Eseuri & ReflecțiiIoana Ion-PavlescuTraduceri

ROBERT HAND, despre materie și formă în astrologie (partea a II-a). Exemple

traducere de IOANA ION-PAVLESCU

ROBERT HAND,
unul dintre cei mai importanți și mai apreciați astrologi și istorici din lume.

Articolul în original, în limba engleză: https://www.arhatmedia.com/Matter&FormArticle.htm

[Citește și partea I]

Voi prezenta în continuare câteva exemple de aplicare a doctrinei aristotelice despre formă și materie, întâlnite în studii contemporane ale astrologiei antice și medievale.

Iată primul nostru exemplu: potrivit lui Robert Schmidt (nu știu care sunt gândurile lui actuale despre această chestiune – iunie 2012[1]Robert Schmidt a decedat în decembrie 2018. (n.r.)), distincția dintre formă și materie poate fi aplicată doctrinei stăpânilor timpului. Una dintre descoperirile de la începuturile Proiectului Hindsight[2]https://projecthindsight.net/ (n.r.) a fost că lumea elenistică avea cam tot atâtea sisteme de perioade planetare și stăpâni ai timpului câte are India[3]Vettius Valens, Anthology, Book IV, traducerea Robert Schmidt (Berkeley Springs, WV: Golden Hind Press, 1996). Conține cea mai mare parte din materialul despre sistemele grecești de stăpâni ai … Continue reading. Câteva dintre acele sisteme au supraviețuit în perioada medievală a astrologiei și până la începuturile astrologiei moderne însă, evident, astrologii le-au uitat în secolul al XVIII-lea. În perioada elenistică, existau zeci de sisteme. Citind adesea printre rânduri, Schmidt a concluzionat la un moment dat (nu sunt familiarizat cu gândirea lui actuală) că stăpânul pe termen lung, stăpânul major al perioadei, indica materia care urma să fie baza evenimentelor din perioadă, iar stăpânul pe termen scurt indica forma pe care materia urma să o ia[4]Comunicări ale mele și diverse prelegeri pe această temă.. Ce înseamnă asta? Haideți să o punem concret, în termeni astrologici, ca să vedem cum funcționează. Să spunem că un nativ[5]Termenul „nativ” este traducerea uzuală a latinescului natus. Înseamnă „cel care se naște”; cu alte cuvinte, persoana a cărei hartă este analizată. are Soarele în casa a II-a, stăpânită de Saturn. Vine o vreme când nativul intră într-o perioadă solară majoră; anume, când Soarele stăpânește perioada planetară majoră. Asta înseamnă că nativul trebuie să se ocupe de problemele casei a II-a. Pe măsură ce fiecare stăpân de perioadă minoră preia conducerea, el se va opune Soarelui ori îl va ajuta în realizarea manifestării [semnificațiilor solare; n.r.], în conformitate cu felul în care acele planete fac sau nu fac aspect cu Soarele ori în conformitate cu o altă relație semnificativă. Astfel, nativul are o perioadă majoră a Soarelui și o perioadă minoră a unei planete care stăpânește prima casă. Dacă nu există relație între un stăpân al casei I-a și Soarele din casa a II-a, aceasta va fi o perioadă în care nativul poate încerca să câștige mulți bani fără însă a reuși. Stăpânul perioadei minore indică care este forma iar forma este de natura casei I-a deoarece este perioada minoră a stăpânului casei I-a. Materia (indicată de Soare) are legătură cu bogăția, cu încercarea de a produce bogăție, încercarea de a face bogăție, de a actualiza bogăție. Astfel, forma actualizează potențialul materiei. Astfel, Soarele din casa a II-a este materia, când Soarele este stăpânul perioadei [majore; n.r.], iar stăpânul perioadei minore arată cât de bine se va reuși actualizarea bogăției. Dat fiind că stăpânul perioadei minore stăpânește casa I-a, putem spune că individul ar încerca în această perioadă să creeze bogăție pentru sine prin propria lui străduință. Succesul sau eșecul depinde de relația dintre planeta din casa a II-a și Soarele din casa I-a.[6]Autorul vrea să spună că succesul sau eșecul depinde de relația dintre Soarele din casa a II-a și planeta care stăpânește casa I-a. (n.r.)

