Orele astrale ale omenirii. Neil Armstrong și aventura aselenizării
Cel mai celebru călător prin spațiu de până acum, Neil Armstrong, are o biografie exemplară pentru un explorator.
Interesat din copilărie de avioane (a zburat pentru prima dată la vârsta de 6 ani, împreună cu tatăl său), a luat lecții de pilotaj de la 15 ani și, un an mai târziu, a obținut licența de zbor. A intrat la universitate în 1947, la facultatea de inginerie aeronautică, cu bursă din partea Armatei, astfel încât a fost trimis pe frontul din Coreea ca aviator, întrerupându-și studiile pentru câțiva ani. În 1952 a fost demobilizat, după ce obținuse trei medalii pentru curaj în luptă. Abia la începutul anului 1955 și-a putut susține examenul de licență în inginerie, fiind angajat în același an ca cercetător la un laborator al NASA. Câteva luni mai târziu s-a înrolat la Baza aeriană Edwards din California, ca inginer și pilot de încercare pe avioane experimentale. Neil Armstrong a pilotat peste 200 de tipuri de aparate de zbor.
În această perioadă începuse cursa pentru “cucerirea spațiului extraterestru” între cele două superputeri ale timpului, URSS și Statele Unite ale Americii. În 1957, Uniunea Sovietică a lansat Sputnik, primul satelit artificial , autoritățile nord-americane accelerând și ele activitățile de pregătire a zborurilor pe orbita Pământului. Se pregăteau programele Gemini (1965-1966) și Apollo (1968-1975).
În 1959, Armstrong a candidat fără succes pentru participarea la primele programe, fiind selectat abia în 1962. În martie 1966, zboară cu Gemini 8, reușind pentru prima oară andocarea a două vehicule spațiale pe o orbită extraterestră.
Programul Apollo al NASA a avut un obiectiv nemaiauzit până atunci: să ducă un echipaj uman pe suprafața satelitului natural al Terrei și să-l aducă în siguranță înapoi pe Pământ. Patru echipe Apollo (Apollo 7, 8, 9 și 10) au testat echipamentul și procedurile, însă echipa care urma să execute aselenizarea nu a fost aleasă până în ianuarie 1969, când NASA a anunțat că Neil Armstrong, Edwin Aldrin și Michael Collins vor zbura cu Apollo 11.
După un zbor de patru zile, Armstrong și Aldrin au decuplat de racheta-purtătoare modulul în care se aflau și, odată cu trimiterea semnalelor de televiziune pe pământ, au zburat cele nouă mile până la suprafața Lunii. La ora 3:17 (ora la Houston), pe 20 iulie 1969, ei au transmis: „Vulturul a aterizat”.
Câteva ore mai târziu, Neil Armstrong a coborât din modul și a devenit primul om care a pășit pe o suprafață extraterestră. „Acesta este un pas mic pentru un om, un salt uriaș pentru omenire” – este mesajul trimis de Armstrong celor de acasă.
După mai puțin de 24 de ore, astronauții se ridicau pe orbita circumlunară, pe drumul de întoarcere spre Terra. Au fost întâmpinați ca niște eroi și au primit medalii, premii și onoruri, atât din partea Statelor Unite cât și a altor țări.
Neil Armstrong a continuat să lucreze la NASA până în 1970, devenind apoi profesor universitar și reprezentant al unor mari grupuri de oameni de afaceri. În ciuda ofertelor insistente, el a refuzat constant să intre în politică. A decedat în august 2012, ca urmare a complicațiilor unei intervenții chirurgicale pe cord.
Teoriile conspirației, inițiate la sfârșitul secolului trecut, au avut în vedere și acest eveniment unic, aselenizarea. Un anumit procentaj din public încă mai crede că ea nu a avut loc ci a fost o fabricație menită să justifice niște fonduri alocate de guvern Agenției Spațiale. Acestor păreri, Neil Armstrong le-a răspuns cu câteva luni înainte de a muri, în primăvara anului 2012: “ar fi imposibil ca 800 de oameni, câţi au fost implicaţi în misiunea aselenizării din 1969, să poată păstra un asemenea secret”.[1]https://ro.wikipedia.org/wiki/Teorii_privind_falsificarea_aseleniz%C4%83rii_%C3%AEn_programul_Apollo
Harta lui astrală este demnă de un explorator. Are Semnul Gemenilor, planeta Mercur și axa Caselor III-IX bine evidențiate.
Marte, planeta acțiunii, în casa I, în Gemeni, determină nativul să concretizeze nevoia de cunoaștere, curiozitatea. Nativul nu se poate limita la cunoaștere abstractă, el inițiază un experiment, pleacă la drum, nu doar citește despre aventuri ci le și trăiește. Stăpânul Ascendentului, Mercur, aspectează strâns gradul Ascendentului – deși cuadratura poate sugera și îndoieli, frământări interioare, hotărâri luate cu dificultate, demnitățile esențiale ale lui Mercur în Fecioară (domiciliu și exaltare) sunt de bun augur. Un alt element interesant este marcajul pe axa Caselor III-IX, cu Soarele în Leu conjunct cu Meridianul în Casa a III-a; punerea în valoare a acestei axe caracterizează hărțile multor exploratori.
