem și la pozițiile celor două astre feminine din harta astrologică: Luna și Venus.

Luna, în calitatea ei de guvernatoare a lumii emoționale și simbol al mamei și al maternității, aflată în ultimul grad din Săgetător și în conjuncție cu Mijlocul Cerului, poate explica acest interes pentru lumea psihică și spirituală. De asemenea, Luna poate sta la baza acestei minunate concepții teoretice despre natura psihică a femeii. Într-un început de secol XX, în care femeile erau privite ca niște ființe iraționale, incapabile de gândire critică, dominate de emoții și impulsuri, contribuția lui Karen Horney la perspectiva psihanalitică asupra vieții psihice a femeii este de o valoare inestimabilă. Luna în Săgetător iubește să lucreze cu principii și cu valori. De altfel, Horney a avut contribuții și în ceea ce privește dimensiunea etică și morală a practicii psihanalitice. Începuturile acestui domeniu, după cum prea bine știm, nu au fost lipsite de scandaluri de natură sexuală, mulți psihanaliști bărbați fiind și atunci acuzați că abuzează de naivitatea și de poziția de vulnerabilitate în care se află pacientele lor. Această poziție a Lunii este și o reprezentare astrologică a tipului de mamă pe care Karen Horney a avut-o. Cu 17 ani mai tânără decât tatăl lui Karen, mama ei a fost o prezență jovială, caldă, interesată de educația copiilor și preocupată să le ofere acestora un cămin cald și plin de afecțiune.

Să ne uităm puțin și spre Venus, în ultimul grad din Balanță și în casa a VIII-a,, care îi limitează energiile sau i le reconfigurează în aspectele lor negative. Este ilustrarea a două fenomene psihice pe care Freud le-a descris fie ca inhibare, fie ca perversiune. În cazul lui Karen Horney, cea de-a doua variantă de interpretare iese din discuție ori este mult diminuat pentru că interesul ei pentru dezvoltarea psihosexuală nu a fost predominant. În lucrările ei, face o paralelă la ideea lui Freud despre ”invidia de penis” și propune o abordare îndrăzneață a unei posibile ”invidii de uter” pe care ar putea-o resimți bărbații.

Karen Horney vorbește mult despre condițiile culturale și sociale care determină anumite căi de dezvoltare psihică pentru fete și femei. A scris, de asemenea, și despre conflictele dintre feminitatea tradițională și nevoia de autorealizare a femeii. Prin perspectiva ei feministă asupra structurii psihice a femeilor, Karen Horney a oferit femeilor un grad mai mare de libertate asupra propriilor gânduri, emoții și aspirații. Ea nu a considerat că femeia este inferioară bărbatului din punct de vedere psihologic și a argumentat contrariul. În opinia ei, psihanaliza clasică a făcut o greșeală considerând, în baza constatării clinice, că experiența masculină poate deveni normă față de care diferențele feminine apar ca deficiențe.

Și, la final, este necesar să aruncăm o privire și către Ascendentul și Nodul Sud din Pești. După cum am menționat la început, tatăl lui Karen Horney era un om profund religios și destul de rigid în convingerile sale despre lume și rolurile femeii și ale bărbatului în societate și în familie. Acest lucru explică de ce încă din adolescență Karen Horney s-a declarat ca fiind agnostică. Însă relația ei cu credința și cu lumea spirituală s-a schimbat către finalul vieții. Deși nu s-a orientat către religia părintelui său, psihanalista a căutat experiența spirituală în budhismul Zen pe care l-a practicat și despre care a scris mai apoi. Prin lucrările sale, ea a încercat să integreze această dimensiune atât de necesară vieții în propria sa perspectivă asupra lumii psihice.

Îi datorăm lui Karen Horney această deschidere față de psihologia feminină. Într-o lume dominată de bărbați, cu o perspectivă patriarhală asupra societății, minți precum cea a lui Horney s-au dovedit a fi extraordinar de utile pentru a explica universul psihicului femeii. Și datorită ei psihanaliza a cunoscut și a deschis noi căi de cunoaștere și de cercetare în domeniul fascinant al inconștientului. Ceea ce ea scria și conceptualiza acum un secol, astăzi este o normalitate care a intrat inclusiv în limbajul uzual.