“Anotimpurile” lui Vivaldi şi semnele zodiacale

de RĂZVAN IACOB

Trăim într-un univers al ciclurilor. Viaţa noastră se întinde între un răsărit şi un apus de Soare, între un început de primăvară şi un sfârșit de iarnă. Dar, din punct de vedere astronomic şi astrologic, primăvara nu începe odată cu 1 martie, aşa cum spune calendarul, ci începe odată cu echinocţiul de primăvară, adică odată cu intrarea Soarelui în Berbec şi iniţierea unui nou ciclu de moduri vibratorii.

Oare s-a gândit Vivaldi la asta când a compus frumosul ciclu de concerte pentru vioară Anotimpurile? Cel mai probabil, că nu. Dar universalitatea simbolurilor și puterea analogiei funcționează și în artă ca și în toate celelalte domenii ale vieţii. Cele patru concerte, Concertul nr. 1 în Mi major (Primăvara), Concertul nr. 2 în Sol minor (Vara), Concertul nr. 3 în Fa major (Toamna) şi Concertul nr. 4 în Fa minor (Iarna), au fiecare câte trei părţi, la fel cum cele 4 anotimpuri astrologice separate de axa echinocţiilor şi de axa solstiţiilor cuprind fiecare câte 3 semne, fiecare aparţinând unui alt mod vibratoriu (cardinal, fix şi, respectiv, mutabil).

Dar să cercetăm întâi harta marelui compozitor: Antonio Lucio Vivaldi, născut pe data de 4 martie 1678 (Greg.) la ora 17:50, în Italia, la Veneția. Biografia citată de Lescaut ne spune că s-a născut la apusul Soarelui iar Astrodatabank consideră datele de naştere categoria RR B. Este, deci, un nativ cu Soarele în Peşti, Luna în Leu și Ascendentul în Fecioară.

A fost supranumit şi “Preotul cel Roşu”, din cauza părului roşcat, care se pare că era o caracteristică a familiei. Stapânul Ascendentului este Mercur, în conjuncţie strânsă cu Marte, fapt care poate explica această trăsătură marţiană, părul roşcat. Conjuncţia puternică Soare-Jupiter din Peşti tronează în Casa a VII-a și explică de ce Vivaldi a studiat să devină preot încă de la vârsta de 15 ani şi şi-a desfăşurat timp de 30 de ani activitatea în Pio Ospedale della Pietà, un orfelinat din Veneția. Luna, la apogeu, în casa a XII-a, susţine și ea aceste elemente din biografia lui. La orfelinatul din Veneția, Vivaldi a devenit, în septembrie 1703, Maestru al viorii. Se spune despre Vivaldi că a atins o virtuoziotate inegalabilă în interpretarea la vioară. Aceasta este de înţeles dacă ne uităm la conjuncţia dintre stăpânul hărții, Mercur – aflat la răsăritul heliacal, la staţia directă, în triplicitate (Vărsător) – și Marte, stăpânul casei a III-a, a aptitudinilor. Conjuncţia Mercur-Marte este situată în al XI-lea semn de la Fortuna, poziţie foarte puternică pentru succesul în tot ceea ce clădeşti în viață (Achiziţia). Conjuncţia este în trigon cu Saturn, dispozitarul conjuncţiei, plasat în casa a X-a, a carierei, și care, în acelaşi timp, stăpâneşte casa a V-a, a creativităţii. Este foate posibil ca naşterea să fie nocturnă, în aşa fel încât Luna să fie Luminătorul Sectei, situată în aceeaşi triplicitate ca Fortuna (Triplicitatea de Foc): Vettius Valens spune că succesul unei nativităţi se poate aprecia în funcţie de poziţia în case angulare sau succedante a stăpânilor triplicităţii semnului în care se află Luminătorul Sectei sau Fortuna. În acest caz, stăpânii triplicității de foc, adică Jupiter și Soarele, sunt ambii angulari, în casa a VII-a, în termene stăpânite de benefice (Venus şi, respectiv, Jupiter). Deși este “închisă” în casa a XII-a, Luna, Luminătorul Sectei, se află în casa a V-a de la Fortuna, deci susţine atât conexiunea cu Biserica cât şi cariera de compozitor.

Opera lui Vivaldi este considerabilă. El a compus mai mult de 500 de concerte dintre care 230 pentru vioară, fiind considerat, alături de Bach și Händel, unul dintre cei mai importanţi compozitori de muzică baroc. Putem înțelege această putere de muncă și energie canalizată în domeniul creativ la un nativ cu Ascendent în Fecioară care are puternic reliefată casa a VI-a a muncii, prin poziţionarea stapânului hărţii în conjuncţie cu Marte (în bucuria lui) și care îl are pe Saturn în poziţia cea mai înaltă a hărţii, în casa a X-a.

Ciclul de concerte Anotimpurile a fost compus între anii 1718-1720 și publicat în 1725 la Amsterdam, împreună cu alte 8 concerte, alcătuind “Il cimento dell’armonia e dell’inventione”.

Cercetând profecţiile, surprindem, pentru anul 1719 (profecție 6), faptul că Soarele și Jupiter, în Leu, vin în contact cu Luna, în timp ce Ascendentul, în Vărsător, face ca stăpânul anului să devină Saturn, din casa a X-a natală. Mercur (stapânul Ascendentului) şi Marte, ajunşi prin profecţie în Rac, transmit, de asemenea, anul Lunii, luminătorul Sectei. Am putea afirma faptul că profecţiile anunță un an important pentru notorietate, pentru carieră și pentru poziţia socială, în general.

