Eminescu în lumina astrelor (partea I)

de MIHAELA DICU
Articolul are la bază workshopul ”Eminescu, în lumina astrelor”, susținut pe 20.12.2021 online, workshop la a cărui origine s-a aflat conferința ”Eminescu”, prezentată de autoare la Congresul AAR din 2015.
Partea I:
- Clarificări privind data și ora nașterii
- Eminescu, harta natală
- Alte argumente în sprijinul orei de naștere;
- Comparație între horoscopul calculat pentru ora 16:15 (Armand Constantinescu) și cel calculat pentru ora 04:15 (Mihaela Dicu)
- Două genii sub semnul abisului, două hărți cerești asemănătoare: Eminescu și Edgar Allan Poe
”A vorbi despre poet este ca și cum ai striga într-o peșteră vastă: nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere pe ceilalți. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harfă și să legene din depărtare delicata lui singuratecă slavă. În toate veciile străbătute de atleții și bicicliștii filosofiei, el își are vecia lui deosebită, închisă; trebuie vorbit pe șoptite. Într-un fel, Eminescu e sfântul prea curat al versului românesc. Din tumultul dramatic al vieții lui s-a ales un crucificat. Pentru pietatea noastră depășită, dimensiunile lui trec peste noi, sus, și peste văzduhuri. (…)”
– Tudor Arghezi, din Arhiva Radio România.
CLARIFICĂRI PRIVIND DATA ȘI ORA NAȘTERII
Eminescu a intrat în conștiința neamului ca fiind născut la 15 ianuarie 1850. În realitate, s-a născut la 20 decembrie 1849, stil vechi, adică 1 ianuarie 1850, stil nou.
De unde data de 20 decembrie 1849? În Viața lui Mihai Eminescu, George Călinescu notează că fratele poetului, Matei, „găsise anume o Psaltire veche, pe scoarțele căreia bătrânul Gh. Eminovici însemnase nașterea tuturor copiilor și unde stă scris: «Astăzi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri și cincisprezece minute evropinești s-au născut fiul nostru Mihai»” (cf. G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, Ed. Junimea, Iași, 1977, p. 40).
Aceeași dată, 20 decembrie 1849, apare și în registrul Societății Junimea, consemnată, în mod evident, pe baza informațiilor provenite de la Eminescu însuși. Iată mai jos extrasul din registru, așa cum este redat, în facsimil, în anexele cărții lui Călinescu.

În Cer și destin, Armand Constantinescu întocmește horoscopul lui Eminescu pentru data de 20 decembrie 1849, ora 16:15.
În realitate, expresia „patru ceasuri și cincisprezece minute evropinești” desemnează ora 4:15 dimineața. Forma de exprimare a orei pe care o folosim astăzi (00:00–23:59) apare treptat în secolul al XVIII-lea și se impune clar în secolul al XIX-lea. Un rol major în implementare îl au Franța post-revoluționară (unde apare explicit ora 00:00 care coincide cu miezul nopții), apoi Germania și Europa Centrală. Adăugând termenul „evropinești”, Gh. Eminovici a exprimat, practic: „nu după obiceiul locului, ci după socoteala apuseană”.
Calendarul gregorian a fost adoptat de România abia în secolul al XX-lea, deci data de 20 decembrie 1849 este exprimată ”pe stil vechi”, conform calendarului iulian. Pentru a obține data reală a nașterii, ”pe stil nou”, necesară întocmirii horoscopului, trebuie să adăugăm 12 zile.
Astfel, 20 decembrie 1849, ”stil vechi”, devine 1 ianuarie 1850, ”stil nou”.
De unde a apărut 15 ianuarie 1850? În registrul de nașteri și botez din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani, data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de ”21 ghenarie 1850”. Botezul trebuie să se fi produs, într-adevăr, în ziua menționată. Data nașterii, însă, nu este cea reală. Cel mai probabil a fost declarată/consemnată tot în ianuarie din necesitatea de a se alinia normelor ortodoxe din epocă. Din documente folcloristice și de etnografie, rezultă că în Moldova secolului al XIX-lea majoritatea botezurilor aveau loc între a 3-a și a 8-a zi de la naștere și, doar în cazuri deosebite, până într-a 15-a zi. Se poate că nașterea petrecută cu doar câteva zile înainte de sărbătoarea Crăciunului, precum și frigul și nămeții iernii să fi determinat părinții să amâne data botezului. Iar la botez, ca să se conformeze cutumelor, să fi declarat că pruncul s-a născut la o dată situată în cele 3-8 zile precedente.
