Serial: Mitologie și astrologie (T. Muth)Teodora Muth

Mitologie și astrologie (epilog). Cei 12 olimpieni

de TEODORA MUTH

Un serial despre mitologia greco-romană și astrologie, oricât de succint ar fi el, nu poate fi încheiat înainte de a vorbi despre toți zeii de pe Muntele Olimp, chiar dacă nu există atâtea planete în sistemul nostru solar pentru ca fiecăruia să-i revină câte una.

Cei 12 locuitori ai Olimpului au fost Zeus, Poseidon, Hera, Apollo, Artemis, Afrodita, Hermes, Ares, Demetra, Atena, Hefaistos și Hestia. Aceștia erau zeități din a treia și a patra generație de la facerea lumii. Zeus, Poseidon, Demetra, Hera și Hestia sunt cu toții frați, copii ai cuplului Cronos și Rhea. Al șaselea frate, și ultimul, Hades, nu locuia pe muntele sacru, după cum am văzut în episodul dedicat lui. Ceilalți șapte olimpieni – Afrodita, Ares, Artemis, Apollo, Hermes, Atena și Hephaistos erau descendenți ai celor din generația anterioară.

Demetrei, Hestiei, Atenei și lui Hephaistos nu le-au fost atribuite planete dar au fiecare câte un asteroid care le poartă numele și, în astrologie, reprezintă simbolistica și calitățile zeului respectiv.

Să depănăm, pe rând, poveștile acestor patru foarte interesanți zei.

DEMETRA

Demetra era cunoscută în principal ca zeiță a lanurilor de grâne și a recoltelor dar ea este și o zeiță a primăverii, a abundenței, a vegetației, a roadelor pământului, mai puțin a fasolei. Are o strânsă legătură cu stabilirea celor patru anotimpuri, prin mitul răpirii fiicei sale, Persephona, de către Hades, stăpânul lumii de jos, și prin istovitoarea călătorie făcută pentru recuperarea ei. Acestei legături cu tărâmurile întunecate i se datorează probabil și reprezentarea Demetrei ca având pielea de culoare închisă, în care putem vedea o rădăcină a tradiției madonelor negre. Dar tot ea era și zeița sănătății, a căsătoriei și a nașterilor. Demetra inițiase misteriile de la Eleusis, cunoscute sub numele Haloa (halos însemnând treierat, în greaca veche), o succesiune de experiențe ezoterice care se desfășurau anual în acest oraș, pentru cei care se hotărau să dobândească statutul de inițiat. Derivat din riturile agrare, acest maiestuos festival avea loc în luna lui Poseidon, actuala lună Decembrie. O procesiune numeroasă pornea din Atena spre Eleusis, situat la 20 de kilometri spre vest. Misterul releva taina că viața este eternă, că din sămânța de grâu aparent moartă, pusă în pământ, răsare o nouă plantă, un nou spic, plin de semințe, la rândul lui. Celor care treceau prin aceste ceremonii, inițiaților, li se dădea un spic de grâu pentru a-și aminti metamorfoza permanentă a morții în viață, ciclul etern al anihilării și al regenerării.

În mitologia romană, Demetra a fost preluată sub numele de Ceres, o zeiță chtonică, profund legată de Mama Pământ, de tot ce înseamnă hrană, hrănire, ocrotirea și păstrarea vieții. Ceres este asteroidul cu numărul 1, denumire sub care o putem găsi pe Demetra în hărțile noastre natale. Este un asteroid ale cărui semnificații sunt importante mai cu seamă în hărțile femeilor, deoarece el reprezintă și fertilitatea, pragurile pe care femeile le traversează de-a lungul vieții, maternitatea și acea energie vie, feminină, care stă în centrul relațiilor de familie. Dacă dorim să aflăm de ce anume avem nevoie pentru a ne simți îngrijiți, ocrotiți, hrăniți în această viață, sau cum putem oferi aceste lucruri celor din jurul nostru, atunci avem nevoie să studiem poziția lui Ceres. Dar tot Ceres descrie și pierderile pe care le putem suferi, durerea, doliul și felul în care reacționăm atunci când ni se iau cele mai dragi ființe sau lucruri.

Demetra / Ceres nu este o zeiță jucăușă și/sau superficială. Puterea ei este temută și niciunul dintre ceilalți zei nu o contestă. Să nu uităm că, în conflictul dintre Demetra și Hades, Zeus însuși și-a asumat postura de mediator, fapt care atestă anvergura protagoniștilor.