Iată un alt exemplu pentru relația formă-materie în astrologie. În teoria tranzitului dintr-o lucrare atribuită lui Vettius Valens dar care, probabil, este a altcuiva, tranzitul planetei B peste planeta A este fundamental diferit de tranzitul planetei A peste planeta B.[7]Robert Schmidt, traducere, „Material Attributed to Valens” în Dorotheus, Orpheus, Anubio, & Pseudo-Valens: Teachings on Transits (Berkeley Springs, WV: Golden Hind Press, 1995), … Continue reading Cei mai mulți astrologi moderni ar spune că ambele tranzite sunt același amestec de energii și ambele ar avea rezultate similare, cu toate că astrologul modern ar trebui să facă loc posibilității ca A să fie o planetă cu mișcare lentă iar B una cu mișcare rapidă (sau invers). Dar în lucrarea atribuită lui Valens, dacă B tranzitează A, atunci A este materia și B este forma. Dacă A tranzitează B, atunci A este forma și B este materia. Rolurile materie și formă se inversează iar asta înseamnă că modul în care omul le tratează va conduce la rezultate opuse, în cele două situații. Astfel, Marte în tranzit peste Jupiter și Jupiter în tranzit peste Marte nu ar fi deloc același lucru.[8]Aceasta nu se spune explicit nicăieri în text dar se poate vedea în descrierea dată acolo. Din experiență știu că, la un anumit nivel, asta e un adevăr însă nu știu până unde îl putem duce ca doctrină practică.

Dar mai există o chestiune legată de formă-materie pe care am observat-o – și, cu siguranță, nu doar eu –, o chestiune despre care am scris, am și vorbit pe larg în prelegeri; anume, relația dintre Partea Fortunei și Partea Spiritului. Iată formulele pentru Partea Fortunei în timpul zilei și în timpul nopții.[9]Ptolemeu folosește aceeași formulă pentru nașterile de zi și pentru cele de noapte dar, practic, toate celelalte surse din lumea antică dau o formulă separată pentru nașterile nocturne, cum … Continue reading

Partea Fortunei = Ascendent + Luna – Soare în Nașterile diurne
Partea Fortunei = Ascendent + Soare – Luna în Nașterile nocturne.

Partea Spiritului inversează pozițiile Soarelui și Lunii atât în formulele diurne cât și în cele nocturne. Așadar, Partea Fortunei în nașterile diurne este aceeași cu Partea Spiritului în nașterile nocturne și invers. Anticii au spus că Partea Fortunei este de natură lunară iar Partea Spiritului e de natură solară, dar au spus ceva mult mai util. Enunțate în termeni moderni, descrierile lor indicau că Partea Fortunei are legătură cu fapte inconștiente, neintenționate, instinctuale, emoționale și fizice. Toate aceste cuvinte se referă la caracteristicile cauzelor materiale din lucrurile vii. În schimb, pentru ei, Partea Spiritului era intenționată, conștientă, planificată, ordonată etc. Este tocmai invers. Implicațiile doctrinelor antice asupra Părții Spiritului și a Părții Fortunei sunt că partea Fortunei este o chestiune de cauză materială în hartă și că Partea Spiritului e o chestiune legată de suflet sau conștiință manifestate, o cauză formală. Partea Spiritului indică ceea ce omul face în măsura în care omul este o fomă sau un suflet deplin realizate. Aici este ceva care, în general, n-a fost cunoscut. Anticii obișnuiau să folosească aceste părți și multe altele, ele sunt pre-arabice. Peste o sută de părți sunt listate într-un text în totalitate grec, din jurul anului 500 e.n. Comentariul lui Olympiodorus la lucrarea lui Paulus Alexandrinus.[10]Dorian Greenbaum, traducere, Late Classical Astrology: Paulus Alexandrinus and Olympiodorus with the Scholia from Later Commentators (Reston, VA: ARHAT publications, 2001), 106-111, și Anexa I. Aproape toate părțile „arabe” apar la Olympiodorus. Iar arabii nu făceau astrologie în 500 e.n., încă nu.