Așadar, datele de calcul pentru harta natală a lui Eminescu sunt:
1 ianuarie 1850, 04:15, oră locală, Botoșani
EMINESCU, HARTA NATALĂ

Structura generală a hărții
- Hartă nocturnă.
- Luna, stăpâna sectei nocturne, în Leu, angulară, în casa a X-a.
- Soarele în Capricorn.
- Ascendentul în Scorpion.
- Stăpânul Ascendentului/hărții, Marte, în Gemeni, retrograd și în Casa a VIII-a.
Această combinație creează o personalitate puternică, dar profund frământată, perfecționistă și extrem de exigentă cu sine, înzestrată cu un puternic spirit creator și cu o inteligență ascuțită, însă, în egală măsură, adâncă, analitică și bine structurată.
Ascendentul în Scorpion, semn fix, de apă, conferă profunzime emoțională, trăiri extreme și o nevoie aproape compulsivă de intensitate. Nativii cu acest Ascendent resping mediocritatea, „zona gri”, călduțul existențial. Caută drama – conștient sau inconștient –, care pentru ei devine un generator de energie vitală. Motivațiile cele mai puternice care îi mână în viață sunt de natură emoțională. Ascendentul în Scorpion reflectă și magnetismul exercitat de Eminescu, mai ales asupra sexului frumos.
Soarele în Capricorn, semn cardinal de pământ, aduce ambiție, dorința de a clădi temeinic și nevoia de certitudini. Capricornul este un perfecționist discret, adesea măcinat, mai ales în tinerețe, de complexe și inhibiții, tocmai pentru că percepe foarte clar cum ar trebui să fie lucrurile ca să fie perfecte și dă amploare tuturor micilor lipsuri pe care le observă la sine. De aici poate deriva anxietatea și autocritica severă. Semn saturnian, caută înțelesurile adânci și poate avea un spirit filozofic și, uneori, tendințe pesimiste.
Combinația Capricorn–Scorpion dublează perfecționismul, dar hrănește nemulțumirea cronică: perfecțiunea este intuită, dar, din păcate, rămâne inaccesibilă în lumea reală.
Inteligență, minte, creație intelectuală
Conjuncția Soare–Mercur în Capricorn, în casa a III-a, este una dintre cele mai puternice semnături astrologice pentru activitate intelectuală serioasă, profundă și structurată. Casa a III-a este casa minții concrete, a limbajului, a scrisului și a comunicării. Este o poziție excelentă pentru un scriitor, mai ales pentru unul preocupat de formă, rigoare și construcție conceptuală.
Mercur, planeta intelectului și a comunicării, are un atribut special, care îi poate conferi o forță ieșită din comun: este la răsăritul heliacal de seară, devenind pentru prima dată vizibil pe cerul serii, după o perioadă de invizibilitate datorată prea strânsei apropieri de Soare.
Stăpânul Ascendentului, Marte, în Gemeni, semnul lui Mercur, înzestrează cu o curiozitate nesățioasă, care abordează cele mai varii domenii, dar care, fiind amplasat în casa a VIII-a, caută cel mai adesea să sondeze lumea misterelor și poate arăta un interes special pentru tot ceea are legătură cu neantul și moartea.
Recepția mutuală mixtă și întărită dintre Mercur și Marte (Mercur este în exaltarea lui Marte, Marte în domiciliul ȘI în triplicitatea lui Mercur) este un indiciu suplimentar al unei minți puternice și foarte agere, hiperactive, o minte imbatabilă ca forță de argumentare, capabilă de producție intelectuală intensă, dar și predispusă la suprasolicitare nervoasă. Această recepție mutuală nu trebuie privită doar ca punându-l pe Mercur în relație cu o altă planetă, ci trebuie ținut cont că planeta cu pricina are o pondere mult accentuată, fiindcă stăpânește Ascendentul.
Stăpânul casei a III-a, Saturn, se află în Berbec, ceea ce aduce iuțeală de minte, reacții rapide, dar și tensiune mentală. Situarea stăpânului casei a III-a în casa muncii, poate arăta cum că intelectul, scrisul, discursul sunt instrumente cu care nativul își îndeplinește responsabilitățile cotidiene la care s-a angajat.
