Interviu cu un astrolog celebru: DENIS LABOURE – Franţa

N.r.: interviul a fost realizat de Mihaela Dicu în decembrie 2002, în primul an al revistei, când ”Astrele” era disponibilă exclusiv pe bază de abonament. Avem un motiv deosebit pentru care acum, după 20 de ani, publicăm interviul pentru prima dată în mediul online… Denis Labouré este invitatul de onoare al Congresului AAR din 1 și 2 octombrie 2022. Distinsul astrolog vine la București pentru a susține un workshop aparte: ”Procedura lui Morin de Villefranche de interpretare a hărții natale”.

„Nimic nu e mai dăunător decât acei creatori de metode care reinventează astrologia, ca să nu mai trebuiască s-o înveţe”

Mihaela Dicu: Stimate domnule Labouré, aveţi un CV astrologic deosebit de impresionant! Numele dvs. a devenit celebru mai cu seamă datorită cărţilor pe care le-aţi scris, dar în afară de acestea aş vrea să mai facem cunoscute cititorilor revistei „Astrele” alte câteva „fapte” astrologice care v-au adus consacrarea:

• sunteţi posesorul a două diplome de absolvire a unor cursuri de înaltă ţinută:
  „Modern Astro Studios” (Bangalore – India) în 1983
  „Qualified Horary Practitioner” (Marea Britanie) în 1996
• în 1974, aţi creat „L’Institut d’Astrologie Traditionnelle” care organizează de atunci, fără întrerupere, cursuri, seminarii şi editează o revistă trimestrială
• în 1978 aţi devenit Preşedintele asociaţiei GERASH, pe fondul căreia s-a format ulterior CEDRA (Centre d’Etudes, de Documentation et de Recherches sur l’Astrologie), cea mai prestigioasă asociaţie astrologică de limbă franceză.
• Aveţi activităţi astrologice curente foarte variate:
  • consultaţii în cabinet (Paris, Lyon, Saint-Etienne),
  • cursuri prin corespondenţă (astrologie occidentală şi astrologie indiană),
  • seminarii şi conferinţe nu numai în Franţa, dar şi în Anglia, Belgia, Luxembourg, sau Elveţia
• Aveţi o foarte bogată activitate editorială:
  • între 1986 şi 1992 aţi fost directorul colecţiei „Kosmos” la editura Pardès
  • în 1984 aţi fondat La Recherche Astrologique, revistă trimestrială distribuită prin abonament
  • aţi contribuit decisiv la recuperarea astrologiei tradiţionale, prin coordonarea reeditării şi chiar prin traducerea unor lucrări din vechime:
   Tetrabiblos de Claudiu Ptolemeu (cca. 150 d.C.),
   Introduction au jugement des astres de Claude Dariot (1558)
   An astrological judgement touching theft de Anthony Griffin (1665)
• Aţi colaborat la toate revistele tehnice de astrologie de limba franceză: Astrolabe, Astralis, l’Astrologue, Les Cahiers Astrologiques şi la unele din străinătate: Astrology Quaterly, The Traditional Astrologer, Pulsar. În afară de revistele de specialitate, aţi colaborat şi la multe reviste destinate marelui public: L’Inconnu, Astres, L’Autre Monde, L’Originel, L’Esprit des Choses.
• Aţi scris şi aţi publicat peste o duzină de cărţi consacrate astrologiei şi ezoterismului. Unele au făcut realmente carieră, ca de exemplu:
   Prédire par l”astrologie horaire
   Prédire par les périodes planétaires
   Prédire par les révolutions solaires
   Introduction à l’astrologie indienne
   Les origines de l’astrologie (prima carte în limba franceză consacrată originii tehnicilor astrologice).
• Aţi „atacat” chiar şi domeniul informatizării astrologiei, contribuind, în calitate de consilier tehnic, la realizarea mai multor programe pentru uzul astrologilor:
   AstroH (astrologie indiană) şi PA3 (tehnici previzionale în astrologia occidentală) (Uranie software).
   Partea de «astrologie tradiţională» a programului ASTROPC (Auréas).
   INDHI, program de astrologie indiană (Alsyd).