Ar trebui să spun că grecii, sau scriitorii eleniști, obișnuiau să folosească zodia unei părți ca primă casă a hărții, citind harta începând cu acel semn și interpretând-o prin simbolistica acelui lot[11]”Lot” sau ”Parte” se referă la același lucru. (n.r.). Făceau asta mai ales cu Partea Fortunei și o descriau exact în maniera despre care am vorbit – instinctiv, emoțional, inconștient, fizic. Sursele vorbesc mai puțin despre Partea Spiritului, dincolo de ceea ce am indicat eu mai sus. Însă, dat fiind că fiecare parte sau lot din hartă se poate utiliza ca Ascendent, trebuie să presupunem că asta s-ar aplica și Părții Spiritului. Iată ce propun eu. Harta de la Fortuna, harta calculată din punctul de vedere al Părții Fortunei, reprezintă lucrurile cu care nativul a venit în lume, potențialul, posibilitățile și fizicitatea nemanifestate, materialitatea nativului. Harta de la Ascendent [radicală; n.r.] reprezintă viața în ansamblu și de aceea ea este harta pe care noi o folosim în mod normal. Și harta de la Spirit, conform celor ce știm despre Partea Spiritului, ar reprezenta ceea ce ar deveni nativul dacă el sau ea ar deveni o formă complet realizată ca suflet. Cu alte cuvinte, în harta „spiritului” e posibil să vedem o hartă care reprezintă punctul final al potențialului, entelechia. Din păcate, este limpede că cei mai mulți dintre noi nu ajungem la acel punct. Vom reveni imediat la asta. Dar avem aici posibilitatea, provenită din astrologia greacă cu principii derivate din Aristotel, de a citi hărți într-un mod fundamental nou. Există motive probabile pentru care avem atât de puține informații despre o „hartă de la spirit”. La vremea când s-au elaborat aceste doctrine, creștinismul și islamul deveneau dominante în Occident și, respectiv, în Orientul Mijlociu iar astrologia, acolo unde era permisă, nu avea voie să răspundă la întrebări precum „cine ești tu cu adevărat?”. Aceasta era o întrebare pentru religie. Dar, în epoca modernă din Occident, religiile și-au pierdut puterea politică și socială de a stabili întrebarea care poate fi pusă filosofic. Acum, astrologiei i se poate permite din nou să pună această întrebare. Putem noi oare spune ce ar fi cu adevărat o persoană dacă ea ar deveni deplin realizată, dacă ar deveni aceea care ea trebuie să fie, în concordanță cu forma propriului ei suflet; există vreo tehnică astrologică care s-o facă? Poate tocmai aceasta ar putea fi tehnica. Dar trebuie să recunoaștem că cei mai mulți dintre noi, inclusiv eu, nu prea ne dăm silința când vine vorba să ne manifestăm harta de la Spirit.

Am întâlnit o mulțime de dovezi că harta de la Fortuna[12]Casele numărate de la semnul Părții Fortunei. descrie de fapt acele lucruri cu care o persoană a intrat în această viață fiind deja capabilă să le facă; este un potențial de dezvoltare dar oamenii tind să se oprească la nivelul hărții de la Fortuna. Atunci când cariera unei persoane e clar semnificată în harta de la Fortuna, înseamnă că alegerea profesiei a fost rezultatul obiceiurilor și înclinațiilor ei emoționale timpurii, sau că persoana a moștenit cariera din familie. Dacă apare în harta de la Spirit, înseamnă că nativul și-a ales cariera în mod conștient. De exemplu, prințesa Diana a avut Venus în Taur în casa a X-a pe harta de la Fortuna și în casa I-a pe harta de la Spirit. Poporul Marii Britanii a început să o numească ”Regina inimilor”. Acest lucru poate fi indicat de Venus în casa a X-a pe harta de la Fortuna. Apoi, ea a ales în mod conștient să adopte acel titlu; lucru posibil indicat de Venus în casa I-a pe harta de la Spirit. Astfel, harta de la Spirit arată ceea ce omul alege conștient. Dar nu o arată ca fiind alegere deterministă; arată ceea ce omul poate alege în mod conștient.