Casa a IX-a, care este casa mentalului superior, a gândirii abstracte, a abilității de a opera cu concepte, dar și a principiilor și a filozofiei, este stăpânită de Lună, stăpâna sectei, care tronează mândră în Leu, în casa a X-a, arătând cât de mult valorează atributele casei a IX-a pentru poet.
În fine, Luna în Leu, în casa a X-a ridică pe culmi o valoroasă proprietate lunară, legată de mental: imaginația creativă.
Faimă și destin profesional
Luna (care, să ne reamintim, capătă puteri sporite în hărțile nocturne) aflată în semnul regal al Leului, în casa a X-a, este una dintre cele mai puternice poziții posibile pentru vizibilitate, faimă și recunoaștere publică. Prin ce capătă nativul faimă? Prin valorile lunare și cele ale casei pe care o stăpânește Luna.
Dar această poziție mai vorbește despre:
- nevoie de recunoaștere,
- dorința de a fi apreciat,
- ambiția de a lăsa o amprentă durabilă.
Luna în Leu vrea să fie prețuită și admirată, dar pe merit: nativul simte că trebuie să se ridice la înălțimea idealului sau a așteptărilor, să-și întemeieze reputația pe realizări mult peste medie. Asta, fiindcă pentru Luna în Leu, mândria, conștiința de sine și demnitatea sunt valori fundamentale. Nu este întâmplător că imaginea lui Eminescu întipărită în memoria colectivă îl arată falnic, cu capul sus, bărbia ridicată și părul bogat, ca o mândră „coamă leonină”. Aceeași Lună, ca stăpână a casei a IX-a a făcut din el o persoană cu idei filozofice și o scară de valori fermă, pe care le-a proiectat, prin casa a X-a, în spațiul public.
Mijlocul Cerului este în Fecioară, semn mercurian, în casa a XI-a, numită de vechii greci Agathos Daimon, Daimonul/Spiritul Bun. Și este în bună tovărășie cu Jupiter, Marele Benefic, aflat în propria bucurie. Este încă un marcaj care vestește din plin faima.
Atât stăpânul casei a X-a, Soarele, cât și dispozitorul Mijlocului Cerului, Mercur, se află, ghiciți unde? În casa a III-a! Aceasta este o semnătură clară pentru renume izvorât din activități intelectuale, scris, jurnalism, reflecție critică, muncă bazată pe cuvânt și analiză.
Chiar dacă viața poetului a fost dificilă, recunoașterea valorii sale a venit relativ devreme și s-a ridicat deasupra vremurilor, pășind maiestuos peste secole.
Bani și resurse
Casa a II-a este stăpânită de Jupiter, aflat în casa a XI-a: poetul a primit sprijin financiar din partea prietenilor, protectorilor, colectivităților (precum Societatea Junimea). Venus în casa a II-a arată și ea posibilitatea de a atrage ajutor material, dar și o anumită ”lejeritate” în abordarea problemelor financiare, cu o înclinație de a cheltui banii, atunci când sunt, pe socializare și plăceri. Totuși, aspectele tensionate dintre Venus, Marte, Jupiter și Neptun arată perioade de instabilitate financiară, confuzie, risipă, criză și lipsuri, exact așa cum știm din biografia poetului.
Dragoste și viață relațională
În harta lui Eminescu, Venus este de două ori semnificatoarea relațiilor: mai întâi, fiindcă este semnificatoarea naturală a iubirii și cuplului și, mai apoi, fiindcă este stăpâna casei a VII-a, casa relațiilor. Luna este și ea o semnificatoare a relațiilor, fiindcă patronează emoțiile, iar în harta unui bărbat, semnifică femeia, potențiala soție. Venus se află în Săgetător, în semn de foc, iar Luna este în Leu, tot în semn de foc. Rezultatul: iubiri pasionale, demonstrative, flamboaiante. Dacă mai punem la socoteală și influența Scorpionului, aflat la Ascendent, avem de-a face cu iubiri intense, cu implicare totală, încărcate de dramatism emoțional, care pot deveni obsesive. Pe de altă parte:
Aspectul tensionat dintre Venus și Marte predispune la crize relaționale, rupturi dureroase și dificultatea de a alinia afecțiunea cu dorința.