Glifa prin care este simbolizată zeița este o seceră, unealta agrară cu care sunt recoltate grânele, devenită și simbolul asteroidului Ceres.

HESTIA

Hestia a fost primul copil născut al cuplului Cronos și Rhea, deci prima odraslă devorată de Cronos și ultima eliberată din stomacul acestuia, de aceea ea simbolizează începutul și sfârșitul, succesiunea ciclurilor naturale. Zeița nu este o parte exterioară a acestor cicluri ci este așezată în centrul acestora, personificând durabilitatea, echilibrul, discreția și calmul. Este singura dintre olimpieni care nu s-a implicat niciodată în vreun război sau diferend. La fel ca Artemis și Atena ea a respins toate avansurile amoroase venite din partea unor zei, titani, eroi sau simpli muritori. Asta deoarece, după detronarea lui Cronos, ea a jurat pe capul lui Zeus că va rămâne pentru totdeauna fecioară. Privind astfel lucrurile, putem spune că ea simbolizează acel aspect al Sinelui care nu poate fi niciodată abuzat, pentru că ține de un alt plan existențial, cel al sufletului.

Omphalos-ul din Delphi

Nu se cunosc reprezentări antropomorfe ale zeiței. Ea se identifică cu focul din centrul căminului. Hestia este ocrotitoarea vetrei și ocrotitoarea tuturor celor care îi cer protecția. Este respectată de toți zeii și muritorii nu doar pentru blândețea, onestitatea și generozitatea ei ci și pentru că i se atribuie inventarea construirii caselor. Focul, vatra casei erau un altar sacru și sacrificial dar și expresia datoriei ospitalității, astfel că una dintre cele mai vechi imagini simbolice ale Marii Zeițe era o moviliță de cărbuni, păstrați aprinși de un strat de cenușă albă, care nu scotea nici fum, nici flăcări. Această vatră constituia centrul întrunirilor familiale sau de clan, în jurul ei adunându-se toți membrii unei colectivități. La Delphi, movila de cărbuni a devenit omphalos-ul sau buricul care apare adeseori în picturile de pe ceramica antică, pentru a marca centrul lumii. Omphalos este un obiect sacru care a supraviețuit timpului, are inscripționat pe el numele Mamei Pământ iar, ca dimensiuni, el are mărimea vetrei necesare încălzirii unei încăperi mari. În vremurile de demult, la Delphi, preoteasa Pytia însoțită de un preot își rostea prezicerile în preajma omphalos-ului.

Hestia avea un templu la Efes iar Pausanias mai menționează doar două astfel de lăcașuri, unul la Ermioni și unul în Sparta iar Xenofon amintește și el două temple dedicate Hestiei, unul la Olympia și altul la Andros. Fiecare oraș avea o zeitate care îl patrona dar, fără Hestia, fără vatra ei sacră, fără o agora (o piață centrală) și fără prytaneum (o casă a cetățenilor), nu putea fi pusă piatra de temelie a niciunui polis (oraș).

Asteroidul Hestia are numărul 46. O găsim pe zeiță și în mitologia romană, sub numele de Vesta (asteroidul 4), păstrând atributele Hestiei. În condiții de vizibilitate favorabile, Vesta este cel mai luminos asteroid și poate fi văzut cu ochiul liber.

La Roma exista ordinul preoteselor vestale, care aveau în grijă păstrarea focului aprins în templul zeiței. Pentru a se alătura vestalelor, tinerele fete jurau să rămână virgine și să împlinească un stagiu de treizeci de ani în serviciul Vestei. Festivalul Vestalia, închinat zeiței, avea loc între 7 și 15 iunie. În data de 9 iunie era onorat un măgăruș împodobit frumos care se spune că ar fi avertizat-o din vreme pe Hestia / Vesta de atacul unui violator care, în unele variante, ar fi fost Priap. Ultima zi a serbării era dedicată purificării templului.

În astrologie, Hestia/Vesta reprezintă aria de viață căreia ne dedicăm, în care simțim că avem de împlinit o misiune dar și zona în care ne putem retrage pentru a ne reîncărca energetic.