Demnitățile sunt cea mai importantă manifestare a materiei și a formei în astrologie, manifestare cu care cei mai mulți cititori ar trebui să fie familiarizați în general, dacă nu în detaliu. Aici ne referim la demnități esențiale versus accidentale și la stăpânirile derivate din demnitățile esențiale. Toți cititorii ar trebui să fie familiarizați cu conceptul. Dar majoritatea astrologilor nu sunt deloc siguri ce să facă cu ele și care ar putea fi distincțiile între diferitele tipuri de demnități.

Ideea de demnitate și distincția între demnitățile esențiale și cele accidentale nu sunt clar definite în astrologia elenistică, deși ele sunt implicite; ele sunt explicite în astrologie după Abu Mashar.[13]Este posibil chiar ca Abu Mashar să fi fost primul care a folosit termenul dar acest lucru nu a fost încă dovedit. Vezi Lemay, passim. Asta se poate vedea la Lilly și la Gadbury și la fiecare astrolog medieval important. Și, dacă ne întrebăm care ar fi diferența dintre demnitățile esențiale și cele accidentale, se naște o altă întrebare; ce anume se întâmplă când o planetă are un grad înalt de demnitate esențială? Este bine, planeta este puternică? Ce înseamnă „bun” și „puternic”’? Ne vom ocupa de asta imediat.

Materia, așa cum e concepută de Aristotel și de platonicieni, poate avea abilități diferite de a lua orice formă particulară. Singura materie care are potențialul de a deveni orice este prima materia, cum e numită în latină, sau hyle în greaca clasică. Pare a fi ceva care aduce a substanță cleioasă nediferențiată care poate deveni orice și se află în acea stare primitivă, nimic. Deoarece nu are absolut nicio formă, despre ea nu se poate spune cu adevărat că există.[14]Același lucru se poate spune despre Dumnezeu în stadiul anterior manifestării. Astfel, ne uităm la aspectul cel mai înalt al existenței sau la cel mai de jos sau nu există nicio distincție … Continue reading

Tabelul 2 – Proprietățile Materiei și ale Formei

1. Materia poate avea diverse abilități de a-și asuma o formă anume.
2. Forma poate avea diverse abilități de a se impune asupra materiei.
3. Abilitatea formei de a se impune asupra unui oarecare fel de materie se datorează magnitudinii intensive.
4. Alți factori externi pot afecta abilitatea materiei de a-și asuma o formă. Aceștia sunt externi naturii esențiale (formei) a unui lucru și ei sunt numiți Accidente.

Forma poate avea diferite abilitați de a se impune materiei. Ce este o demnitate esențială? Ce înseamnă când Soarele e în Leu, în special în nașterile diurne, când Soarele nu este doar în Leu ci și în triplicitatea de foc pe care o stăpânește pe timp de zi? S-ar putea ca unii să nu știe că triplicitățile au stăpâni, la fel ca semnele, și că Soarele stăpânește triplicitatea de foc în hărțile diurne. Așadar, ce înseamnă aceste demnități solare? Înseamnă că forma Solară sau forma ”Solarității” este foarte intensă. Formele au ceea ce medievalii numeau magnitudine intensivă. Adică Soarele este cu adevărat solar și complet solar. Soarele este ceea ce este, la gradul maxim posibil. Esența solarității este foarte puternică. Iată un exemplu de magnitudine intensivă, luat din viața de zi cu zi. Culoarea roșie, de pildă, există într-o serie de intensități, de la roz la un roșu saturat complet intens. Acea variație este magnitudine intensivă. Noi, de fapt, folosim implicit acest concept de fiecare dată când ne referim la o calitate care nu e riguros cuantificabilă când vine vorba de a fi comparată. Când spunem că o faptă rea este ”mai rea” decât alta, noi spunem, de fapt, că magnitudinea intensivă a unui rău este mai înaltă într-o faptă rea decât în alta. În astrologie, Marte în Berbec are magnitudine intensivă înaltă. Marte în Taur are magnitudine intensivă scăzută. Asta e semnificația demnității esențiale. Înseamnă că o planetă cu înaltă demnitate esențială e foarte bună la a fi ceea ce ea trebuie să fie. Dar este acest lucru bun pentru nativ? Nu neapărat! În multe hărți care au planete cu demnitate înaltă, deseori materiile semnificate de ele nu funcționează foarte bine. Între energiile planetare demne pare a fi o competiție ceea ce îngreunează concentrarea nativului.

