Mitologie și astrologie (ep. 8). Saturn – Tatăl Timp

de TEODORA MUTH

Miturile grecești ale creației nu sunt niște povești siropoase cu final fericit ci consemnarea unor evenimente esențiale, de multe ori violente și înspăimântătoare. Personajele implicate, zeii primordiali, sunt animate de impulsuri similare celor omenești, mai cu seamă de dorința de a deține și exercita puterea, de a controla lumea abia născută din Haos. Cel mai vârstnic cuplu de zei este alcătuit din Uranus, zeul cerului nesfârșit, și Gaia sau Geia, zeița Pământului. Se știe că aceștia au dat naștere celor șase titani, celor șase titanide, ciclopilor, hecatonchirilor și eriniilor. Cronos era cel mai tânăr dintre titani. Temându-se de o posibilă revoltă a propriilor copii împotriva sa, Uranus i-a aruncat pe ciclopi și pe hecatonchiri în Tartar, un tărâm aflat chiar în centrul pământului, în inima Gaiei, provocându-i acesteia o suferință imensă. În consecință, ea s-a decis să pună capăt zămislirii de noi prunci monstruoși, conspirând împotriva soțului său împreună cu cel mai tânăr dintre fii, Cronos. Gaia i-a dat acestuia o seceră de diamant iar seara, când tatăl său a venit să se culce alături de mama sa, Cronos l-a atacat și l-a castrat. Uranus, nebun de furie, și-a blestemat fiul să aibă parte de aceeași soartă, să fie detronat de unul dintre fiii pe care urma să-i aibă. Rănit și slăbit, Uranus era gata să se prăbușească peste Gaia, provocând un dezastru, drept care ea l-a convocat de îndată pe Atlas să sprijine pe umerii lui bolta cerească.

Cronos reprezintă, așadar, cea de a doua generație a zeilor începuturilor. Numele său derivă, posibil, din rădăcina indoeuropeană ker-, care înseamnă „a tăia”. De îndată ce îl înlătură pe Uranus de pe tron, Cronos preia puterea și se căsătorește cu Rhea, una dintre surorile sale. Legendele descriu perioada stăpânirii lor ca pe o eră în care oamenii trăiau în armonie, în mod natural, fără a avea nevoie de legi care să reglementeze relațiile dintre ei, fără a cunoaște lăcomia, invidia și răutatea. ”Epoca de Aur” este denumirea sub care acele vremuri s-au păstrat în memoria colectivă. Dar Rhea a născut șase copii, pe Hera, Demetra, Hestia, Poseidon, Hades și Zeus, iar Cronos nu a uitat de blestemul tatălui său și a decis să se asigure că acesta nu se va împlini, înghițindu-și copiii, rând pe rând, imediat după ce ei veneau pe lume. Sigur că Rhea, ca mamă care își pierdea odraslele după ce le purtase în pântec nouă luni, vroia să pună capăt acestei practici oribile a soțului ei. Așa încât, atunci când se naște Zeus, ultimul dintre fiii săi, ea nu i-l dă lui Cronos să-l înghită, ci îl înlocuiește cu o piatră învelită în scutece. În acest fel, Zeus scapă de crunta soartă a fraților și surorilor lui iar, după ce crește, pune la cale înlăturarea lui Cronos, împreună cu Geia, bunica sa, și cu prima lui soție, oceanida Metis. Zeus îi oferă lui Cronos o poțiune vomitiv care, o dată ingerată, provoacă regurgitarea copiilor pe care Cronos îi înghițise. Apoi, Zeus, împreună cu frații recuperați, declară război tiranicului lor tată și, după lupte năpraznice, ei reușesc să îl anihileze. De îndată ce își acceptă înfrângerea, Cronos este exilat de Zeus în Tartar, pentru o lungă perioadă, dar apoi el îl eliberează și îl investește ca stăpân peste Elysium sau Câmpiile Elizee, locul mitic în care ajungeau sufletele celor răpuși în războaie luptând cu demnitate și curaj.

