Astrologii şi războiul civil englez (ep. 3). Elias Ashmole şi William Lilly

de SORIN BRATOVEANU

Adunând date pentru elaborarea acestui material, am descoperit că astrologia britanică din secolul al XVII-lea a avut mulţi practicanţi. Ceea ce îi diferenţiază pe aceşti astrologi post-renascentişti este, în primul rând, gradul de notorietate pe care ei îl au în posteritate. Desigur, William Lilly este, de departe, cel mai cunoscut dar şi alţi astrologi care au trăit în acel secol în regatul britanic au fost cel puţin la fel de valoroşi. Vom vorbi, în continuare, despre un contemporan al lui Lilly: Elias Ashmole.

Elias Ashmole

Elias Ashmole (23 mai 1617 – 18 mai 1692) a fost ofiţer în armata britanică, colecţionar, astrolog, politician, medic, şi cercetător în domeniul alchimiei. Tatăl său, Simon Ashmole, a fost un soldat care a luptat în armata irlandeză şi în unele armate europene, fiind priceput în confecţionarea şeilor pentru cai. Mama sa, Anne, era fiica unui bogat negustor de materiale textile, fiind înrudită cu baronul James Paget. Elias s-a născut şi a crescut în localitatea Lichfield din comitatul Staffordshire, tot aici urmând şi studiile primare. El a activat la Lichfield Cathedral (biserica locală) în calitate de corist.

Cu ajutorul lui James Paget, Elias a urmat studii de drept şi a devenit avocat şi consilier juridic. În scurt timp, el a putut avea o clientelă şi o practică juridică de succes. În baza acestei cariere şi a rudelor sale cu titluri nobiliare, Elias a ajuns să se căsătorească la vârsta de 21 de ani cu Eleanor Mainwaring, o femeie care provenea dintr-o familie de aristocrați. În 1641, soţia lui Ashmole a decedat, fiind însărcinată.

După izbucnirea războiului civil, în 1642, Elias s-a situat pe poziţii pro-regaliste. El a devenit ofiţer în armata regală şi a beneficiat de sprijinul lui George Wharton, un astrolog pro-regalist. La sugestia lui Wharton, Ashmole a fost detaşat ca ofiţer la Oxford. În acest mediu universitar, Ashmole a avut ocazia de a studia astronomia, astrologia şi magia, însuşindu-şi aceste domenii. Următoarea lui misiune a fost aceea de căpitan în infanteria regală, dar Elias nu a participat în mod real la nicio luptă. În 1646, Elias s-a retras în Cheshire, la reşedinţa socrului său, şi a aderat la francmasonerie.

În perioada anilor 1650, Ashmole s-a consacrat studiului alchimiei şi a publicat lucrările „Fasciculus Chemicus” şi „Theatrum Chemicum Britannicum”, fiind influenţat de alchimistul Arthur Dee (fiul renumitului astrolog John Dee). Elias s-a recăsătorit, cu Mary Mainwaring, o văduvă care era cu două decenii mai vârstnică decât el. El a devenit adept al medicinei spagirice (promovată de Paracelsus) şi al medicinei covenţionale sau, în termeni actuali, alopate (promovată de Galenus). Ashmole a colaborat şi cu botanistul John Tradescant, ceea ce le-a adus multe beneficii ambelor părţi. Treptat, Elias a devenit colecţionar de obiecte inedite.

Restauraţia din 1660 l-a îndepărtat pe Ashmole, într-o anumită măsură, de aceste preocupări. Regele Charles al II-lea a apreciat loialitatea lui faţă de casa regală şi l-a răsplătit prin oferirea unor funcţii politice importante. Ashmole a fost numit secretar al Curţii regale şi responsabil cu trezoreria regală. În aceste condiţii, averea lui Elias a crescut considerabil. În 1661, el a devenit membru al Royal Society, organism care avea să fie precursorul Academiei Britanice (Royal Academy). În perioada de după războiul civil, Elias s-a preocupat de istorie, heraldică şi chiar religie. Restauraţia a permis reapariţia Bisericii Angliei, iar Ashmole a redactat o nouă carte de rugăciuni pentru practicanţii religiei. În 1669, a obţinut doctoratul în medicină la Universitatea din Oxford.