De asemenea, din punctul de vedere al astrologiei medievale, o planetă nu ar trebui să aibă demnitate esențială dacă ea este stăpâna casei a XII-a. Dacă stăpâna casei a XII-a este demnă și malefică, înseamnă că inamicii ascunși sunt foarte buni la a fi inamici ascunși.Conform astrologilor medievali, ar fi mai degrabă de dorit debilitarea stăpânei casei a XII-a. Asta ar însemna că inamicii secreți nu sunt foarte buni la a face ceea ce se presupune că ei trebuie să facă. Desigur, în realitate, casa a XII-a nu e doar a inamicilor secreți ci și casa transcendenței sinelui fals. Este iluminare.[15]Acest aspect al casei a XII-a este explicitat în astrologia hindusă.

E posibil să vrei o planetă malefică demnă, stăpână a casei a XII-a din acest punct de vedere al iluminării. Dar chiar și aici aș putea spune că drumul către iluminare e foarte intens și dificil, chiar dacă are un mare potențial de succes. Din punctul de vedere al conștiinței comune, cei mai mulți ar prefera ca stăpâna casei a XII-a să fie debilitată.

Pe lângă factorii interiori, esențiali, mai avem factori externi care, și ei, pot influența abilitatea materiei de a asuma o formă. Aceștia sunt externi naturii esențiale (care este aceeași cu forma unui lucru). Ei sunt numiți ”accidente”. O demnitate accidentală tocmai asta indică. Demnitățile accidentale sunt circumstanțe de mediu care împiedică sau ajută manifestarea planetei dar ele sunt externe acesteia. De exemplu, un cântăreț strălucit, cântă splendid, dar nu există muzicieni care să îl acompanieze și nimeni nu vrea să asculte. Așa se întâmplă cu o planetă în demnitate esențială, care este debilitată accidental. Pentru acest motiv este clar că acei astrologi din trecut care susțineau combinarea demnităților esențiale cu cele accidentale pentru a obține un scor de demnitate combinat general pentru o planetă susțineau, de fapt, ceva care este incorect prin prisma sensurilor reale ale demnităților esențiale și ale celor accidentale.