Aceasta este legenda în care ne este înfățișat Cronos. La vechii greci, el a fost inițial asociat recoltei, de aceea este reprezentat adeseori purtând o coasă sau o secere. Apoi, a început să fie asociat conceptului de Timp. Dar nu Timpului în general ci unui anume tip de Timp, timpului liniar sau secvențial. De aici, atribuirea unor calități amenințătoare, cum ar fi cea de distrugător al tot ce există, devorator al tuturor formelor de viață. Acestea sunt manifestările Timpului liniar în care se succed anotimpuri, zile și nopți, vârste ale omului, etape de viață. Și, pentru ca o etapă nouă să înceapă, cea veche trebuie să se încheie, să moară. Am găsit o interpretare metaforică foarte profundă a mitului în care Cronos își înghite copiii. Acești copii ai săi reprezintă anotimpurile sau anumite prioade ale anului, legate de agricultură, de cultivarea și recoltarea grânelor. Poseidon, zeul apelor, reprezintă perioada inundațiilor fertilizatoare care se produc după încheierea iernii. Hera, zeița protectoare a familiei, reprezenta instalarea primăverii. Demetra, zeița agriculturii, reprezenta vremea recoltei. Hestia, zeița care păstra nestins focul din vatră, reprezenta perioada în care familia se aduna în jurul acestuia, anotimpul rece. Iar Hades, stăpânul Infernului, reprezenta mijlocul iernii, gerul extrem. Regurgitarea odraslelor lui Cronos simbolizează reluarea ciclului natural al culturilor, esențial pentru agricultorii din Grecia arhaică: nașterea/primăvara, înflorirea/vara, recoltarea, degradarea/toamna și moartea naturii/iarna, urmată de renaștere și de o nouă reluare a ciclului, la nesfârșit. Iar faptul că Cronos a fost răsturnat de pe tron de Zeus, zeul cerului, al furtunilor și al fulgerelor, arată că ploile sunt cele care asigură păstrarea acestor cicluri naturale, deoarece ele dau apa necesară pământului pentru a hrăni recolta. Astfel, fenomenele meteorologice sunt percepute ca stând deasupra Timpului, dominându-i curgerea.

Pe lângă copiii pe care i-a conceput cu Rhea, Cronos mai este recunoscut ca tată al lui Chiron, cel mai înțelept și mai învățat dintre centauri. Cronos se îndrăgostise de oceanida Philyra și reușise să o convingă de sentimentele sale dar Rhea prinsese de veste și era gata să-i surprindă în intimitate. Pentru a scăpa, Cronos s-a prefăcut într-un armăsar iute de picior, Philyra aducând apoi pe lume un copil pe jumătate om pe jumătate cal. Chiron este cunoscut ca având darul de a vindeca și de a alina suferința și, poate nu întâmplător, s-a născut expresia ”timpul le vindecă pe toate”, Chiron fiind un vlăstar al zeului-timp.

În Atena antică, în cea de a douăsprezecea zi a lunii Hekatombaion, avea loc o sărbătoare numită Kronia, în cinstea lui Cronos, pentru a celebra recolta. Hekatombaion era prima lună a calendarului grec vechi iar numele ei vine de la obiceiul de a oferi o sută de tauri spre sacrificare. Anul Nou și luna Hekatombaion începea la apusul soarelui, de îndată ce pe cer apărea primul Crai Nou după solstițiul de vară. Temple ale cultului lui Cronos au fost ridicate la Atena, alături de templul lui Jupiter, în incinta sacră de la Olympia și în Lebadeia, o așezare din Beotia care adăpostea și un oracol chtonic.

Poate că aici ar fi momentul să aducem câteva precizări legate de originea și calitățile lui Cronos. În miturile creaționiste el este prezentat așa cum l-am descris până acum, ca fiu al lui Uranus și al Gaiei, cel mai tânăr dintre titani, implicat în cele ce țin de culturile agricole și de recoltă. În tradiția orfică, însă, el apare sub numele de Chronos și reprezintă zeul primordial al Timpului. Orfismul este un curent ezoteric despre care se presupunea că ar fi fost fondat de însuși Orfeu, legendarul poet trac. Această tradiție avea la bază ideea dualismului suflet-corp și considera corpul o închisoare a sufletului, care suflet, pentru a se purifica, are nevoie să traverseze un lung șir de încarnări succesive, în diferite forme de viață. Figura centrală a miturilor orfice este Dionysos, zeul care moare și renaște. În aceste mituri, Chronos este personificarea Timpului primordial. El este cel care creează Haosul (sau Eterul sau Cerul) din care apare un ou de argint care conținea principiul vieții, întruchipat de hermafroditul Phanes care a născut-o pe Nyx (Noaptea), cu care i-a creat apoi pe Gaia, pe Uranus și chiar și pe Cronos titanul.