Pentru anul 1725 (profecție 12), Ascendentul ajunge în Leu și Luna devine stăpâna anului, Soarele și Jupiter vin în contact cu stăpânul hărţii şi cu Marte, Luna ajunge în casa a XI-a în domiciliu, în Rac, și prinde forţă, iar Mercur împreună cu Marte transmit anul lui Saturn, care este atât de important pentru carieră și pentru poziţie socială, în harta lui Vivaldi, fiind dispozitarul săpânului hărţii, plasat în casa a X-a.

Tranzitele l-au avut pe Jupiter în contact cu Luna Natală în 1718-1719 pentru ca, ulterior, în cursul anului 1720, să ajungă în Fecioară, în semnul Ascendentului. Saturn, aflat în exaltare în Balanţă, a completat o mare piramidă de aer cu Saturn natal și cu conjuncţia Mercur-Marte. În 1725, Jupiter, marele benefic, s-a reîntors în Peşti şi a tranzitat conjuncţia Soare-Jupiter din harta natală a lui Vivaldi anunțând o perioadă de realizări personale semnificative.

Fiecare dintre cele patru concerte pentru vioară, care reprezintă câte un anotimp, are trei părţi şi au constituit o adevarată revoluţie în concepţia muzicală la vremea respectivă. Ele au fost publicate împreună cu sonete, posibil scrise chiar de Vivaldi, care ilustrează ceea ce muzica sugerează.

Concertul nr. 1, “Primăvara”, începe Allegro cu acorduri care au prospeţimea și impetuozitatea Berbecului şi sugerează explozia plină de viaţă a unui nou ciclu al naturii. Sonetul care însoţeşte compoziţia vobeşte despre păsări care cântă pline de viaţă celebrând învierea naturii şi furtuni cu fulgere de primavară care trec la fel de repede cum au și apărut. Partea a doua te duce cu gândul la calmul cel fără de griji al pajiştilor însorite, la confortul și împlinirea Taurului, semn Venusian de mijloc de Primăvară. Sonetul ne înfăţişează un păstor așezat în tihnă venusiană, alături de câinele său. Partea a treia este din nou Allegro, în Mi major, și are ceva din vivacitatea Gemenilor, este plină de voioşie şi de joacă bucuroasă, sonetul vorbind despre nimfe şi păstori în mişcări de dans, bucurându-se de muzica ce răsună din cimpoaie.

Concertul nr. 2, “Vara”, începe defensiv, precum Racul, pentru ca, mai apoi, să îşi recunoască cardinalitatea. Oscilează, însă, selenar, între acorduri sensibile și note îndrăzneţe. Vizual, sonetul ne înfăţisează turme și păstori în arşiţa soarelui de început de vară care ascultă cântecul cucului, freamătul turturelelor și al cintezelor, în adierea vântului blând și cald al verii., Însă, cu înfrigurare, pândeşte teama de furtuna care se poate aşterne dintr-odată. Partea a doua este cea mai scurtă compoziţie dintre cele 12 părţi, oscilează Adagio e piano – Presto e forte. Liniştea regală a Leului în miezul verii este tulburată de apropierea furtunii, întreaga fire este ruptă din reverie de tunetele îndepărtate care vestesc apropierea ei. Partea a treia, Presto, are zbuciumul Fecioarei. Ea reprezintă furtuna de vară dezlănţuită peste holdele cu spice de grâu pregătite pentru recoltă.

Concertul nr. 3, “Toamna”, începe ca o cerere în căsătorie. Este spiritul Balanţei, uniunea binecuvântată de recolta bogată, sărbătoarea cu dans şi vin care curge din cupa lui Bachus ca o răsplată binemeritată. Partea a doua reflectă, fără îndoială, Scorpionul, este întunecată, cea mai rece dintre toate cele 12 părţi, pentru că natura se pregăteşte de somn, dansul și cântecul se topesc în briza rece şi umedă a toamnei. În partea a treia, însă, spiritul reînvie regal, Jupiterian, plin de optimism, iar sonetul ne înfăţişează o vânătoare, în perfectă concordanţă cu simbolistica Săgetătorului. Vânătorii se adună în zori de zi şi sunt gata de goană, în sunet de corn de vânătoare şi înconjuraţi de câinii de vânătoare care adulmecă prada.

Concertul numărul 4, “Iarna”, este favoritul meu (am Venus, stăpâna hărţii, în Capricorn). Începe tăios, ascuţit precum vântul aspru al iernii, dar se transformă şi curge apoi armonios şi se înalţă precum spiritul Saturnian al Capricornului. Partea a doua este despre grupul de păstori care s-a strâns în jurul focului din sobă în timp ce sufletul iernii a rămas afară, este despre povești spuse împreună lângă vatră, aşa cum ne învaţă Vărsătorul. Ultima parte este cea mai sensibilă dintre toate, este ca mersul delicat pe gheaţă, cu frică să nu cazi, ca vântul iernii care pătrunde prin uşile crăpate și îți şoptește că iarna este pe sfârşit.

Vă invit să ascultaţi cu bucurie, acum, la început de An Solar, această minune a muzicii, lăsându-vă ghidaţi, poate, de înţelepciunea Soarelui care străluceşte în fiecare dintre voi.