Înainte de a trece mai departe, voi face o scurtă digresiune referitoare la natura categoriilor de demnitate / debilitate accidentală. Acestea includ aspecte care sprijină sau inhibă planeta – de pildă, în virturea tradiției, aspectarea unei planete de către o malefică era considerată o debilitate accidentală. În mod similar, un aspect de la o benefică era considerat demnitate accidentală. Apoi, există secta, dacă planeta aparține sectei diurne sau sectei nocturne, iar harta este diurnă sau nocturnă.[16]Harta diurnă este cea în care Soarele se află deasupra orizontului; harta nocturnă este cea în care Soarele se află sub orizont. Este o altă demnitate/debilitate accidentală. Planetele în case angulare sunt demne accidental iar, cel puțin în astrologia tradițională, planetele în casele cadente sunt debilitate accidental. De asemenea, planetele au anumite case în care le place să stea, ”bucuriile” lor. Acestea nu sunt cele la care s-ar aștepta cei mai mulți astrologi moderni. Bucuria lui Mercur este în casa I-a, a Lunii este în casa a III-a, a lui Venus e în casa a V-a, a lui Marte e în casa a VI-a, a lui Jupiter e în casa a XI-a, a Soarelui e în casa a IX-a iar a lui Saturn e în casa a XII-a. Avem și faza solară, cunoscută ca fază orientală/ occidentală; de asemenea, dacă o planetă este directă sau retrogradă; acestea amândouă depind de locul unde se află planeta în raport cu Soarele. Cea mai extremă debilitate accidentală din categoria fazei solare este combustia. Retrogradarea este a doua debilitate accidentală. În strânsă legatură cu retrogradarea, avem întrebarea cât de repede se mișcă planeta – dacă se mișcă încet este o debilitate, dacă se mișcă repede este o demnitate Toate acestea sunt categorii de demnitate accidentală, fiecare cu presupusa ei coloratură, cu toate că textele vechi nu spun foarte clar care este acea colorație în fiecare caz.

Revenim la demniatea esențială. Din doctrinele aristotelice ale formei versus materie începem să înțelegem ce anume înseamnă ca o planetă să fie demnă esențial. Nu este nici bine, nici rău. Este, pur și simplu, o diferență de stil al energiei planetei. Însă acum ajungem la cea mai interesantă și cea mai convingătoare utilizare a distincției formă-materie. Propun un răspuns la o întrebare din studiul astrologiei convenționale, care m-a preocupat și pe mine și pe alții. Se referă la diferența de calitate sau de mod dintre planeta în casă și planeta stăpână a casei. În astrolgia secolului XX, distincția s-a făcut prea puțin sau chiar deloc iar mulți astrologi sunt de părere că planeta în casă are putere mai mare asupra proceselor acelei case decât stăpâna casei. Dar asta ridică o problemă legată de orară. Astrologia orară tradițională contrazice această opinie. Ea se concentrează nu atât pe casa în care se află planeta, cât pe casa stăpânită de planetă. În astrologia orară și electivă, ”perfectarea”, adică deznodământul unei chestiuni e simbolizat cel mai bine de acțiunile stăpânilor caselor implicate, și nu de ocupanții lor. Faptul că ocupanții caselor fac aspecte bune unii cu ceilalți este un indicator secundar al succesului, dar nu este lipsit de valoare. Aceasta e una dintre marile diferențe între astrologia tradițională și cea modernă; stăpânilor caselor li se acordă o atenție semnificativ mai mare decât ocupanților.

Haideți să vedem, în baza textelor medievale, care e răspunsul la întrebarea noastră. Mai întâi, ne vom uita la principiu și, apoi, vom analiza câteva pasaje care îl confirmă. Acesta este principiul:

O planetă și semnul în care se află ea – oricare ar fi casa – sunt materia sau cauza materială a casei. Ele reprezintă datul cu care lucrează casa. Stăpânul este cauza formală a casei precum și cauza finală și cauza eficientă.

Stăpânul este ”sufletul” casei. Horoscopul reprezintă ceva viu. Stăpânul casei este ceea ce casa încearcă să devină, iar stăpânul face ”casa” să încerce să devină ceea ce e menită să devină. De aici, avem următoarea consecință apărută în astrologia tradițională; dacă stăpânul casei nu aspectează casa cel puțin prin semn, atunci casa nu funcționează foarte bine. De ce? Pentru că stăpânul, ”sufletul”, nu este conectat cu ”corpul” lui, iar ”corpul” are un slab potențial de a-și asuma forma ”sufletului” indicată de stăpân. Poate părea o constatare din citirea printre rânduri a scrierilor, ceea ce este adevărat într-o anumită măsură. Dar, așa cum vom vedea, există texte care chiar clarifică principiul destul de bine.

