ROBERT HAND, despre materie și formă în astrologie. Exemple (partea a III-a)

traducere de IOANA ION-PAVLESCU

[Citește și: partea I, partea a II-a]

Revenind la ideea principală (recitiți partea a II-a, n.r.), cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei case este ca stăpânii ei (adesea există mai mulți) să nu facă niciun aspect cu acea casă și, în acest sens, mă refer la aspectul ptolemaic^[1]Aşa-numitele aspecte ptolemaice, folosite de toţi astrologii până la Johannes Kepler în secolul al XVII-lea, sunt conjuncţia (cunoscută şi sub numele de „conjuncţie corporală”), … Continue reading şi trebuie să includ aspectele de la semn la semn. Această lipsă de aspect între o casă şi stăpânii ei este o condiţie care, în greacă, e cunoscută ca apostrof, exact ca semnul de punctuaţie dar este pronunţat a-po-stró-phe și înseamnă „întoarcere”. De asemenea, cuvântul poate fi tradus ca „aversiune”, iar în astrologia medievală se numește „disjuncție” sau „inconjuncție.”^[2]Merită menționat faptul că, dacă se folosește quincunx-ul ca aspect, el nu trebuie numit „inconjunct”, deoarece expresia „aspect inconjunct” este auto-contradictorie. Un … Continue reading

Referitor la pasajele oferite ca ilustrare, primul este un citat din Johannes Schöner, scris pe la 1545, în Cartea I-a din Trei Cărți despre Judecarea Nativităților, Capitolul 6, unde dă aforisme. (Aforismele ar putea fi blestemul astrologiei medievale târzii dar ele ilustrează principii.)

Ascendentul și Luna sunt semnificatorii trupului. Stăpânul Ascendentului și stăpânul casei Lunii sunt semnificatorii sufletului. Astfel, dacă Ascendentul și Luna sunt restricționați [afectați sau debilitați] iar stăpânii lor nu sunt afectați de malefici, aceasta semnifică o infirmitate a trupului dar sănătatea sufletului. Iar dacă Ascendentul și Luna sunt liberi de malefici și stăpânii lor sunt restricționați, acestea semnifică sănătatea trupului și tristețea sufletului.^[3]Johannes Schöner, Trei cărți despre Judecarea Nativităților, Cartea I, Robert Hand, trad. (Reston, VA: Arhat Publications, 2001), 106.

Aceasta este o aplicare directă a doctrinei despre care vă vorbesc. Ascendentul și Luna sunt trupul, dar stăpânii lor sunt sufletul. Aceasta este o ilustrare foarte clară a ceea ce descriu.

Iată o aplicație mai exotică a principiului, care va necesita câteva lămuriri. Este din textul lui Montulmo cu privire la nativități.

Atunci când materia este scoasă din rânduiala cuvenită, iar aranjamentele organizate sunt distruse, forma preexistentă în ea nu mai are puterea de a rămâne în materie, decât într-o stare de corupție. Dar Hyleg-ul este constituit ca materie în raport cu Alcocoden-ul, iar Alcocoden-ul ca formă, și viața nativului depinde de amândoi ca mijlocitori, … deoarece niciunul dintre cei doi nu poate să îi dea viață nativului de unul singur. Prin urmare, dacă Hyleg-ul ajunge^[4]Prin direcții sau distribuții (nota: Mihaela Dicu) la corpul planetei cu adevărat cea mai ucigașă^[5]Planeta ucigașă = Anareta. Aceasta poate fi una dintre planetele malefice, stăpânul casei a VIII-a, a morții sau planetele aflate în casa morții. Când spune ”cu adevărat cea mai … Continue reading înainte de a se împlini anii dați de Alcocoden și fără să fie aspectat de o benefică, atunci nativul va muri, deoarece efectul aferent acelei părți care depinde de Hyleg, cauza conservatoare, va fi distrus și, prin urmare, efectul cumulat al celor doi^[6]Hyleg și Alcocoden (nota: Mihaela Dicu) este că [factorul] care i-a unit spre a locui unul într-altul nu mai este capabil să persiste.^[7]Antonio de Montulmo, Despre judecarea Nativităților, Partea I, Robert Hand trad. (Berkeley Springs, WV: Golden Hind Press, 1995), 62-63. Această ediție este acum epuizată și va fi republicată … Continue reading

Voi defini scurt două cuvinte cu care mulţi cititori poate că nu sunt familiarizaţi. Ele sunt Hyleg și Alcocoden. Hyleg-ul unei hărți este acea planetă sau acel corp care contribuie cel mai mult la determinarea vitalității fizice a nativului. De obicei este Soarele sau Luna, dar nu întotdeauna. Metodele de determinare a Hyleg-ului generează confuzie astrologilor tradiționali deoarece toate sursele au seturi diferite de reguli. Și nimeni nu și-a dat seama până acum care anume sunt cele mai bune de utilizat, deși opiniile par să conveargă într-un sistem predat de Bonatti.

