Credința, ghicitorii și horoscopul

Există mituri și mituri. Unele se referă la chestiuni tehnice și au devenit mituri din cauza lipsei de informație, cum sunt miturile referitoare la zodii și constelații sau la al XIII-lea semn zodiacal[1]Vezi https://www.astrele.ro/2014/03/20/de-doua-ori-doisprezece/. Altele se referă la problematica istorică sau filosofică[2]Vezi https://www.astrele.ro/2014/06/23/astrologul-intre-ucigaltoaca-si-noua-inchizitie-stiintifica/.

Și mai sunt și unele cu caracter general, care nu se referă la chestiuni punctuale – sunt parțial filosofice – dar care țin și de imagine, de perspectiva oamenilor asupra astrologiei.

1. Credința

Mulți spun ca astrologia nu este știință. Păi, nu este. Sau nu în întregime. Alții o consideră rivală religiei, un afront adus acesteia din urmă, o erezie – și, de fapt, o tratează ca și cum ar fi un concurent, în esență. Da, astrologia nu este nici religie. Mulți astrologi vechi o numeau “artă”. Nu este nici artă sau, nu “doar” artă.

Există 4 domenii mari de activitate a mentalului uman: știința, religia, filosofia și arta. Astrologia, din păcate pentru unii dar din fericire pentru astrologi, nu se încadrează la niciuna dintre cele patru domenii ci se încadrează la 3 dintre ele în același timp, sau se poate chiar argumenta că se încadrează la toate 4. Este parțial și știință – nu degeaba astrologii erau numiți, în vechime, ”mathematicos”. Și artă. Și filosofie. Și religie chiar (religie= ”re-legare”= restabilirea relației între om și Dumnezeu, iar practicantul de astrologie are în fiecare zi parte de revelații și sincronicități care fac să fie mai mult decât evidentă existența Divinității în lumea și viețile noastre).

Unul dintre miturile formate în mentalul celor care aseamană astrologia cel mai mult religiei, fie că fac asta în mod conștient fie că nu, este că e nevoie să “crezi” în astrologie.

În astrologie nu “se crede”. Ea este demonstrabilă prin nenumărate dovezi de ordin practic. Interpretările nu se fac la întâmplare, în funcție de cum ne-am trezit în ziua respectivă, ci există noțiuni bine stabilite, exacte, de care se folosește un astrolog, și tehnici de la simple până la foarte complicate, care sunt tehnici, nu ritualuri în care e nevoie să crezi.

De fapt, în zilele noastre credința însăși este perimată – credința în orice. Omul modern are mintea dezvoltată, formată științific din școală (pentru că întreaga școală a ultimelor 2 secole a fost construită dintr-o perspectivă realist-științifică, oricum), cu spirit critic. El nu mai poate “să creadă”, pur și simplu, el are nevoie de dovezi, de explicații raționale, de logică, pentru că “a crede” este echivalent cu “a bănui”. Orice există în realitate, orice adevăr este și trebuie să fie demonstrabil, explicabil rațional, logic. Inclusiv religia.

Cel mai bine a explicat acest lucru Carl Jung, într-un interviu pe care îl puteți găsi pe youtube (https://www.youtube.com/watch?v=Os3RscGfkhE&t=5s, minutul 1:11), în care este întrebat dacă crede în Dumnezeu. Și el răspunde: “Dacă cred acum? Este greu de dat un răspuns. Eu știu. Nu am nevoie să cred. Știu.” Și explică acest lucru și aici: https://www.youtube.com/watch?v=4ePpDonWC_E, minutul 1:42.

La aceasta, vin și cu o întâmplare personală – stăteam într-o zi de vorbă cu o profesoară de matematică și, când a aflat că sunt astrolog, mi-a spus: ”eu nu cred în astrologie”. La aceasta, am întrebat-o: “dar în matematică credeți?”

În astrologie, prin urmare, nu se crede. Se știe – sau nu se știe.