Careul de la semn la semn dintre Venus și Neptun vorbește despre idealizare excesivă, proiecții nerealiste, atracția către partenere cu comportament derutant sau prinse și în alte relații, implicarea în legături confuze sau echivoce și riscul de dezamăgiri ulterioare. Persoana iubită este adesea urcată pe un piedestal, creditată cu calități sau intenții pe care poate că nu le are.
Este o descriere extrem de fidelă a relațiilor cu Veronica Micle și Mite Kremnitz, dar și a tiparului relațional general al poetului.
Careul lui Venus cu Jupiter, care este și dispozitorul ei, nu face decât să amplifice totul. Crucea în semne duble în care este prinsă Venus pune asupra vieții relaționale a poetului pecetea volatilității, a imposibilității de a se fixa, în ciuda Lunii în semn fix, care tânjește după stabilitate.
Problemele de sănătate și moartea
Casa a VI-a, a bolilor, este cea mai problematică zonă a hărții. Aici se află:
- Saturn – boli cronice, epuizare
- Uranus – crize, manifestări bruște
- Pluto – procese distrugătoare.
Aceste planete afectează prin careu Soarele (principiul vital) și Mercur (mintea). Stăpânul casei a VI-a, Marte, este retrograd în casa a VIII-a, ceea ce, în astrologia medicală tradițională, este un indicator serios de boală gravă, cu final potențial fatal. Marte în semn mercurian, în casa a VIII-a și stăpânul casei a VIII-a în casa a III-a, a minții, explică alienarea mintală și moartea, din nefericire, prematură.
Concluzie generală
Harta natală ridicată pentru ora 4:15 dimineața descrie:
- un geniu intelectual,
- o viață intensă, frământată, marcată de un sfârșit tragic,
- recunoașterea publică autentică,
- un destin marcat de lipsuri și boală,
- o operă care transcende existența personală.
Este o hartă în acord profund cu personalitatea și destinul lui Mihai Eminescu.
ALTE ARGUMENTE ÎN SPRIJINUL OREI DE NAȘTERE
I. Comparație între horoscopul calculat pentru ora 16:15 (Armand Constantinescu) și cel calculat pentru ora 04:15 (Mihaela Dicu)
Hai să aruncăm o privire rapidă asupra celor două hărți: cea ridicată pentru ora 16:15, în viziunea lui Armand Constantinescu (stânga, în imaginea de mai jos) și cea ridicată pentru ora 4:15, ora pe care o consider corectă (dreapta, în imaginea de mai jos).

În harta ridicată pentru ora 16:15 avem Soarele în Capricorn, Ascendentul în Rac și Luna, stăpâna Ascendentului și a hărții, în Leu, în casa a II-a. Pe scurt, o configurație care descrie o personalitate conservatoare, orientată spre stabilitate, securizare și păstrarea status quo-ului. Axa Rac–Capricorn este una profund tradiționalistă, iar Luna într-un semn fix este destul de refractară la schimbări.
Or, viața lui Eminescu a fost marcată de instabilitate, schimbări frecvente, peregrinări, rupturi și discontinuități, atât în plan profesional, cât și personal.
Mai trebuie menționat că în varianta propusă de Armand Constantinescu observăm că:
- stăpâna Ascendentului/hărții este amplasată în casa a II-a, poziție care (mai ales în prezența stăpânului casei a II-a în semn de pământ) este caracteristică celor care sunt foarte orientați către acumulare (Ascendentul în Rac întărește tendința), bani, eventual activități financiare. Asta, cu atât mai mult cu cât axa nodurilor se suprapune peste axa caselor financiare.
- Venus, mica benefică, se află în casa a VI-a, ceea ce ar sugera o sănătate bună sau măcar capacitatea de a găsi soluții favorabile în fața problemelor de sănătate, lucru care contrazice flagrant biografia poetului.
- prezența a trei malefice în casa a X-a, a faimei, apare ca fiind cel puțin curioasă, în condițiile în care talentul și producțiile literare ale lui Eminescu au început să fie recunoscute încă din adolescență, iar el a fost un personaj notoriu chiar din timpul vieții, nu doar postum.