Până la finalul vieţii Ashmole şi-a păstrat funcţiile politice (inclusiv sub regele James al II-lea, succesorul la tron al lui Charles al II-lea). Activitatea lui în domeniul astrologiei nu a fost notabilă, deşi a fost prieten bun cu William Lilly. Cea mai mare preocupare a lui Elias, în ultima parte a vieţii, a fost să acumuleze obiecte valoroase şi interesante pentru colecţia sa. O mare parte din această colecţie a permis, mai târziu, crearea cunoscutului Ashmolean Museum.

Harta sa natală (cu rating A şi corecţie gregoriană) ne arată un nativ Gemeni. Soarele şi Mercur din Gemeni ne vorbesc despre o mare curiozitate, despre o sete de cunoaştere. Venus din Rac, aflată în recepție mutuală cu Luna din Taur, semnifică o apropiere de valorile tradiţionale (incluzând aici şi pe cele legate de familiile nobiliare sau cele aristocratice), care l-au făcut să fie fidel monarhiei şi nu parlamentarilor revoluţionari.

Casa a IV-a din Leu i-a permis să acceadă, prin căsătorie, dar şi prin origini, în cercurile aristocraţiei britanice.

Jupiter din casa a X-a ne arată ascensiunea lui, la maturitate, în sferele cele mai înalte ale politicii. Același Jupiter, plasat în Vărsător, semnifică și rolul lui Ashmole de a acționa ca protector al astrologilor în perioada Restaurației (l-a ajutat pe William Lilly să se reabiliteze în perioada de domnie a regelui Charles al II-lea, ținând seama de faptul că Lilly avusese legături strânse cu tabăra parlamentarilor în perioada războiului civil și a Protectoratului lui Cromwell).

Planetele din Rac, Venus și Uranus, ne indică şi pasiunea lui de a colecţiona obiecte mai mult sau mai puţin inedite (semnul Racului fiind corelat şi cu muzeele, colecţiile, iar Uranus poate fi pus în conexiune cu tot ce este neobișnuit, inedit).

Planetele din Taur (Luna, Saturn, Pluton) explică interesul lui Ashmole de a acumula multe valori materiale. Dar tot cele trei planete amintite, situate în casa a XII-a, semnifică şi interesul lui pentru ştiinţele oculte şi pentru societăţile secrete.

William Lilly

William Lilly (1 mai 1602 – 9 iunie 1681) a fost numit „The English Merlin” de admiratorii săi şi „Vrăjitorul jongleur şi impostor” de către adversarii săi. Prin urmare, deşi ştim că este vorba despre un astrolog specializat în ramura astrologiei orare, cu o notorietate foarte mare, putem spune că el a fost o personalitate controversată.

William s-a născut în localitatea Diseworth din comitatul Leicestershire. El a fost fiul unui fermier, dar, spre dezamăgirea tatălui său, nu era deloc atras sau preocupat de muncile agricole. Ca urmare, în 1613 el a plecat să studieze la şcoala cu profil filologic din Ashby-de-Ia-Zouch. În acest mediu Will şi-a însuşit temeinic limba engleză şi limba latină, această educaţie permiţându-i, mai târziu, să îşi redacteze lucrările de astrologie. Ambiţiile tânărului Lilly erau de a urma studii universitare şi apoi de a sluji instituţia Bisericii. Dar tatăl său nu avea venituri suficient de mari pentru a-i finanţa studiile.