2) Ghicitori

Ideea că un astrolog “ghicește” în harta omului este, pentru cineva care are cunoștinte chiar și de nivel începator, hilară. Sunt oameni care studiază de 60 de ani astrologia și încă mai învață lucruri noi. Cum ar veni asta, să studiezi ceva 60 de ani ca să poti să ”ghicești” mai bine într-o hartă? E ca la medicină – facultatea aceasta durează mai mult decât oricare alta și medicul studiază permanent – și asta, pentru a putea să “ghicească” cât mai bine în foaia de analize a pacientului.

De aceea este și important să cerem consultantului oricâte detalii avem nevoie despre viața și conceptele lui de viață pentru a-i putea interpreta corect harta. Dar, pentru că oamenii sunt obișnuiți să creadă că astrologul ghicește, ei nu acceptă nici să dea prea multe informații, deja își pierd încrederea. Am o prietenă care, într-un timp, îmi spunea: ”Ia să văd dacă știi ce mi s-a întâmplat în cutare zi – nu îți spun nimic, niciun indiciu, ca să nu te influențez”.

3) Horoscopul comercial sau general

Discuția care trebuie purtată aici este conceptuală, despre generalizare, nu despre horoscop în sine. Discuțiile pe tema generalizărilor sunt interminabile. Aceasta pentru că, în mare, nu există o imagine clară despre ce instrumente avem și cum putem să ne folosim de ele. Aud mereu replica:”Nu putem să generalizăm aici pentru că fiecare e diferit, fiecare are particularitățile lui”. Ba putem să generalizăm oricând, acesta e rolul însuși al generalizării, să găsească doar punctele comune și să nu țină cont de diferențe, iar ceea ce aflăm în acest mod trebuie totuși folosit corespunzător, nu aplicat la întâmplare.

Generalizarea este o operație fundamentală a gândirii, care are ca “pereche” abstractizarea (vezi manual de psihologie de clasa a X-a, an 2000). Aceste două operații au anumite specificități și anumite scopuri. Nici abstractizarea, nici generalizarea nu sunt exhaustive și ele nici nu intenționează asta. Una extrage esențialul dintr-un complex de însușiri, alta extinde ceea ce a extras la toate acele cazuri particulare care conțin însușirile respective.

Generalizarea nu este și nu a fost niciodată intenționată de creierul nostru, să ne ajute să observăm cazurile particulare. Nu are nicio utilitate, prin urmare, să spunem că nu avem cum să împărțim întreaga umanitate în 12 tipologii (cele 12 zodii) și nu putem să facem 12 previziuni care să se potrivească tuturor acestor oameni.

Ba, scuzați-mă, se poate. Și se face. Horoscopul general nu va descrie în detaliu luna sau anul unui anumit om dar va descrie cu acuratețe câteva însușiri (esențiale) ale acestor perioade de timp, fără greș. Dacă citiți un horoscop bine făcut și nu vă recunoașteti ziua-luna-săptamana-anul, e posibil să vă faultați singuri.

Horoscopul funcționează cam așa: să zicem că, la o anumită zodie, de pildă Leul, horoscopul arată că va avea într-o anumită zi un contact emoțional cu trecutul lui, cu familia, mai ales cu persoanele în vârstă din familie, cu arborele genealogic. Și un Leu se duce la ziua de naștere a unei mătuși în vârstă, la un pahar de vin, și se emoționează ascultând povestiri despre bunici și străbunici. Iar altui Leu îi moare chiar în acea zi bunica, cea care l-a crescut și care a fost substitut de mamă. Ce parere aveți, este horoscopul corect sau nu, având în vedere că situațiile sunt, practic, la capete opuse ale unui spectru?

În final, singurul lucru pe care aș vrea să îl spun este că, în pofida criticilor, miturilor, controverselor, puține discipline au o istorie atât de îndelungată ca astrologia. Dacă încă mai există, după atâtea mii de ani, înseamnă că ea are un centru de adevăr pur și solid. Orice a fost fals în istorie, a dispărut, în timp, și s-a uitat. Acest argument poate fi, dacă vreți, “soluția elegantă” la toate cele discutate despre astrologie.

MALVINA IVANCIU (Astro Malvina),
simpatizant AAR, redactor Astrele

Despre Malvina

Share

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close