HEPHAISTOS

Hephaistos (o formă arhaică a numelui este hemero – phaistos, cel care strălucește ziua) a fost fiul Herei și al lui Zeus dar s-a născut atât de slab și de urât încât mama lui l-a aruncat din Olimp pe pământ. Norocul a făcut ca nou născutul să cadă în mare, unde a fost recuperat de zeițele Thetis și Eurinome, care l-au ascuns într-o peșteră subacvatică și l-au învățat tot felul de meșteșuguri. După nouă ani, Hera se întâlnește cu Thetis și vede că ea poartă o bijuterie foarte frumoasă. O întreabă de unde o are și astfel se reîntâlnește cu Hephaistos, fiul pe care îl respinsese la naștere. Hera îl duce pe Hephaistos în Olimp unde el devine făurarul zeilor. Era atât de apreciat pentru artefactele extraordinare care ieșeau din mâinile sale încât Hera i-a mijlocit căsătoria cu însăși Afrodita. Această uniune nu a fost, din păcate, fericită, Afrodita fiind o consoartă total nepotrivită pentru meșterul diform și irascibil. Diformității dobândite la naștere i s-a mai adăugat cea care i s-a tras de la a doua căzătură din Olimp, provocată de data acesta de Zeus, tatăl său, pe care Hephaistos îl confruntase luând apărarea mamei sale într-o ceartă a părinților. De data aceasta, Hephaistos a căzut pe insula Lemnos, fiind foarte grav rănit. Locuitorii insulei l-au salvat dar, după ce a fost primit în Olimp a doua oară, el nu mai putea să se deplaseze decât cu mare greutate, cu ajutorul unor proteze din aur pentru picioare. Chiar și în această stare precară de sănătate el avea o foarte mare forță în brațe și în tors, fiind capabil să creeze adevărate minuni în atelierul său. Hephaistos și-a construit mai multe ajutoare, femei confecționate din aur, care îl ajutau la munca de fierar. La fel, a făcut un set de mese cu trei picioare și cu roți din aur care puteau alerga singure la întrunirile zeilor și înapoi la fierăria lui. Tot Hephaistos, la porunca lui Zeus, este cel care a creat prima femeie, pe Pandora. Aceasta a devenit faimoasă când, după ce s-a căsătorit cu Epimeteu, fratele titanului Prometeu, a deschis darul înșelător primit de la Zeus, o cutie în care zeii – la invitația lui Zeus – au depozitat toate relele: Ares, cruzimea; Poseidon, aroganța; Hermes, vanitatea; Hera, gelozia; Afrodita, pofta trupească; Artemis, ura; Atena, lăcomia; Apollo, bolile; Dionisos, lenea; Demetra, tristețea; Zeus, frica și viclenia; iar Hades, suferința și moartea. Doar Hestia a așezat în cutia Pandorei un dar bun – speranța! Iar, când Pandora a deschis cutia, dintr-o curiozitate tipic feminină, toate relele au năpădit lumea iar oamenilor nu le-a mai rămas decât speranța că le vor putea depăși.

Ca arhetip psihologic, Hephaistos întrupează creatorul rănit, imagine simbolică a capodoperelor născute din suferință. Interesant este faptul că, în zorii civilizației, la începuturile practicării metalurgiei, este posibil ca fierarii buni să fi fost schilodiți intenționat pentru a nu putea părăsi locul unde trăiau și munceau. Mai mult decât un foarte priceput meșteșugar, Hephaistos era un făurar al sufletului deoarece, prin obiectele-simbol  al puterii fiecărui olimpian pe care le-a făcut, el punea în evidență trăsăturile cele mai subtile și definitorii ale zeilor. Hephaistos a dat formă fulgerelor lui Zeus, arcelor lui Apollo și Artemis, suliței Atenei, înaripatelor coif și sandale ale lui Hermes, scutului cu ajutorul căruia Perseu a învins Gorgona, armelor cu care a luptat Ahile în războiul troian și multor altor uimitoare obiecte. 

Asteroidul Hephaistos are numărul 2212. În mitologia romană, Hephaistos a devenit Vulcan, asteroidul cu numărul 4464. Acești asteroizi sunt mai importanți în astrologia ezoterică, ei fiind puși în legătură cu procesele alchimice interioare, evolutive.