Saturn (stăpân al Mijlocului Cerului) în domiciliu în Capricorn, deși retrograd, este susținut de Mercur (stăpânul Ascendentului) și Neptun, este în relație (chiar dacă tensionată) cu Jupiter (stăpânul casei a X-a) și în inconjuncție cu Fundul Cerului. De aici, puterea de a-și stăpâni emoțiile, disciplina, răbdarea, capacitatea de efort și de a-și forța limitele/granițele bine cunoscute. Și pasiunea pentru tehnică, respectiv inginerie, tot o calitate saturniană este.
Curajul, energia, spiritul de aventură provin de la Soarele în Leu, și el în domiciliu, în aspect favorabil cu Uranus (temeritatea, deschiderea față de nou, pasiunea pentru adrenalină). Cu Luna în Săgetător, nativul demonstrează optimism, bucuria de a călători și fascinație pentru locuri și împrejurari exotice, străine, îndepărtate. De altfel, Luna lui natală se află în recepție mutuală cu Jupiter, ceea ce aduce un plus de optimism, deschidere mentală, intuiție. Mercur conjunct cu Neptun în Casa a patra amplifică intuiția, creativitatea, imaginația și spiritul de aventură.
Marte (curaj, energie, putere) este conjunct cu Ascendentul, în zodie de Aer, și focar pentru triunghiul minor dintre Soare și Uranus; aflat în Casa întâi, el definește clar latura marțiană a personalității nativului (să nu uităm că, înainte de a deveni cosmonaut, a fost pilot în războiul din Coreea, deci combatant!).
Ca o curiozitate: în harta lui, asteroidul Icarus se află la 9° Săgetător, grad pe care îl vom regăsi la Mijlocul Cerului al astrogramei momentului coborârii pe Lună. Icarus este eroul din mitologia greacă cunoscut pentru pasiunea lui de a se înălța în zbor, către Soare, pasiune pe care a plătit-o cu viața.
Participarea lui Neil Armstrong la misiunea Apollo 11 și aselenizarea sunt momentele cele mai importante din cariera sa.
Astrograma momentului aselenizării este ridicată pentru localitatea Houston[2]https://www.astro.com/astro-databank/Space:_First_step_on_Moon, Texas, de unde a decolat racheta-purtătoare. Ea reprezintă, așadar, percepția terestră asupra evenimentului. Cu Ascendentul în Vărsător, semn legat de explorarea spațiului, are marcaje care sugerează lipsa limitelor, a granițelor. În primul rând m-am uitat la Saturn, care nu face niciun aspect major cu o altă planetă, cu excepția unei (foarte) largi opoziții la Neptun (spațiul vast, nelimitat) și a unui trigon, de asemenea foarte larg cu Pluton (profunzime, lucruri ascunse) și cu Nodul Sud. Pluton conjunct cu Nodul Sud sugerează un moment de cumpănă, de exprimare a puterii ascunse, un moment de destin. Jupiter conjunct la grad perfect cu Uranus, în Balanță, indică nevoia de libertate și faima, surpriza, celebritatea. Luna, protagonista evenimentului, în Casa a noua (călătoriile îndepărtate), este conjunctă cu Uranus-Jupiter. De altfel, Luna este puternică în acestă hartă nocturnă, în Casa a noua (a Zeului), în domiciliul lui Venus și conectată cu amândoi Beneficii. Meridianul locului trecând prin gradul 9 Gemeni, respectiv Săgetător, face conjuncție cu două stele fixe importante, Aldebaran și Antares, amândouă de natura lui Marte, deci cu potențial periculos.
Am avut curiozitatea de a afla cum a perceput Neil Armstrong aselenizarea.
Marte la acel moment se află la 2° Săgetător, deci în opoziție la grad perfect cu Ascendentul cosmonautului. Într-adevăr, a existat un mare pericol, întrucât a intervenit o defecțiune tehnică și Armstrong a trebuit să piloteze manual coborârea modulului pe solul lunar. Venus se află însă la 15° Gemeni, peste Marte natal al nativului, acordând astfel un dram de noroc și protecție. Venus din harta lui Armstrong se află la 24° Fecioară și face și ea conjuncție cu o configurație critică a momentului, acea conjuncție Pluton-Nodul Sud; din nou, Micul Benefic își îndeplinește funcția. Soarele lui (conștiința, voința) face un frumos sextil la Lună. Luna lui în Săgetător face și ea un aspect favorabil, tot sextil, la Ascendentul momentului. Vedem că cele două astrograme au o anumită compatibilitate, o corespondență, o vibrație comună; Neil Armstrong a fost acolo, și la propriu și la figurat, a fost conectat la energia evenimentului.
Din punctul de vedere al astrologului, teoria conspirației nu se justifică, nu se poate contesta implicarea lui Armstrong la un eveniment special, ieșit din comun, periculos și – foarte posibil – legat de spațiul extraterestru, care a avut loc la 20 iulie 1969, la ora 9:56 pm, ora Houston-ului.
Aselenizarea a fost nu doar o aventură incredibilă, posibilă datorită evoluției științei, ci și o confirmare a capacității omenirii de a-și împlini și depăși propriile vise.
VALERIA GRĂDINARU,
membră AAR, redactor Astrele
Note