Cum a început totul? Când şi cum s-a produs întâlnirea dvs. cu astrologia? A fost dragoste la prima vedere, sau o iubire care a avut nevoie de o perioadă de gestaţie?

Denis Labouré: În primii trei ani ai copilăriei am crescut la ţară. Bunicii din partea mamei proveneau dintr-o familie de ţărani simpli. Peste ani, bunica mi-a povestit deseori că, decum am început sa păşesc, mă trezeam singur în fiecare noapte şi mă duceam în grădină. Iar acolo, stăteam şi mă uitam la Lună. Când se trezea şi nu mă vedea lângă ea, bunica dădea fuga după mine în gradină. Mă găsea şi mă aducea înapoi în pat. Aşa a început astrologia. Din nostalgia pentru lumea din care veneam, fără îndoială…

Când am învăţat să citesc, am speriat-o pe mama. Ne duceam împreună la biblioteca municipală. Mă lăsa să-mi aleg singur cărţile. Iar eu îmi luam mereu cărţi care aveau legătură cu magia, cu stelele sau cu alte subiecte de genul ăsta.

Către 12-13 ani, îmi cumpăram lună de lună o anume revistă de benzi desenate, cu peripeţii care-l aveau drept erou pe Lancelot du Lac^[2]Lancelot du Lac – erou al legendelor despre regele Arthur şi cavalerii Mesei Rotunde (sec. V-VI d.C.), el însuşi unul dintre cavalerii Mesei Rotunde. Crescut de zâna Viviane pe fundul unui lac, … Continue reading. De fapt, nu mă interesa deloc Lancelot. Dar în fiecare episod apărea Vrăjitorul Merlin^[3]Vrăjitorul Merlin – magicianul din legendele celtice aparţinând ciclului « Arthur », care pronunţa fraze de genul: “Steaua cavalerului Lancelot a pălit pe cer: e semn c-a fost rănit de oamenii de la miazănoapte”. Acela a fost momentul când mi-am promis că într-o bună zi am să fac şi eu meseria pe care o făcea Merlin!

Cam în aceeaşi perioadă am inventat o metodă care-mi permitea să-mi calculez zilele bune şi zilele rele. Nu citisem nici un manual de astrologie. Metoda respectivă (care se apropia mai mult de numerologie decât de astrologie) era izvorâtă direct din capul meu. După ce am intrat ca intern la un pension religios, am început să citesc despre subiectul respectiv. Dar toate cărţile de genul ăsta erau interzise, aşa că le citeam pe ascuns.

În sfârşit, la vârsta de 15 ani, mi-am cumpărat o carte de astrologie. Ca anecdotă, în vremea aceea nu existau librării ezoterice. Cartea respectiva, împreună cu alte câteva, era expusă în vitrina unui… sex-shop ! Cum eram prea mic ca să pot intra acolo, a trebuit să conving pe cineva să-mi cumpere cartea. Căci mama a refuzat categoric să meargă în locul cu pricina! Odată cu cartea, am primit un mic pliant publicitar al unui bărbat pe nume Raoul Mélo, care locuia pe aceeaşi stradă cu mine. El îi învăţa gratuit pe doritori cum se calculează o hartă a cerului de naştere. M-am dus şi i-am sunat la uşă, şi aşa am învăţat să ridic harta cerului.

Mihaela Dicu: În comunitatea astrologică sunteţi cunoscut drept unul dintre adepţii astrologiei tradiţionale, care se bazează pe principii străvechi şi care lucrează doar cu cele şapte planete vizibile: Luna, Mercur, Venus, Soare, Marte, Jupiter şi Saturn. Ne puteţi explica de ce aţi făcut această alegere? Şi dacă aţi avut genul ăsta de abordare încă de la debutul în astrologie, sau aţi început cu astrologia modernă şi la un moment dat aţi ales să vă întoarceţi către origini?

