Astrologii şi războiul civil englez (ep. 4). George Wharton, John Booker și John Heydon

de SORIN BRATOVEANU

Am vorbit, în episoadele anterioare, despre astrologi britanici faimoşi şi despre activitatea lor, mai ales în contextul teribilului război civil care a răvăşit regatul englez la mijlocul secolului al XVII-lea. În acest episod al serialului, vom discuta despre alţi trei astrologi britanici, care au activat în aceeaşi perioadă: George Wharton, John Booker şi John Heydon.

George Wharton

George Wharton a trăit între 4 aprilie 1617 şi 12 august 1681. El a avut un titlu nobiliar, fiind cunoscut ca Sir George Wharton, întâiul baronet.

George a fost fiul unui fierar (sau potcovar) dar nu a dorit să aibă aceeaşi profesie ca  tatăl său. În consecinţă, a intenţionat să studieze la Universitatea din Oxford, a făcut demersurile necesare dar nu a fost admis. În 1642, pe când avea 25 de ani, a decis să vândă averea familiei iar, cu banii obţinuţi, a achiziţionat un număr important de cai. El a folosit aceşti cai pentru a servi taberei regaliste în contextul războiului civil care se declanşase. A fost nevoit să suporte, în 1643, dezamăgirea produsă de înfrângerea regaliştilor în bătălia de la Stow-on-the-Wold.

George şi-a oferit serviciile regelui Charles I şi a primit funcţia de casier pentru grupul de artilerie al armatei regale. Wharton era, din această poziţie, subordonat direct al lui Sir John Heydon. În acea perioadă, Wharton a devenit un bun prieten al lui Elias Ashmole, cu care a colaborat în cadrul comisiei militare a taberei regaliste. De asemenea, George a participat, împreună cu Ashmole, la prima întâlnire a Societăţii Astrologilor, care a avut loc la Gresham College în 1647. Alături de Wharton şi Ashmole, au mai participat la această întrunire şi William Lilly, John Booker, ultimii doi fiind astrologi din tabăra antiregalistă sau proparlamentară. Între aceste grupuri de astrologi, care aveau  viziuni politice opuse, se produceau, în perioada războiului civil, dueluri sub formă de pamflete astrologice publicate, în care era atacată, bineînţeles, tabăra adversă.

Wharton a fost arestat în 1649, riscând inclusiv pedeapsa cu moartea. Putem înţelege că toţi astrologii proregalişti erau consideraţi compromişi de către cei din tabăra parlamentarilor, fiind acuzaţi de trădare. Totuşi, în urma intervenţiei lui William Lilly pe lângă Bulstrode Whitelocke, George Wharton a primit o graţiere. Elias Ashmole l-a ajutat şi el pe George, oferindu-i postul de administrator al domeniului său din Berkshire.

După Restauraţia din 1660, Wharton a fost reabilitat. El a redevenit casier şi apoi a fost promovat ca trezorier al diviziei regale de artilerie, post pe care l-a păstrat până la sfârşitul vieţii sale. A primit titlul nobiliar de baronet în 1677.

Wharton a publicat primul său almanah astrologic în anul 1641, semnându-l cu pseudonimul George Naworth. A continuat apoi cu publicarea anuală a almanahurilor; în 1645, a semnat aceste texte cu numele său oficial. A făcut o pauză în 1646, apoi a reluat seria almanahurilor, fără întrerupere, din 1647 până în 1666. Ca pamfletar regalist, a semnat texte antiparlamentariste sub numele de “Mercurius Elenticus”. Wharton a avut diverse dispute astrologice cu William Lilly şi John Booker, aceste polemici nefiind motivate de viziunile astrologice diferite ci de situarea în tabere politice opuse, adverse.

O colecţie a textelor astrologice semnate de George Wharton a fost publicată în 1683 (la doi ani de la decesul său) de către John Gadbury.

Am trasat o hartă solară a lui Wharton (în care poziția Ascendentului coincide cu poziția Soarelui), neştiind ora naşterii sale. Prin urmare, nu vom lua în considerare casele natale pe parcursul interpretării hărţii.

Remarcăm pe Uranus, semnificator al astrologiei, plasat în Rac, în relație cu Soarele, sugerând o receptivitate faţă de cunoaştere, faţă de ocultism (implicit şi o deschidere faţă de astrologie). Luna, regenta lui Uranus, este situată în Peşti și semnifică o receptivitate  la mistere, ezoterism şi ocultism.

Dacă asociem, în mod firesc, semnul Leului cu aristocraţia şi regalitatea, atunci plasarea lui Marte în Leu semnifică dorinţa de a lupta pentru rege, de a susţine cauza regală. Soarele său este plasat în decanul al doilea din Berbec (decanul Leului), ceea ce subliniază apropierea lui Sir Wharton de regalitate, prin însăşi structura personalităţii sale (resimţea o apropiere firească, nativă, faţă de regalitate şi aristocraţie).