Important este că, pe parcurs, cele două ipostaze ale personajului, Cronos și Chronos, au fuzionat și au dat naștere conceptului la care ne raportăm noi astăzi.

Ar mai fi de specificat faptul că vechii greci făceau o netă distincție între diferitele calități ale timpului: Aion era eternitatea Cosmosului, a Universului, timpul mitic și timpul care acționa ciclic; Cronos sau Chronos era timpul linear, care marca succesiunea evenimentelor de la A la Z; pe lângă aceștia, grecii îl venerau pe Kairos, care reprezenta momentul potrivit pentru a realiza ceva. Dacă, raportat la Cronos, omul era mai mult un obiect subordonat, incapabil să se opună influenței acestuia (căci, după cum spunea cronicarul, ”nu-s vremile sub om ci bietul om sub vremi”), când vorbim despre Kairos, acesta este prezent în acțiunile încununate de succes ale individului sau dimpotrivă, iar atunci rezultatul este funest; deci omul lucrează ”în echipă” cu Kairos, înțelege oportunitatea și o folosește.

Aion și Kairos

Romanii l-au preluat în mitologia lor pe Cronos ca Saturn, un zeu al muncilor agrare și al curgerii timpului. La Roma era celebrat în cadrul Saturnaliilor, zile de sărbătoare care se țineau după ce recolta era culeasă și pusă la adăpost, între 17 și 23 decembrie.

Foarte interesant este felul în care simbolistica lui Saturn a fost asimilată în astrologie. Supranumele de Mare Malefic sau cel de Lord al Karmei ne indică impactul pe care Saturn îl are asupra celor care văd doar partea lui întunecată și apăsătoare. Planeta Saturn este ultima vizibilă cu ochiul liber, dincolo de ea întinzându-se nemărginirea la ale cărei legi strămoșii noștri nu aveau acces cu mijloacele restrânse de investigare de care dispuneau. De aceea Saturn reprezintă sfârșitul, dezintegrarea, ruina și prăbușirea. Și inelului care îl înconjoară i-au fost date semnificații negative, asociate limitărilor sau încătușării. Saturn este rece și neprietenos. Lumea lui este guverantă de reguli stricte, care nu se negociază. El impune disciplină și renunțare la plăcerile cotidiene, austeritate și minimalism. Problematica saturniană ține de concentrare, de puterea de a ne urmări și atinge scopurile, de abilitatea de a stabili limite sănătoase. Tot de el țin separarea, pierderea, doliul, tristețea, nenorocul și nenorocirile, sărăcia, inhibițiile și blocajele emoționale, tendința de a critica și a judeca pe ceilalți, lipsurile de toate felurile, precum și cruzimea, răutatea și neîndurarea, incapacitatea de a ierta și de a ne deschide spre semenii noștri. Melancolia și izolarea, pesimismul și tendința spre depresie, sentimentul de a nu fi înțeles și acceptat, de a nu merita să îți fie bine, sunt derivate tot din atributele lui Saturn. Fricile, anxietățile și fobiile sunt conectate și ele cu poziția în semn și casă a acestei planete. Acestea sunt aspectele de care, ca astrologi, ne lovim cel mai des atunci când analizăm o hartă natală. Dar să nu uităm că, fără un Saturn puternic și echilibrat, nu am putea duce o viață împlinită pentru că am pluti tot timpul într-o stare de incertitudine, deconectați de la planul existenței materiale. Saturn reprezintă și structura noastră, ca ființe umane fizice (scheletul), hotarul dintre noi și lume (pielea) precum și structurile sociale și legile pe care se bazează societatea umană, regulile și învățătura, spiritul responsabilității și încrederea pe care o oferim celorlalți. Avem nevoie de energia saturniană pentru a înainta prin viață păstrându-ne identitatea, avem nevoie de coloana vertebrală care semnifică și demnitatea noastră, integritatea și respectul de sine.