Denis Labouré: Când am început să practic astrologia, în 1971, o anume formă de astrologie psihologică devastase totul în calea ei. Aşa că a trebuit să învăţ astrologie din lucrările care erau disponibile la acea vreme. Adică din cărţile lui Barbault, Verdier etc. Dar cum mi-a plăcut dintotdeauna istoria, am văzut foarte repede unde se situa marea minciună. Aceşti autori pretindeau că nu se poate prezice, în timp ce tradiţia astrologică unanimă, atât în occident cât şi în orient, mărturisea contrariul.

Când vorbim despre astrologii din antichitate, putem să estimăm că au fost idealizaţi. Dar astrologii secolului al XVII-lea lucrau totuşi, deşi li se împotriveau deopotrivă aparatul religios, aparatul ştiinţific şi cel politic. Viaţa lor putea fi urmărită aproape zi de zi. Este cazul unora ca Morin de Villefranche^[4]Morin de Villefranche (1583-1656) – clasic al astrologiei franceze, autorul vastei opere « Astrologia Gallica », scrisă în limba latină. sau William Lilly^[5]William Lilly (1602-1681) – clasic al astrologiei engleze; autorul operei „Christian Astrology”, cea mai completă lucrare de astrologie orară care a fost scrisă vreodată, care continuă să … Continue reading.

În septembrie 1974, am primit primul meu salariu, după ce am muncit o vară întreagă. Cu banii ăştia, primul lucru pe care l-am cumpărat a fost colecţia completă a revistei «CAHIERS ASTROLOGIQUES » editată de Alexandre Volguine, cu începere din 1948. Asta a fost hrana mea ani de zile. Era acolo un adevărat forum între cei mai buni astrologi, fără tabu-uri. Şi, mai ales, fără grija de a travesti astrologia, îndepărtând partea ei divinatorie, pentru a plăcea celor la putere.

Pe vremea aceea foloseam toate planetele. Ba chiar ceva în plus, fiindcă am explorat mult Şcoala de la Hamburg, cu cele opt transneptuniene suplimentare ale ei.

Tot atunci am hotărât să cheltuiesc nişte bani pentru a cere la diverşi astrologi să-mi interpreteze tema. Voiam să văd din experienţă către ce metodă merită mai mult să mă îndrept. Singurii astrologi care mi-au expediat o interpretare conţinând fapte concrete şi verificabile au fost astrologii indieni. Îi contactasem prin intermediul revistei The Astrological Magazine editată de B.V. Raman. De aici am început să mă interesez de astrologia Indiei, cu cele 7 planete ale ei.

Dar am continuat să explorez toate metodele posibile. De exemplu, am organizat seminarii pentru reprezentanţii germani ai Școlii de la Hamburg. Am stat timp de o săptămână la un elev al lui Don Néroman, care m-a învăţat metoda sa. Am studiat toate documentele mişcării sideraliste americane (Fagan, Bradley, Firebrace etc.). Etc.

În paralel, am aprofundat din ce în ce mai mult hermetismul. Căci cele trei ştiinţe ale lui Trivium Hermeticum (astrologie, alchimie, teurgie^[6]Teurgie (din greacă: theourgia, de la theos = (Dumne)zeu şi ergon=acţiune, lucrare) – complex de practici magice prin care se urmăreşte atingerea Divinităţii cu ajutorul puterilor spiritelor … Continue reading) se află în simetrie una cu alta. Am început să devin conştient de incoerenţa existentă între utilizarea factorilor planetari multipli şi instrumentele alchimiei şi teurgiei. Atâta timp cât VORBEŞTI de alchimie, folosind imaginile alchimice ca suport psihologic, nu-ţi dai seama. Dar când PRACTICI alchimia (fie metalică, fie internă), contradicţia devine manifestă.