Conjuncţia Saturn – Pluton ne indică vremurile tulburi în care a trăit Wharton, bulversările politice teribile şi dramatice produse în acel secol în regatul britanic. Sextilul dintre Uranus din Rac, pe de o parte, şi planetele Saturn şi Pluton din Taur, pe de altă parte, semnifică exact sprijinul primit de Wharton din partea altor astrologi (Ashmole, Lilly), atunci când a fost în pericol de a fi executat.

John Booker

John Booker a trăit între 3 aprilie 1601 şi 1667, fiind un astrolog britanic respectat, care a avut o carieră de peste 30 de ani. Despre viaţa sa se cunosc mai puţine informaţii, în comparaţie cu ceea ce se ştie despre alţi astrologi.

A urmat studiile de bază (primare) la Hadley School din Middlesex, apoi a devenit ucenicul unui negustor de mărunţişuri din Londra. Ulterior, el a devenit secretarul (astăzi am numi această ocupaţie “grefier”) unor judecători care activau în diverse oraşe britanice.

În 1631, Booker a publicat primul său almanah astrologic, intitulat “Telescopium Uranium”. John a analizat, la un moment dat, tema unei eclipse solare, făcând, pe această bază, predicţii despre moartea apropiată a regelui suedez Gustavus Adolphus şi a lui Frederick V (Elector Palatin al unui principat german). Decesul celor doi lideri a confirmat predicţia lui Booker iar faima sa a crescut brusc. Se pare că şi William Lilly a învăţat de la el noţiuni de astrologie, dar Booker şi Lilly au avut anumite dispute la un moment dat. Totuşi, situarea celor doi astrologi pe aceeaşi baricadă politică (cea a parlamentarilor) i-a apropiat din nou.

În 1648 Booker şi Lilly au fost solicitaţi să vină în localitatea Colchester, unde trupele parlamentariste duceau un important asediu. Rolul celor doi astrologi prorepublicani sau antiregalişti era de a încuraja armata parlamentară, de a-i ridica moralul prin predicţii astrologice favorabile acestei tabere. După Restauraţie, John Booker a adresat o petiţie noilor autorităţi, în care solicita să i se permită publicarea de almanahuri astrologice.

Booker a murit în 1667, după ce a suferit timp de trei ani de dizenterie. Textele sale de astrologie au fost achiziţionate de Elias Ashmole.

În harta natală a lui John Booker (trasată fără cunoaşterea orei de naştere) descoperim un stellium în Berbec, fiind grupate în acest semn patru planete: Soare, Mercur, Luna, Pluton; tot în Berbec se află şi Marte, dar plasat izolat de restul grupului, la începutul semnului. Prin urmare, Booker era un om foarte asumat, combativ, dinamic, “dintr-o bucată”, care nu putea fi neutru în situaţii de război. Angajarea sa fermă alături de una dintre taberele aflate în conflict era, aşadar, firească.

Sursa poziţionării sale antimonarhice este reprezentată de opoziţia dintre Uranus din Taur şi Saturn din Scorpion. Uranus este planeta rebelilor sau răzvrătiţilor iar Saturn reprezintă autoritatea oficială, puterea recunoscută, instituţională. Booker nu a rezonat cu puterea monarhică şi nu a acceptat instituţiile regale (cel puţin în perioada lui Charles I), alegând să lupte activ împotriva acestora.

John Heydon

John Heydon a trăit între 10 septembrie 1629 şi 1667, fiind  filosof ocult neoplatonician, astrolog,  rozacrucian şi avocat. El s-a născut la Londra, ca fiu al lui Francis Heydon şi al lui Mary Heydon. John a avut şi o soră, Anne, care era cu doi ani mai mică decât el.

John a urmat studii în localitatea Tardebigge  (din Worcestershire), având ca profesori pe unii prieteni ai mamei sale. Tânărul John a  studiat limbile latină şi greacă, apoi a  făcut studii de drept şi ar fi continuat să studieze dacă nu ar fi izbucnit războiul civil. Familia sa avea în vedere înrolarea lui în armata regală. El a activat o perioadă în armata regală în timpul războiului civil.

În 1651, John a început   o călătorie mai lungă, pe parcursul căreia a traversat provinciile italiene, Egiptul, Spania, Arabia şi Persia. În 1652, s-a întors în regatul britanic, s-a calificat în domeniul dreptului şi a început apoi să lucreze ca funcţionar. În 1655,    locuia la hanul Clifford`s Inn,  și practica avocatura (având deja studiile necesare) şi  astrologia (desena sau trasa astrograme şi le interpreta pentru cei care îi solicitau acest serviciu). În 1656, Heydon s-a căsătorit cu văduva lui Nicholas Culpeper, din această relaţie rezultând o fiică.