Alcoodenul este unul dintre stăpânii Hyleg-ului iar el trebuie să aspecteze și Hyleg-ul. Punând acest lucru în termenii deja definiți, Alcocoden-ul este un stăpân al Hyleg-ului, care și aspectează Hyleg-ul, adică primește Hyleg-ul. Această doctrină este importantă în astrologia tradițională din următorul motiv. Potrivit acestor autori, dacă nu există Alcocoden, dacă Hyleg-ul nu este primit, nativul urmează să moară înainte de vârsta de doisprezece ani. Este ea o metodă pe care astrologii moderni doresc să o cunoască? Dar există și vești bune. În hărți fără Alcocoden ale oamenilor din epoca modernă, am constatat că viața acestora le fusese amenințată la vârste fragede, de regulă, dincolo de care nu ar fi supraviețuit în Evul Mediu, de pildă. Dar ei supraviețuiesc grație medicinei moderne. Prin urmare, nu e o chestiune de soartă implacabilă.

Dar nu asta e important pentru noi aici. Important este ce anume sunt Hyleg-ul și Alcocoden-ul. „Atunci când materia este scoasă din rânduiala cuvenită, iar aranjamentele organizate sunt distruse, forma preexistentă în ea nu mai are puterea de a rămâne în materie, decât într-o stare de corupție.” Aceasta ne spune că o cauză formală nu poate funcționa într-o cauză materială coruptă. Potențialul cauzei materiale de a păstra cauza formală actualizată este slăbit. Dacă nu am înţeles principiul, Montulmo spune: „Dar Hyleg-ul este constituit ca materie în raport cu Alcocoden-ul.” Hyleg-ul este cauza materială. „Iar Alcocoden-ul ca formă.” Alcocoden-ul este cauza formală. „Iar viața nativului depinde de amândoi ca mijlocitori, … deoarece niciunul dintre cei doi nu poate să îi dea viață nativului de unul singur. Prin urmare, dacă Hyleg-ul ajunge la corpul planetei cu adevărat cea mai ucigașă înainte de a se împlini anii dați de Alcocoden și fără să fie aspectat de o benefică, atunci nativul va muri”. Aș adăuga că, așa cum spunea Ptolemeu, este necesar ca Hyleg să fie dirijat către locul afectat de o planetă ucigașă, iar perioada de timp [necesară Hyleg-ului să ajungă în acel loc] reprezintă durata estimată a speranței de viață. În plus, Alcocoden-ul este o planetă a cărei demnitate esențială (împreună cu demnitățile ei accidentale) îi conferă puterea de a-i da un anumit număr de ani nativului. Dacă aceste două sisteme – primul după direcții și al doilea după perioade planetare – dădeau același răspuns, astrologul medieval credea că viața ar trebui să se încheie în acel moment. Și asta era tot! Din punctul de vedere modern, aş spune că, dacă această doctrină ar putea fi făcută să funcţioneze fiabil – şi nu spun că poate fi –, atunci ea ar indica o perioadă în care nativul ar simți o amenințare la adresa vieții lui, dar este posibil ca amenințarea să fie depășită. Rezultatul nu este sortit.

Așadar, iarăși avem Hyleg, care este o planetă într-un loc anume, cauză materială, și avem stăpânul ei, Alcocoden-ul, cauză formală, iar ambele trebuie să fie în stare bună în orice moment, pentru ca nativul să supraviețuiască. Hyleg-ul nu trebuie să fie dirijat către un loc afectat, iar timpul Alcocoden-ului trebuie să nu fi expirat – altfel, nativul va muri.

Ultimele două citate din Schöner ilustrează nu numai legătura dintre formă și materie, ci și problema timpului. Amintiți-vă ce am spus, că materia trebuie să preceadă forma în manifestare, deci Schöner dă aceste aforisme:

Soarele bine amplasat și stăpânii triplicității Soarelui în case malefice ne arată că, la momentul nașterii copilului, tatăl este bine și norocos dar, după aceea, el va sărăci.