Între 1975 şi 1984, am mers de mai multe ori pe an la Londra. I-am cunoscut foarte bine pe astrologii englezi. Am întâlnit-o, de exemplu, pe Olivia Barclay^[7]Olivia Barclay – astroloagă tradiţionalistă din Anglia, cunoscută pentru performanţele atinse în practicarea astrologiei orare – vezi și http://www.kokubu.com/barclay/articles.htm. Ea vindea la negru fotocopii ale cărţii Christian Astrology de William Lilly. De ce la negru? Trebuie să fi trăit în acea perioadă ca să înţelegi. Dacă scriai un articol despre tehnicile previzionale, era cenzurat. Dacă într-o conferinţă pronunţai cuvântul «previziune», publicul te huiduia, iar oamenii părăseau sala în mod ostil. Funcţiona un adevărat terorism intelectual. Şi asta, din partea persoanelor care voiau ca astrologia să fie «recunoscută»! Sau mai degrabă ca viziunea LOR asupra astrologiei să fie recunoscută… Maurice Charvet^[8]Maurice Charvet – astrolog francez, membru fondator şi Preşedinte al CEDRA (Centre d’Etudes, de Documentation et de Recherches sur l’Astrologie); creatorul şi coordonatorul principal … Continue reading a trăit perioada aceea. Îşi aminteşte cum a fost fluierat Eric Weill în conferinţă fiindcă a prezentat un studiu riguros care se baza pe temele tuturor celor ce muriseră într-un accident feroviar.

În perioada respectivă eram învăţător la o instituţie pentru copii cu handicap mental. Mi s-a cerut să ţin o conferinţă la un congres de astrologie a cărui temă era «Copilul». Foarte conştiincios, am ridicat temele tuturor copiilor din clasa mea, după ce am cerut de la primării coordonatele lor de naştere. Am căutat punctele comune, am aplicat diverse teorii, ca să vad care funcţionează. Am redactat o dare de seamă a cercetării cu pricina. Când am ajuns la locul unde se ţinea conferinţa, organizatoarea m-a întrebat : «Despre ce veţi vorbi?». Răspuns: «Despre legătura dintre tema astrologică şi handicapul mental la copi ». Reacţie: «Interzis. Nu trebuie să spunem decât lucruri pozitive, care să sune frumos. Ori schimbaţi subiectul, ori nu mai ţineţi conferinţa». Şi m-am întors acasă. Acela a fost momentul.

Ca să revin la întrebarea privind cele şapte planete… După aceea, mi-am făcut rost de toate textele vechi pe care am putut să le obţin. Foarte puţine erau studiate. Dar cel puţin Olivia Barclay mi-a predat astrologie orară (occidentală), făcându-mă să-l învăţ pe Lilly aproape pe de rost! Era teribilă ca profesoară. Din cei 200 de membri ai cursului său prin corespondenţă, doar 30 au ajuns la final. Dar merita osteneala!

Toate astea mi s-au dospit mult timp în cap. În demersurile mele spirituale, instructorul pe care-l aveam mă învăţa să mă recentrez în mine însumi, ca să-mi regăsesc axa. Încetul cu încetul, asta a dus la dispariţia multor lucruri periferice. Transsaturnienele au fost printre ele. Aşa cum am spus deseori pe CLE^[9]CLE – lista de discuţii a CEDRA, eu nu pretind că ele nu funcţionează. Ceea ce pretind este că:

• o excelentă cunoaştere a tradiţiei duce la rezultate echivalente, dacă nu chiar la unele mai bune. Cu instrumente mai simple.
• atributele transsaturnienelor trebuie revăzute, fiindcă ele derivă din consideraţii mitologice destul de simpliste. Ca să faci o paralelă între atributele planetei Uranus şi cele ale zeului Uranus, trebuie să ai imaginaţie, nu glumă. Şi, de exemplu, punctul de vedere al lui Volguine şi Fagan asupra lui Pluto mi se pare mult mai sănătos decât cele ce se spune astăzi despre el.

Iar când astrologul este strâns cu uşa de exerciţiile «în orb», experienţa arată că recentrarea pe cele 7 planete duce la rezultate la fel de bune, inclusiv în ce priveşte exerciţiile de astro-psihologie. Cred că am demonstrat-o pe CLE, împreună cu Julien Cartier şi cu Ludovic Pinelli.