Prin contrast, harta ridicată pentru ora 4:15 dimineața corespunde mult mai fidel realității vieții și personalității lui Eminescu. Iar asta, doar dacă ne uităm la:
- Ascendentul în Scorpion, marcaj care face adesea ca nativul să fie frământat și bântuit de dramă,
- dorul de ducă și predispozițiile către schimbare, caracteristice stăpânului hărții în Gemeni,
- casa bolii atât de încărcată, vestind o sănătate precară și boli imposibil de vindecat,
- Luna în casa a X-a, semn de elevare a imaginației creatoare, des întâlnită în hărțile scriitorilor celebri (Dumas, Flaubert, Verlaine, Kipling, Capote, Sorescu, Cărtărescu ș.a.).
Aceste câteva accente, dimpreună cu mai ampla analiză a hărții expusă mai sus reflectă, cu fidelitate, atât profilul psihologic, cât și destinul marelui Eminescu: explică intensitatea creativă a emoțiilor, notorietatea, obsesiile, nefericirea și, în cele din urmă, moartea prematură — explică totul.
II. Două genii sub semnul abisului: Eminescu și Edgar Allan Poe
Cu ani în urmă, studiind harta natală a lui Edgar Allan Poe, m-a izbit asemănarea acesteia cu cea a lui Eminescu, reflectată în asemănarea firilor și a destinelor lor. Acesta ar fi un argument suplimentar în validarea orei de naștere a lui Eminescu. Să vedem, mai întâi, cine a fost Edgar Allan Poe…

Then this ebony bird beguiling my sad fancy into smiling,
By the grave and stern decorum of the countenance it wore,
“Though thy crest be shorn and shaven, thou,” I said, “art sure no craven,
Ghastly grim and ancient Raven wandering from the Nightly shore—
Tell me what thy lordly name is on the Night’s Plutonian shore!”
Quoth the Raven “Nevermore.”
Edgar Allan Poe – The Raven (fragment)
Edgar Allan Poe este una dintre figurile cele mai tulburătoare ale literaturii universale, un creator care a explorat adânc zonele de umbră ale psihicului uman: obsesia, spaima, vinovăția, destrămarea identității și atracția irezistibilă a morții. Înaintaș al prozei moderne de groază și al povestirii polițiste, Poe a fost deopotrivă un poet al melancoliei întunecate, devoratoare.
Viața sa a fost marcată de pierderi timpurii, precaritate materială, singurătate profundă și o instabilitate emoțională care contrastează puternic cu rigoarea intelectuală și cu precizia construcțiilor sale literare. Departe de a fi un simplu „romantic întunecat”, Poe a fost un spirit analitic, obsesiv, pentru care actul creației a fost totodată salvare și autodistrugere.
Moartea sa prematură, în circumstanțe încă neelucidate, a contribuit la făurirea unui mit care nu face decât să confirme ceea ce opera sa sugerase deja: un destin în care intensitatea intelectuală și explorarea constantă a abisului interior au avut o influență implacabilă.
Să privim hărțile celor doi:

Paralele reale între Mihai Eminescu și Edgar Allan Poe
1. Intelectul hiperactiv care conduce la epuizare psihică
- Soare–Mercur în casa a III-a la amândoi = intelect care rulează întruna, imposibilitatea „odihnei mentale”;
- în ambele cazuri, stăpânul Ascendentului în semne de aer, dar debilitat și în case problematice: în Balanță, în exil, în casa a XII-a, la Poe; în Gemeni, retrograd, în casa a VIII-a, la Eminescu;
- gândire obsesivă, revenire compulsivă asupra acelorași teme – caracteristică Ascendentului în Scorpion, întărită de stăpânul Ascendentului în casa a VIII-a la Eminescu și de conjuncția Lună-Pluto la Poe.
Cei doi nu au fost doar creativi, ci, în bună măsură, victime ale propriei minți.
2. Ascendentul în Scorpion, intensitate și descindere în zonele abisale
Ambii:
- au fost fascinați de moarte, degradare, pierdere,
- au trăit și, mai ales, au simțit intens, dar au plătit pentru asta un preț enorm,
- au avut tendințe autodistructive.
În afară de Ascendentul în Scorpion, amândoi îl au pe Mercur, stăpânul casei a VIII-a (a morții), în casa a III-a, a minții – de-acolo și fascinația pentru moarte.