PALLAS ATENA

Despre Pallas Atena am putea scrie pagini întregi, ea fiind una dintre cele mai puternice și active zeițe ale panteonului grec. Nașterea ei este excepțională, ea apărând din creștetul lui Zeus, tatăl ei, după ce acesta o înghițise pe Metis, prima lui soție, o străveche zeiță a înțelepciunii. Atunci când Metis era însărcinată, un oracol a prezis că, dacă ea va avea un băiat, acesta își va detrona tatăl. Pentru a preveni o asemenea posibilitate, Zeus a înghițit-o. La împlinirea sorocului, Zeus a început să aibă cumplite dureri de cap, de parcă o suliță l-ar fi înțepat din interior. În cele din urmă, nemaiputând suporta durerea, și-a crăpat capul cu un topor iar din rană a apărut zeița Atena, matură, îmbrăcată în zale și înarmată.

Zeița semnifică înțelepciunea feminină străveche. De aceea, chiar dacă Atena este considerată o zeiță războinică, ei nu îi plac luptele și încearcă mereu să readucă pacea și echilibrul în conflicte, găsind cele mai bune argumente și strategii. Imaginea ei clasică o înfățișează purtând coif, un scut împodobit cu reprezentarea capului Medusei și, pe umăr, o bufniță. Aflăm din mituri că Atena a inventat roata olarului, frâul cailor, carul, vazele și navele, numerele și matematica. A fost patroana sculptorilor și a arhitecților. Era foarte interesată de agricultură, astfel că a creat grebla și plugul, precum și jugul care folosea boii pentru muncile pământului. Ei îi este atribuită și crearea primului flaut. Era foarte pricepută la tot felul de meșteșuguri dar nu tolera să fie întrecută de cineva. Când se întâmpla așa ceva, răzbunarea ei era îngrozitoare, ca în legenda despre Arahne, care a depășit-o în arta țesutului și a fost transformată în păianjen.

Atena era zeița protectoare a orașului Atena, ei fiindu-i dedicat Partenonul, cel mai mare și mai impresionant templu de pe Acropole. Ea este cea care a dăruit grecilor arborele de măsline, în competiția cu Poseidon.

A fost o zeiță fecioară, la fel ca Artemis și Hestia. Totuși, ea a dat naștere unui fiu, în urma unei tentative a lui Hephaistos de a o viola. Zeița a reușit să fugă dar sperma lui Hephaistos i-a ajuns pe picior. Dezgustată, ea s-a șters cu o bucată de lână pe care a aruncat-o pe pământ iar din aceasta s-a născut Erihtonios, un băiat pe care Atena l-a crescut ca pe propriul copil.

În cinstea ei se țineau mai multe festivaluri, cel mai important dintre ele fiind Panathenaea, la început o sărbătoare anuală a recoltelor care, apoi, a devenit o celebrare a Atenei de o amploare care rivaliza cu jocurile olimpice.

Pallas Atena mai este asociată cu arta vindecării și cu regenerarea. În ciuda abstineței ei, Pallas Atena este o zeiță foarte legată de sexualitate, sexul fiind considerat profund transformator și regenerator.

În mitologia romană, o întâlnim sub numele de Minerva, asteroidul cu numărul 93. Asteroidul Pallas are numărul 2.

În astrologie, Pallas arată în ce domeniu al vieții se pot manifesta și evidenția talentele individului. Pallas Atena are o bună compatibilitate cu semnele de aer, mai ales cu justițiara Balanță și cu inventivul Vărsător. Abia acum putem spune că ne-am apropiat cât de cât de excepțional de bogata mitologie greco-romană, care este un instrument de lucru indispensabil oricărui astrolog.

Mi-aș dori ca acest episod să nu însemne un final pentru cititorii Revistei Astrele ci, dimpotrivă, un început al studiului individual, menit să aducă lămuriri despre semnificația, rolul și funcția diferitelor corpuri cerești la care ne referim, ca astrologi, zi de zi.

TEODORA MUTH,
vicepreședinte AAR și redactor-șef adjunct Astrele

Despre Dora

Abonați-vă la newsletter-ul Astrele pentru a fi la curent cu tot ce publicăm în revistă! Veți fi anunțat/ă când publicăm ediții noi, articole de astrologie, exerciții/provocări. De asemenea, vă ținem la curent cu evenimentele AAR și cu atelierele și cursurile organizate de astrologii echipei Astrele și de partenerii noștri.

Share

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close