Soarele într-o casă malefică la ora natală, cu stăpânii triplicităţii Soarelui bine amplasați şi în stare bună, ne arată că, la momentul naşterii, tatăl este sărman dar, după aceea, el va prospera.^[8]Schöner, 52.

În prima parte, Soarele ca indicator al tatălui este în stare bună, dar stăpânii triplicității sunt în stare proastă – deocamdată, pe cititor n-ar trebui să-l preocupe ce anume sunt stăpânii triplicității. Ei trebuie înțeleși doar ca un tip de stăpân; și asta e de ajuns. Astfel, un Soare bun înseamnă că lucrurile încep bine pentru tată. Stăpânii triplicității rău situați indică un deznodământ prost. Aceasta e o expresie a relației dintre materie și formă, dintre stăpânit și stăpân, ca progresie în timp. Apoi, Schöner inversează situația doar pentru a face ideea și mai clară. Dacă Soarele e în stare proastă dar stăpânii triplicității sunt în stare bună, treburile tatălui demarează prost și apoi se îmbunătățesc în cursul timpului.

Avem două distincții majore între funcția de ocupant al casei și cea de stăpân al casei, distincții care urmează logic din doctrina aristotelică a relației dintre formă și materie. Poate părea abstract, dar am constatat că e o abstracțiune utilă, care mi-a permis să formulez semnificațiile factorilor din hartă pe care nu le-am putut formula anterior.

Ca să închei, este clar nu doar că principiile filosofice ale relației dintre formă și materie au fost foarte importante pentru înțelegerea astrologiei antice și medievale, ci și faptul că, pentru a ajunge la înțelegerea astrologiei antice și medievale, noi trebuie să folosim aceleași idei sau idei echivalente. Și trebuie s-o facem pentru că astrologia are nevoie de un fundament filosofic vitalist, în care viața și conștiința sunt centrul existenței / ființei. Ele sunt în miezul astrologiei iar sistemul folosit de noi aici este într-adevăr filosofie vitalistă. Nu pot fi luate drept idei elegante sau vechi ci, mai degrabă, ca moduri diferite de a privi lucrurile și, eventual, mai eficace.

De asemenea, aceste principii filosofice mai vechi nu pot fi luate ca atare. Vechi fiind, e posibil ca ele să nu acopere în întregime probleme și preocupări filosofice legitime care au apărut în vremurile ulterioare. Este rolul filosofilor moderni ai astrologiei (ei sunt o categorie reală acum) să actualizeze aceste filosofii antice, să răspundă obiecţiilor formulate de atunci încoace şi să demonstreze logic validitatea potenţială a unui univers viu şi vital.

Este ceea ce trăim noi toți cei care facem astrologie. Însă, dacă ne uităm în jur, constatăm că nu e o viziune larg răspândită. Suntem în aceeaşi situație ca adepții religiilor tradiţionale. Ei simt, cred şi poate chiar știu că există o esenţă vie în miezul existenței, numai că ei nu au absolut niciun fundament filosofic modern care să susțină această cunoaştere. Ei își au propriile experienţe care sunt, într-adevăr, foarte puternice – eu nu le neg – dar nu există un cadru filosofic pentru ideile lor.^[9]Mă refer aici la religia tradițională în formele ei populare. Există, într-adevăr, sisteme filosofice care încă sunt folosite în susținerea religiilor tradiționale – precum Tomismul în … Continue reading

Este exact aceeaşi situaţie cu care ne confruntăm noi. Numai că noi avem un mic avantaj: faptul că, în trecutul nu prea îndepărtat, în centrul astrologiei se afla o filosofie vitalistă. În viitor, ea ar putea fi reașezată acolo, adusă în secolul XXI, set viu și puternic de idei pentru aici și pentru acum. Avem nevoie de o nouă relație cu știința. Nu mai putem spune că știința modernă deține adevărul complet și atotcuprinzător. Faptul că e greu să aduci dovezi științifice pentru astrologie nu ar trebui să ne facă să ne simțim atât de dezavantajați. Este o problemă care vine mai degrabă din limitările științei decât din neajunsurile noastre. Trebuie să spunem următoarele: Noi credem că fundamentul filosofic al științelor are multe neajunsuri, că, oricare ar fi meritele științelor ca set de proceduri practice, ele nu ne spun absolut nimic despre natura esenţială a adevăratei existențe. Nu ne spun nimic despre natura esenţială a adevăratei noastre existențe. Prin urmare, el nu este util practic pentru aceste întrebări; de asemenea, el este o filosofie care slăvește moartea mai presus de viață.

[Notele aparțin autorului, decât dacă, în notă, se specifică altfel]