Şansa lui Will a fost negustorul prosper Gilbert Wright, care avea reşedinţa în Londra şi căuta un tânăr educat (care să ştie să scrie, să citească, și să calculeze operații matematice elementare), pentru a-l avea drept ajutor. Will a obţinut recomandările necesare, exprimându-şi disponibilitatea pentru post. Astfel, tânărul Lilly a devenit secretarul şi servitorul lui Wright în 1620. Ei au colaborat eficient câţiva ani, până la moartea lui Wright, în 1627. Wright a lăsat moştenire propria avere soţiei sale, Ellen. William a cerut-o în căsătorie pe văduva Ellen iar ea a acceptat. Ellen a murit în 1633, iar William a primit toată moştenirea lui Gilbert şi a lui Ellen, devenind astfel destul de prosper. În 1634, Lilly s-a recăsătorit, cu Jane, dar a urmat un mariaj nefericit „de natura lui Marte” (după afirmaţiile lui).

Interesul lui Will pentru astrologie a apărut în 1632, când l-a cunoscut pe John Evans, un galez preocupat de ocultism. Evans l-a învăţat elementele de bază din astrologie și magie. La un moment dat, în 1634, Evans a fost silit să părăsească Londra (atrăsese atenţia Bisericii cu preocupările lui pentru ocultism, în special pentru practica magiei). Ca urmare, Lilly a continuat să studieze astrologia pe cont propriu, acumulând multe texte/cărţi de astrologie mai recente (în raport cu perioada în aceea), sau mai vechi (medievale). El a fost influenţat inclusiv de astrologi francezi, precum Jean-Baptiste Morin de Villefranche (care i-a fost contemporan) sau Claude Dariot (care trăise în secolul al XVI-lea).

Din anul 1634, Lilly a început să practice astrologia şi să ofere învăţături în acest domeniu. El punea în practică şi alte forme de ocultism: magie bazată pe talismane, invocarea spiritelor etc. Totuşi, aceste practici i-au afectat sănătatea şi, în 1636, a decis să renunţe la magie (a ars toate lucrările de magie deţinute) şi s-a retras într-o zonă rurală, pentru a se recupera. Această perioadă nu a fost petrecută într-o stare de pasivitate totală, ci a fost utilizată pentru a-şi perfecţiona abilităţile în astrologie. Astfel, el a dobândit rafinament în astrologia orară iar unele dintre „întrebările” care s-au materializat în astrograme orare au fost publicate mai târziu în „Astrologia creştină”.

Treptat, Lilly a oferit din ce în ce mai multe servicii de astrologie clienţilor interesaţi iar popularitatea lui a crescut semnificativ. În anul 1643, Will a avut un client cu o poziţie socială şi politică mai înaltă – Bulstrode Whitelocke (persoană implicată în politică şi care avea conexiuni cu mulţi parlamentari), pentru care a făcut nişte predicţii, care s-au îndeplinit complet. Prin intermediul acestui „muşteriu” satisfăcut şi impresionat, Lilly a intrat în contact cu mai mulţi membri ai „Parlamentului cel lung” (este vorba despre adunarea parlamentară care a rezistat ca atare mai mult de un deceniu şi a dus războiul civil împotriva regelui Charles I şi a adepţilor lui). În acest fel, Will a ajuns să aibă relaţii directe şi chiar de amiciţie cu persoane din tabăra parlamentară şi a ales să fie fidel acestei grupări politice în perioada războiului civil.

Will cunoştea bine şi astrologia mundană iar, în 1644, a publicat almanahul „Merlinus Anglicus Junior”, în care prezicea înfrângerea taberei regale într-o bătălie importantă, care urma să se producă într-un viitor apropiat. În iunie 1645, armata regală a fost învinsă în bătălia de la Naseby, iar faima lui Will a urcat pe culmi tot mai mari, și i-a adus reputaţia de „cel mai valoros astrolog” al acelor vremuri. Liderii politici şi militari Thomas Fairfax şi Cromwell au văzut în astrologie o oportunitate care putea servi cauzei revoluţionar-parlamentare. Astfel, Lilly împreună cu un alt astrolog, John Booker, a început să facă predicţii favorabile parlamentarilor pentru bătăliile care se pregăteau, fiind vizate mai multe scopuri: încurajarea luptătorilor din tabăra revoluţionară, descurajarea soldaţilor regalişti, crearea în rândul populaţiei a unui curent proparlamentar. Astfel, astrologia a devenit, într-o anumită măsură, un instrument de propagandă, afirmându-se, într-o abordare oarecum religioasă, că „astrele reprezentau voinţa lui Dumnezeu, deci Dumnezeu este de partea parlamentarilor”.