Emoțiile puternice i-au condus nu către un romantism siropos, ci către unul cu tentă de explorare a profunzimilor, la Eminescu, iar la Poe, a tenebrelor. Diferența de nuanță este legată de felul cum ”stă” Luna, semnificatoarea emoțiilor, în hartă: la Eminescu, în Leu, în casa a X-a, alternând tendințele abisale cu elanul solar, în timp ce la Poe, Luna în Pești, aflată împreună cu Venus și Jupiter, dar și cu Pluto, dă emoții mixte, fluctuante, în care reperul fix rămâne doar cel plutonian.
Eminescu fuma excesiv, bea nenumărate cafele și pierdea nopțile. Spre sfârșitul vieții începuse să și bea. Poe se pare că lupta cu alcoolismul și apela periodic la laudanum (o tinctură de alcool și opium). În 1848 chiar a încercat să se sinucidă cu o supradoză de laudanum.
3. Viață materială precară, lipsă de protecție reală
- instabilitate financiară cronică,
- dependență de alții / de conjuncturi,
- incapacitatea de a „juca” pragmatic.
Doi Capricorni care nu reușesc să construiască structuri de viață stabile, deși aceasta ar fi „menirea” semnului…
4. Notorietate prin intelect, notorietate ambivalentă
- faimoși pentru capacitatea lor intelectuală ieșită din comun,
- în viață: criticați, neînțeleși,
- după moarte: mitizați.
La ambii, stăpânul casei a X-a este conjunct cu Mercur, în casa a III-a – faimă prin intelect. Și la ambii Mercur este într-o fază care îi conferă o forță ieșită din comun: la Eminescu, este la răsăritul heliacal de seară, iar la Poe, este la conjuncția superioară și în cazimi (”în inima Soarelui”). Deci faima derivă din recunoașterea inteligenței lor geniale!
5. Moarte prematură
- Poe, la 40 de ani: circumstanțe neclare, degradare rapidă.
- Eminescu, la 39 de ani: boală, tratamente discutabile, izolare.
Ambii s-au consumat înainte de vreme, ambii au avut parte de o moarte tragică, după o perioadă de alienare.
6. Singurătate existențială profundă
- relații afective complicate, aducătoare de nefericire,
- imposibilitatea unei vieți de cuplu stabile pe termen lung.
Ambii o au pe Venus, semnificatoarea naturală a iubirii și stăpâna casei cuplului atacată de malefice. La Eminescu, de Marte, care predispune la rupturi. La Poe, este mult mai grav: atât Venus cât și Luna sunt atacate de planetele de fatalitate, Saturn și Pluto, ceea ce explică pierderea prematură a soției, pe care o adora, și văduvia care l-a aruncat în depresie, grăbindu-i sfârșitul, în pofida faptului că, în disperarea lui, a încercat să găsească o altă consoartă pentru a umple golul.
Referitor la relații complicate: Poe s-a îndrăgostit (iar sentimentul a fost reciproc) de verișoara lui mult mai mică, cu care s-a căsătorit când ea avea doar 13 ani.
În legătură cu singurătatea: la Eminescu, perioadele de retragere în singurătate alternau cu cele în care socializa. Cu stăpânul Ascendentului în casa a XII-a, Poe era mult mai singuratic, mai repliat în sine.

În încheierea primei părți:
Privită în ansamblu, harta natală a lui Mihai Eminescu este harta unui măreț și mereu actual poet, în al cărui destin se împletesc geniul intelectual, intensitatea emoțională și fragilitatea existențială. Astrologia nu cuantifică valoarea operei, dar poate încerca să explice structura interioară a omului care a plătit un preț prea mare pentru aspirația lui pentru absolut.
Continuarea, în numărul viitor al revistei. În partea a doua a acestui studiu, vom urmări modul în care s-a desfășurat în timp destinul lui Eminescu, analizând evenimentele majore ale vieții sale cu ajutorul tehnicilor predictive tradiționale.

Rămâi conectat cu ”Astrele”!
Te abonezi gratuit și te anunțăm când publicăm o nouă ediție a revistei, articole și știri din comunitatea noastră. Te ținem la curent cu evenimentele organizate de AAR, precum și cu cele organizate independent de astrologii și partenerii noștri.