În acei ani ai Protectoratului (cu Oliver Cromwell la conducere), Heydon a atras atenţia cercurilor regaliste şi ocultiste prin  unele profeţii (folosind astrologia predictivă) din care rezulta, printre altele,  moartea apropiată a Lordului Protector. Această acţiune a sa, imprudentă am putea spune,   i-a atras condamnarea la închisoare; perioada sa de întemniţare s-a încheiat odată cu Restauraţia monarhiei. Totuşi, Heydon a mai executat nişte condamnări la închisoare şi în perioada domniei lui Charles al II-lea: în 1663 a fost condamnat pentru că vehiculase literatură „trădătoare” (probabil că era vorba despre nişte texte antiregaliste, ale unor astrologi prorepublicani) iar, în 1664, a fost condamnat pentru neplata unor datorii (în acele vremuri, funcţiona „închisoarea datornicilor”).

În 1665, Heydon a publicat lucrarea ”Psonthophanchia, or, A Quintuple Rosie-crucian Scourge for the due Correction of that Pseudo-Chymist and Scurrilous Emperick, Geo. Thomson being in part a vindication of the learned Society of Physitians”. Era vorba despre un text de răspuns la un pamflet al medicului George Thomson, în care acesta din urmă critica medicii din Colegiul Regal al Medicilor (aceştia erau consideraţi culpabili pentru că, în perioada epidemiei de ciumă din regatul britanic, părăsiseră Londra, oraş în care boala făcuse enorme ravagii). În 1667, Heydon a suportat o nouă întemniţare în Turnul Londrei, fiind  acuzat de implicare în complotul Ducelui de Buckingham).

Se ştie că John Heydon a murit în 1667, dar nu este cunoscută data precisă. Opera sa include următoarele lucrări: „Eugenius Theodidactus, the Prophetical Trumpeter” (1655), „A New Method of Rosie Crucian Physick” (1658), „The Rosie Crucian Infailible Axiomata” (1660), „The Harmony of the World” (1662), „The English Physitians Guide: or a Holy Guide” (1662), „Theomagia, or The Temple of Wisdome. In Three Parts, Spiritual, Celestial, and Elemental” (lucrare în 3 volume, publicată între 1662 şi 1664), „Posthonphanchia” (1665). Este vorba despre lucrări în care se împletesc elemente de magie, misticism  rozacrucian, astrologie, angelologie, alchimie, medicină etc. Unii autori precum Sir Thomas Browne, Thomas Vaughan sau Elias Ashmole au contestat originalitatea unora dintre lucrările sale, acuzându-l de plagiat (se consideră că Heydon s-ar fi inspirat din lucrarea „The New Atlantis” a lui Francis Bacon).

Vom analiza acum harta natală a lui John Heydon (de asemenea o hartă solară). El are Soarele natal în Fecioară, conjunct cu Uranus, ceea ce ne indică o preocupare foarte intensă, activă pentru ocultism, în general, şi pentru astrologie, în particular. Fecioara este o zodie regentată de Mercur și indică pentru Heydon o bună capacitate de a se exprima prin scris, de a elabora texte complexe. Această abilitate de exprimare în scris şi, cu siguranţă, orală, a fost alimentată de prezenţa lui Mercur în domiciliul său nocturn – Fecioară. Planetele din Fecioară arată şi tendinţa de a fi destul de critic şi de a scrie cu uşurinţă texte polemice.

Luna şi Marte din Gemeni (semn, de asemenea, mercurian) i-au oferit lui Heydon inspiraţia (Luna) şi motivaţia, impulsul, determinarea (Marte) de a scrie lucrările enumerate mai sus. Marte din Gemeni semnifică anumite tendinţe spre polemică, manifestate în textele elaborate. Neptun şi Saturn se află ambele în Balanţă, realizând o conjuncţie largă; ele semnifică relaţia dificilă a lui Heydon cu autorităţile vremii, el fiind întemniţat (Neptun, semnificator al izolării) sub două regimuri politice (Saturn) complet diferite ca orientare politică: republican şi monarhist. Iată, deci, cum au decurs vieţile altor trei astrologi britanici din secolul al XVII-lea, care au fost contemporani cu războiul civil englez.

În episodul următor, care va fi ultimul, vom vorbi despre Oliver Cromwell, faimosul lider al taberei parlamentare şi Lord Protector, şi vom expune concluziile finale despre implicarea astrologilor în războiul civil britanic. Există, desigur, şi alţi astrologi britanici din acea perioadă postrenascentistă (cum ar fi John Partridge, născut în 1644, sau George Parker, născut în 1654), dar ei au trăit şi au activat după războiul civil, nefiind implicaţi în acele evenimente tulburi, bulversante, dificile.

Abonați-vă la newsletter-ul Astrele pentru a fi la curent cu tot ce publicăm în revistă! Veți fi anunțat/ă când publicăm ediții noi, articole de astrologie, exerciții/provocări. De asemenea, vă ținem la curent cu evenimentele AAR și cu atelierele și cursurile organizate de astrologii echipei Astrele și de partenerii noștri.