Desigur, tabăra parlamentară nu era perfect omogenă, Lilly făcând parte din ramura independenţilor. Mai exista, însă, şi o facţiune religioasă şi conservatoare a revoluţionarilor/parlamentarilor, care nu privea în mod favorabil practica astrologiei. Lilly a consiliat şi persoane din tabăra regalistă, precum Lady Jane Whorwood, pe când se încerca eliberarea regelui Charles I din prizonieratul impus de revoluţionari; totuşi, sfaturile sale obiective, bazate pe astrologie, nu au fost ascultate (regaliştii se bazau şi ei pe sprijinul astrologului George Wharton, iar adeziunea lui Lilly la cauza parlamentară i-a făcut să nu aibă încredere în părerile lui astrologice). Din acest motiv, unele persoane din tabăra parlamentară l-au acuzat pe Lilly de duplicitate.

Lilly a atins vârful carierei sale, dar şi începutul declinului, în perioada Protectoratului lui Oliver Cromwell (care îşi asumase titlul de Lord Protector), adică între anii 1652 şi 1658. În această perioadă, Will a fost investit ca ambasador britanic în regatul Suediei şi a militat pentru o alianţă politică britanico-suedeză. Totuşi, rivalul lui Lilly, astrologul John Gadbury a prezis, în mod corect, moartea apropiată a regelui suedez Karl Gustav, ceea ce a afectat prestigiul lui Will (Gadbury milita pentru o alianţă cu Danemarca, bazându-se pe astrologia mundană). După moartea lui Oliver Cromwell în 1658, fiul său, Richard, a devenit noul conducător al statului britanic. Lilly i-a prezis lui Richard Cromwell că va rămâne mult timp la putere (câteva decenii) dar, după aproximativ doi ani, acesta (fiul lui Oliver) a fost îndepărtat, producându-se Restauraţia. Aceasta a fost o lovitură foarte grea pentru Will: pierderea susţinerii politice şi compromiterea imaginii sale de astrolog profesionist şi eficient.

Sub regimul regelui Charles al II-lea, viaţa lui Lilly nu a fost prea uşoară. Fiind un adept făţiş al parlamentarilor, el a fost persecutat de noii regalişti și chiar arestat. În perioada anilor 1640 şi 1650 el şi-a publicat cele mai importante lucrări, profitând de absenţa cenzurii. Sub monarhia restaurată, cenzura a fost reintrodusă. El a fost sprijinit, pentru a trece cu bine de acuzaţiile şi persecuţiile regaliştilor, de Elias Ashmole, care era un pilon al regimului monarhic restaurat. Will a fost nevoit să jure credinţă noului rege pentru a putea să-şi continue activitatea şi chiar pentru a supravieţui. Dealtfel, Ashmole a susţinut şi alţi astrologi, indiferent de orientarea lor politică, având el însuşi preocupări oculte (după cum am văzut mai sus).

După primii ani dificili ai Restauraţiei, Will a reînceput să publice almanahuri astrologice dar, fiind în dizgraţie politică şi relativ discreditat ca astrolog, el a avut un succes modest. În decada anilor 1670 a studiat medicina şi a reuşit să obţină şi licenţa de medic. Astfel, ultimii săi ani de viaţă au fost dedicaţi practicii medicale. El a decedat în 1681.

Cele mai importante lucrări ale lui Lilly (în afară de numeroasele almanahuri, intitulate „Mr Lillies Astrological Predictions”, pentru diverşi ani) sunt: „Christian Astrology” (1647), „Monarchy or No Monarchy” (1651, lucrare antiregalistă), „The dangerous Condition of United Provinces prognosticated” (1672), „Catastrophe Mundi, Mr. Lilly’s Hieroglyphicks exactly cut” (1683) şi traducerea în engleză a lucrării „Anima Astrologiae” a lui Guido Bonatti. Pseudonimul său era Merlinus junior.