Conform celor de mai sus, iată cel mai bun lucru pe care să îl ai în casa astrologică. În casă există o planetă care, la rândul ei, face aspect bun, la grad, cu stăpânul casei. Asta se numește ”recepție”. Nu este recepție mutuală ci recepție simplă. Atunci când o planetă face aspect cu unul dintre stăpânii ei, în special cu stăpânul prin exaltare sau cu stăpânul de domiciliu, înseamnă că stăpânul e conectat la casă direct și el este capabil să facă afacerile casei să meargă bine. Stăpânul ajută casa. Asta aduce, mai degrabă, a teorie. Așadar, care sunt implicațiile practice în astrologie? O implicație este următoarea: amintiți-vă principiul că, temporal, materia întotdeauna precede forma în manifestare. Concret, asta înseamnă că semnele și planetele unei case indică stadiile timpurii în dezvoltarea acelei case, iar stăpânii indică rezultatul final. Nu este doar teorie; funcționează în practică. Se poate petrece în două feluri. Unul ar fi că ocupanții planetari ai unei case pot avea impact mai mare la începutul vieții iar stăpânii unei case pot avea impact mai mare mai târziu în viață. Al doilea ar fi că, în orice proces asociat casei (procesul se poate repeta de câteva ori în cursul vieții), planetele din casă reprezintă etapele incipiente ale acelui proces iar stăpânii indică etapele finale. De aceea pe astrologii orari îi interesează stăpânii. Lor le pasă mai puțin de ceea ce se întâmplă de-a lungul procesului; pe ei îi interesează rezultatul. Ei vor să știe care va fi rezultatul final. Astfel, ei sunt orientați spre cauza finală. Rezultatul unei întrebări orare este cel mai bine indicat de lucrurile care țin de cauzele finale; anume, stăpânii. Să spunem că cineva are o planetă care este debilitată esențial în hartă, cum ar fi Marte în Balanță. Acesta se va întâmpla în curând pe cer.[17]Prelegerea care stă la baza acestei lucrări a fost ținută în octombrie 2005. Vom avea Marte în Taur în opoziție cu Venus în Scorpion. Ele sunt în propriile lor detrimente dar fiecare este în semnul celeilalte. Este aceasta o recepție mutuală sau nu? Răspunsul tradițional spune: e o slabă recepție mutuală în cel mai bun caz. Aceasta se întâmplă deoarece planetele în debilitate majoră nu pot primi; pentru că o planetă în debilitate majoră are o formă de magnitudine intensivă scăzută și, astfel, ea nu poate oferi mult ajutor cauzei materiale în asumarea formei finale. Aceasta este logica.

Să luăm următoarele situații. Presupunem că avem Marte în Taur și Venus în Pești. Peștii sunt exaltarea lui Venus, Taurul este detrimentul lui Marte. Să presupunem că ele sunt în sextil. Această înseamnă că Venus, fiind o cauză formală, este foarte puternică și, prin puterea ei, îl poate ajuta pe Marte să obțină rezultatul firesc pentru poziția lui în Taur. De fapt, Venus îl poate ajuta pe Marte cu asemenea putere încât debilitatea lui Marte este efectiv anulată. În general, putem spune că, dacă o planetă face aspect cu un stăpân în demnitate, debilitatea este anulată. Aceasta e o doctrină medievală rareori recunoscută în zilele noastre.

Autorii astrologi tradiționali rareori expun principiile filosofice ale metodelor lor; ei, pur și simplu, dau ilustrări care sunt adeseori extreme. James Holden, în introducerea la The Judgment of Nativities, a lui Abu ‘Ali Al-Khayyat, a avut o remarcă foarte importantă referitoare la această chestiune.[18]James Holden, traducere, Abu ‘Ali Al-Khayyat: The Judgments of Nativities (Tempe, AZ: American Federation of Astrologers, 1988), 18. Motivul pentru care astrologia tradițională pare sumbră și intensă din punctul nostru de vedere modern este că autorii aceia încercau să dea natura esențială a calității unei combinații; dar ei nu încercau neapărat să spună ce s-ar întâmpla în practică. Ei au redat manifestarea extremă astfel încât să se poată vedea natura combinației. Învățăcelul trebuia să modereze interpretarea conform circumstanțelor din viața nativului și conform altor factori din hartă. Textele de astrologie moderne oferă descrieri în concordanță cu o manifestare ”normală” sau așteptată. La autorii din vechime nu era vorba atât de extremism cât de faptul că ei încercau să puncteze ce însemnau combinațiile în forma lor pură.