Din punct de vedere astrologic, Prima Revoluție a lui Saturn, momentul în care planeta ajunge pentru prima dată exact la gradul și minutul pe care le ocupa atunci când cineva se năștea, este considerat adevăratul prag al maturizării respectivului individ, iar acest eveniment are loc în intervalul dintre 28 și 30 de ani. Prima Revoluție a lui Saturn este un moment de bilanț și unul în care semănăm intențiile noastre pentru următorul ciclu saturnian, ale căror roade le vom culege la cea de a doua revoluție a planetei.

Atunci când îl găsim într-o hartă natală pe Saturn într-o relație conflictuală cu o planetă personală (Soare, Lună, Mercur, Venus sau Marte), este foarte probabil ca persoana să aibă de învățat o lecție care ține de planeta respectivă.

Ca și în articolele precedente, am pregătit două exemple.

Timothée Chalamet

Primul este Timothée Chalamet, născut pe 27 decembrie 1995, la ora 21:16, în Manhattan, New York, un actor foarte tânăr și foarte talentat, care s-a impus în 2017, pe când avea doar douăzeci și doi de ani, interpretând rolul principal în pelicula Call me by your name, pentru care a primit o nominalizare la Premiul Oscar, la categoria ”cel mai bun actor în rol principal”. Au urmat apoi roluri reprezentative, în filme diverse, de la comedii la drame, de la drame istorice la SF. Timothée Chalamet este născut dintr-o mamă evreică și un tată francez, cei doi formând un cuplu stabil. Nu voi intra în foarte multe detalii biografice, deoarece – din fericire – perioada de copilărie și de formare a lui Timothée a fost echilibrată, el beneficiind de un mediu familial generos, atât din punct de vedere material cât și emotional. A știut devreme că își dorește să fie actor și a urmat cursuri de specialitate încă de la nivelul liceal, pentru ca apoi să-și continue educația la Universitatea Columbia, unde a studiat antropologie culturală. Cum spuneam, el este foarte tânăr, încă nu a trecut peste Prima Revoluție a lui Saturn, pe care o va trăi abia în 10 iunie 2024.

Cu un stellium de cinci planete în Capricorn – Soare, Mercur, Marte, Uranus și Neptun, la care se adaugă Venus din Vărsător precum și o serie de recepții mutuale și mixte care îl implică pe Saturn (Jupiter=Neptun=Saturn, Uranus=Neptun=Saturn, ca și recepția prin față Jupiter=Saturn) putem spune despre Timothée Chalamet că este un saturnian incontestabil. Dar am ținut să îl aduc ca exemplu pentru că la el amprenta saturniană nu se manifestă în maniera ei anxioasă și pesimistă, ci mai degrabă ca nevoie de a-și atinge scopurile, de a excela în profesia aleasă. Semnificativ, în harta sa natală avem Capricornul în casa a cincea, a jocului actoricesc, a exprimării de sine prin roluri, pe scenă sau pe ecran. Pe Saturn, stăpânul Soarelui, îl găsim alături de Lună, în casa a șaptea și în zodia Peștilor. Acesta este un amplasament foarte potrivit pentru a înmuia dârzenia Capricornului, a aduce un strop de sensibilitate, poezie și idealism în pragmatismul acestuia. Cei care îl au pe Saturn în Pești sunt înzestrați cu multă compasiune, văd urâtul din jurul lor și încearcă să lase lumea un loc mai bun decât era atunci când au cunoscut-o. Ascendentul din Fecioară și stăpânul acestuia, Mercur, situat tot în Capricorn, poate accentua tendința spre perfectionism dar și capacitatea de a reuși, prin muncă și tenacitate, într-o lume dură, așa cum este cea a actoriei la nivel înalt. Avem în Timothée Chalamet o dovadă că nu întotdeauna trăsăturile saturniene au ca rezultat un individ morocănos, rece, pesimist și distant.

Gabor Maté

Al doilea exemplu este medicul și terapeutul Gabor Maté, născut pe 6 ianuarie 1944, în Budapesta, la o oră necunoscută. Din acest motiv, ne vom raporta la hartă lui solară.