Şi ca scandalul să fie complet, aş adăuga următoarele: şapte planete înseamnă cu şase prea mult. Astrologul cel mai elevat spiritualiceşte este acela care decodează tot cosmosul dintr-o singură planetă. În cazul ăsta, ar fi vorba de Lună, fiindcă ea joacă rolul de interfaţă între lumea noastră şi sferele planetare propriu-zise.

Mihaela Dicu: Extrem de interesant tot ce ne spuneţi… Mi-ar fi plăcut să detaliem, dar mai sunt şi alte subiecte despre care aş vrea să vorbim. Bunăoară, după părerea dvs., care are fi cele 5 cărţi care nu trebuie să lipsească din biblioteca unui astrolog respectabil?

Denis Labouré: În astrologia occidentală :
• Tableaux des Philosophes (Tabelele Filozofilor) de Eustache Lenoble – pentru o introducere în astrologia tradiţională
• Traité d’astrologie (Tratat de Astrologie)^[10]Traité d’astrologie (Tratat de Astrologie) de Henry de Boulainviller – cei ce doresc, pot găsi un larg fragment din acest tratat în pagina de web a astrologului francez Frederic Touquet … Continue reading de Henry de Boulainviller – pentru detaliul metodei de interpretare a unei teme
• La théorie des déterminations astrologiques (Teoria determinărilor astrologice) de Morin de Villefranche (traducerea în franceză a lui Henri Selva) – pentru a înţelege mecanica unei teme
• La crise du symbolisme religieux (Criza simbolismului religios) de Jean Borella – pentru a avea baze filozofice solide despre noţiunea de «Cosmos care înseamnă ceva»
• Introduction au jugement des astres (Introducere în judecata astrelor)^[11]Introduction au jugement des astres (Introducere în judecata astrelor) de Claude Dariot – întreaga lucrare poate fi procurată gratuit de pe situl Bibliotecii Naţionale a Franţei: … Continue reading de Claude Dariot – consacrată astrologiei orare: întrebări şi elecţii.
Bineînţeles că nu sunt cărţi pentru începători.

Mihaela Dicu: În ceea ce priveşte activitatea editorială, aveţi cumva o nouă carte în lucru? Sau în stare de proiect?

Denis Labouré: Da. Un manual de astrologie cu adevărat tradiţională. Care ţine cont de aspectul ermetic al acestei arte. Scopul meu nu este încremenirea într-o formă anume de astrologie. Ci acela ca fiecare să cunoască măcar bazele care au format fondul comun al astrologilor din generaţiile precedente. După aceea, fiecare le va reexamina după cum doreşte. Dar după ce le-a digerat. Nimic nu e mai dăunător decât acei creatori de metode care reinventează astrologia, ca să nu mai trebuiască s-o înveţe.

Profit de asta ca să mai fac o precizare. Dintre toţi elevii pe care i-am format, nici măcar unul nu practică exact aceleaşi metode astrologice ca şi mine. Lucru de care sunt tare mândru. Fiindcă dovedeşte că n-am format fotocopii ale lui Denis Laboure. Eu îi invit pe elevi să se frece de toate metodele, iar abia după aceea să-şi construiască o trusă de instrumente care să le fie proprie.

Mihaela Dicu: Activitatea dvs. astrologică este foarte intensă şi foarte diversificată. Având o agendă atât de plină, mai reuşiţi să găsiţi puţin timp şi pentru destindere? Mai există în viaţa dvs. loc pentru anumite hobby-uri? Dacă da, care sunt acelea?

Denis Labouré: Da, am un cerc de prieteni nemaipomeniţi. De asemenea, am activităţi intense în domeniul hermetismului. Dar mă şi destind. Nu am copii. Mă ocup însă destul de regulat de nepoţii şi nepoatele mele. Am o viaţă sentimentală stabilă din 1987. Sunt un om normal, linişteşte-te!