Note

Note
1 Robert Schmidt a decedat în decembrie 2018. (n.r.)
2 https://projecthindsight.net/ (n.r.)
3 Vettius Valens, Anthology, Book IV, traducerea Robert Schmidt (Berkeley Springs, WV: Golden Hind Press, 1996). Conține cea mai mare parte din materialul despre sistemele grecești de stăpâni ai timpului. Ideea din spatele acestor sisteme este că anumite planete sau semne stăpânesc anumite perioade de viață în concordanță cu sistemul de perioade care sunt alocate planetelor sau semnelor.
4 Comunicări ale mele și diverse prelegeri pe această temă.
5 Termenul „nativ” este traducerea uzuală a latinescului natus. Înseamnă „cel care se naște”; cu alte cuvinte, persoana a cărei hartă este analizată.
6 Autorul vrea să spună că succesul sau eșecul depinde de relația dintre Soarele din casa a II-a și planeta care stăpânește casa I-a. (n.r.)
7 Robert Schmidt, traducere, „Material Attributed to Valens” în Dorotheus, Orpheus, Anubio, & Pseudo-Valens: Teachings on Transits (Berkeley Springs, WV: Golden Hind Press, 1995), 14-23.
8 Aceasta nu se spune explicit nicăieri în text dar se poate vedea în descrierea dată acolo.
9 Ptolemeu folosește aceeași formulă pentru nașterile de zi și pentru cele de noapte dar, practic, toate celelalte surse din lumea antică dau o formulă separată pentru nașterile nocturne, cum se arată aici. Abia mai târziu, când Ptolemeu era considerat autoritate supremă (începuturile Europei moderne), formula nocturnă a fost abandonată. Am constatat că, pentru nașterile nocturne, este esențială utilizarea formulei nocturne a Părții Fortunei. Aceeași constatare este valabilă și pentru Partea Spiritului. Pentru o discuție despre aceste loturi în hărți diurne și în hărți nocturne și pentru alte aspecte legate de semnificația acestora, vezi Robert Hand, Night and Day (Reston, VA: ARHAT, 1995), 33-30.
10 Dorian Greenbaum, traducere, Late Classical Astrology: Paulus Alexandrinus and Olympiodorus with the Scholia from Later Commentators (Reston, VA: ARHAT publications, 2001), 106-111, și Anexa I.
11 ”Lot” sau ”Parte” se referă la același lucru. (n.r.)
12 Casele numărate de la semnul Părții Fortunei.
13 Este posibil chiar ca Abu Mashar să fi fost primul care a folosit termenul dar acest lucru nu a fost încă dovedit. Vezi Lemay, passim.
14 Același lucru se poate spune despre Dumnezeu în stadiul anterior manifestării. Astfel, ne uităm la aspectul cel mai înalt al existenței sau la cel mai de jos sau nu există nicio distincție între ele. Aspectul fundamental și ascuns al lui Dumnezeu și cea mai de jos formă a materiei ca potențial sunt, în egală măsură, indescriptibile în același mod. Sunt ele același lucru? Se poate vorbi măcar despre ele ca ființe?
15 Acest aspect al casei a XII-a este explicitat în astrologia hindusă.
16 Harta diurnă este cea în care Soarele se află deasupra orizontului; harta nocturnă este cea în care Soarele se află sub orizont.
17 Prelegerea care stă la baza acestei lucrări a fost ținută în octombrie 2005.
18 James Holden, traducere, Abu ‘Ali Al-Khayyat: The Judgments of Nativities (Tempe, AZ: American Federation of Astrologers, 1988), 18.
Share

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close