Analizând tema sa natală (hartă cu rating A şi corecţie gregoriană) descoperim un nativ Taur. Se poate remarca o dinamizare semnificativă a elementului pământ, majoritatea planetelor fiind dispuse în zodii aferente acestui element: Soare, Mercur, Venus, Uranus în Taur, Marte în Fecioară, Luna în Capricorn. A fost, deci, o persoană foarte pragmatică, realistă, care a făcut eforturi semnificative pentru a-şi câştiga cele necesare unei vieţi decente.

Având casa a III-a în Gemeni, înţelegem setea lui de cunoaştere, informaţie, învăţătură, dar şi abilităţile lui comerciale, dat fiind că Mercur, regentul acestei case, este plasat în Taur şi casa a II-a.

Uranus, planeta astrologiei şi a ocultismului, se află în Taur şi casa a II-a, având conjuncţii mai strânse sau mai largi cu Mercur, Venus şi Soarele. Înţelegem că Will a avut un interes mental semnificativ pentru ocultism, în general, şi pentru astrologie, în special (Mercur conjuncţie Uranus). El şi-a fructificat preocupările astrologice din punct de vedere financiar (Uranus în casa a II-a, Uranus conjuncţie Venus) şi a strălucit prin intermediul astrologiei (Soare conjuncţie Uranus).

Având pe Uranus atât de apropiat de planetele personale, Lilly a avut şi o atitudine relativ rebelă, nonconformistă, care l-a condus, oarecum firesc, spre tabăra revoţionar-parlamentară. Opoziţia Soarelui din Taur cu Saturn din Scorpion indică anumite dificultăţi pe care Will le avea cu ideea de autoritate şi nevoia lui de a fi, prin latura lui relativ rebelă, oarecum în contradicţie/ conflict/ opoziţie cu anumite autorităţi (cum ar fi Casa regală, comitetul regal de cenzură a publicaţiilor etc.).

Luna din Capricorn, bine aspectată, indică un anumit sprijin politic dar şi fragilitatea ori instabilitatea în timp a acestei susţineri.

Conjuncţia Soare – Uranus, susţinută şi de trigoane, semnifică inclusiv susţinerea primită de la colegul şi prietenul său, Ashmole, în perioada Restauraţiei (ajutor primit de la un alt astrolog).

Marte din Fecioară simbolizează precupările lui pentru medicină din ultima parte a vieţii. Același Marte din casa a VII-a ne ajută să înțelegem de ce s-a aflat cel de al doilea mariaj al lui Lilly ”sub semnul lui Marte” (ne putem gândi la o relație de cuplu relativ conflictuală, la o soție destul de impulsivă).

Nu putem ignora nici trigonul major de pământ dintre Soare şi Venus din Taur, Luna din Capricorn şi Marte din Fecioară, care semnifică protecţia şi şansa de care s-a bucurat de-a lungul întregii sale vieţi. Acelaşi trigon major (sau Piramidă de pământ) care include şi Luna (semnificatoarea notorietăţii) i-a întreţinut faima din timpul vieţii dar şi pe cea postumă (care a persistat prin secole, până acum).

Iată, deci, poveştile de viaţă a încă doi astrologi britanici care s-au adaptat în moduri personale la vremurile în care au trăit.

În episodul viitor, vom descrie vieţile altor astrologi care au fost contemporani cu Ashmole şi Lilly, anume viețile lui George Wharton, John Booker și John Heydon.

Abonați-vă la newsletter-ul Astrele pentru a fi la curent cu tot ce publicăm în revistă! Veți fi anunțat/ă când publicăm ediții noi, articole de astrologie, exerciții/provocări. De asemenea, vă ținem la curent cu evenimentele AAR și cu atelierele și cursurile organizate de astrologii echipei Astrele și de partenerii noștri.