În copilărie, Gabor Maté a suferit traume profunde, el fiind născut într-o familie de evrei, într-un ghetou budapestan, în plin război. Perioada aceea era marcată de politica nazistă antisemită și de exterminarea în masă a evreilor în lagărele de concentrare. Mai multe rude ale sale au fost gazate, la Auschwitz, printre care și bunicii materni. După revolta anticomunistă din Ungaria din anul 1956, familia decide să emigreze în Canada, astfel că el își încheie formarea profesională la University of British Columbia în Vancouver. Ca medic, s-a specializat în îngrijirea paleativă și în tratarea dependențelor și a traumelor, el însuși având nevoie să își rezolve aceste probleme care l-au afectat de-a lungul vieții. Cercetările sale vizează în special traumele din copilărie, dependența de alcool sau droguri și stresul. A fost preocupat constant de educația pe care o oferim copiilor noștri, convins că abuzurile și suferința din prima parte a vieții lasă urme foarte greu de vindecat. Printre cele mai cunoscute proiecte ale sale se numără rubrica de la The Globe and the Mail, colaborarea cu câteva clinici pentru recuperarea pacienților dependenți de droguri din Downtown Eastside, Vancouver, și, mai recent, aparițiile publice în calitate de speaker motivațional și autor. A scris cinci cărți, patru dintre acestea fiind traduse și în limba română: Pe tărâmul fantomelor înfometate, Când corpul spune nu, Minți împrăștiate și Mitul normalității. În toate, abordează probleme tipic saturniene, cum ar fi anxietățile, fricile, traumele, limitele sănătoase, respectul de sine etc.

În harta lui natală găsim Soarele conjunct cu Mercur retrograde în Capricorn și pe Saturn în Gemeni. Mercur și Saturn se află în recepție mutuală aici dar în zodii de pământ și de aer, sugerând concentrarea pe activitatea intelectuală. Apa, elementul care este în corespondență cu emoțiile, lipsește complet din horoscopul lui Gabor, indicând dificultatea acestuia în a le gestiona. Luna este puternică, în Taur, zodia ei de exaltare, dar este implicată în aspecte tensionate cu Venus, Marte și Jupiter, fapt ce descrie și el disconfortul pe care stările emoționale i-l provoacă. În casa a șasea găsim trei planete dificile, în Gemeni – Marte, Uranus și Saturn, care este stăpânul Soarelui. Această casă și planetele pe care ea le găzduiește ne oferă multe indicii despre modul în care Gabor Maté se raportează la muncă și la subiectele de care este interesat. El depune foarte mult efort și dedică mult timp activității profesionale și că, prin felul în care gândește, reușește să reformeze anumite teorii depășite și să vină cu propuneri originale, nonconformiste, pentru abordarea cazuisticii medicale din spectrul dependențelor și al traumelor. Ne atrage atenția și casa a opta, poarta spre subconștient, care este în zodia Leu și îi are ca oaspeți pe Pluto, Jupiter, Lilith și Nodul Nord lunar. Este și acesta un indiciu pentru numeroasele crize interioare pe care Gabor le-a traversat, Pluto și Lilith atestând confruntările cu zonele lui de Umbră, dar este totodată și o trimitere la marea lui forță de regenerare. Compasiunea și înțelegerea pe care le oferă pacienților săi sunt redate de Neptun în Balanță, conjunct cu Mijlocul Cerului.

Exemplele discutate au adus în atenția voastră personalități saturniene care sparg clișeele negative prin care acest arhetip este prezentat de cele mai multe ori. De aceea vă sugerez să căutați și în hărțile voastre trăsăturile benefice cu care vă înzestrează Saturn, pentru a-l prețui așa cum merită.

În episodul următor ne vom întâni cu Uranus, zeul bolții cerești.

TEODORA MUTH,
vicepreședinte AAR și redactor-șef adjunct Astrele

Despre Dora

Așteptăm cu interes întrebările voastre la revista@astrele.ro, pe pagina noastră de facebook sau pe canalul de YouTube. Cele mai bune întrebări astrologice – de interes general – vor primi glas și răspuns!

Dacă încă nu v-ați abonat la newsletter, vă invităm să o faceți chiar acum:

doneaza-banner-astrele

Share

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close