Totuşi, am să-ţi răspund la întrebare şi în alt fel. Dacă se practică o anume formă de hermetism, de recentrare, unul dintre rezultate este că se poate «supune timpul». Drept urmare, se pot realiza mai multe lucruri. Priveşte cu atenţie în jurul tău. Vei remarca acest fenomen. Şi nu iau din timpul de somn, fiindcă dorm mult de felul meu – dacă nu-mi fac cele 8-9 ore de somn, nu prea sunt în apele mele.

Mihaela Dicu: Ce interesant! Din păcate, interviul nostru se cam apropie de final. Am cam abuzat de timpul dvs. Totuşi… aş mai avea două întrebări scurte. Prima: ce sfaturi i-aţi da unui astrolog începător ?

Denis Labouré:

1. Să fugă de orice profesor care pretinde că metoda lui e singura valabilă.
2. Apoi, să aibă baze serioase în domeniul astrologiei tradiţionale, pentru a-şi regla conturile cu trecutul.
3. Să participe la forumuri de astrologie deschise tuturor metodelor, pentru a-şi construi propriile instrumente de divinaţie. Fiindcă astrologia în asta constă – în a descifra intenţiile divinului (o spune şi etimologia cuvântului DIVINaţie).
4. În sfârşit, să PRACTICE o cale spirituală autentică, indiferent care. Căci în astrologie, nu tehnica primează, ci capacitatea astrologului de a accede la sensul cu care este învestit Cerul. Iar capacitatea asta se formează.

Mihaela Dicu: În final, întrebarea cu numărul 7 (număr magic, şi des amintit în interviul acesta, nu?): ce sfat aţi transmite tinerei comunităţi astrologice româneşti, comunitate care nu are încă o tradiţie şi care nu este încă bine structurată?

Denis Labouré: În astrologie, ca şi în muzică, există „ce ESTE” şi „ce merge la public”. Trebuie să facem distincţie între fondul comun al tuturor astrologilor şi moda trecătoare.

Din antichitate şi până azi, 90 de generaţii au muncit, au cercetat, au experimentat. În Mesopotamia, în Grecia, în Roma, în ţările musulmane, iar apoi în Europa creştină.

Rezultatul a fost magnifica astrologie europeană din secolul al XVII-lea. De-a lungul tuturor acestor perioade, astrologii n-au căutat niciodată să „inventeze” o „nouă astrologie”. Au inovat, dar păstrând un dialog constant cu moştenirea pe care au primit-o. Un astrolog din secolul al XVII-lea putea să citească un tratat arab scris cu 700 de ani înainte. Şi înţelegea astrologia pe care o găsea în el. Nu era obligat să fie în deplin acord cu ea, dar o înţelegea… Acelaşi astrolog putea să citească „Tetrabiblos”- ul lui Ptolemeu, scris cu 1500 de ani înainte. Şi îl înţelegea.

Cereţi-i unui astrolog din zilele noastre să citească excelentul tratat al lui Abel Haatan „Tratat de astrologie judiciară”, publicat în 1895. A fost scris cu numai 107 ani în urmă. Nu-l va înţelege. Dialogul cu tradiţia, cu experienţa trecută, s-a rupt. Mulţi astrologi afirmă în zilele noastre că tradiţia n-are nici o valoare. Dar nici măcar n-au idee ce-i aia tradiţie, fiindcă nu-s în stare să citească un manual vechi de 107 ani.

Sfatul meu? Înainte de a adera la o modă trecătoare, reglaţi-vă socotelile cu trecutul. Studiaţi-l, digeraţi-l. Numai aşa veţi putea progresa cu adevărat. Ceea ce creaţi nu va fi durat pe nisip, iar generaţia voastră va putea pune şi ea o piatră la temelia edificiului.

Ce-aţi crede despre un pictor care pretinde că a inventat adevărata pictură, daca n-ar fi în stare să înţeleagă un tablou pictat acum 100 de ani?

10-13 decembrie 2002

În curând, un nou interviu: ”După 20 de ani…” !