Astrologie şi literatură – Ernesto Sabato

Ernesto Sabato este un scriitor argentinian de talie internaţională, dar nu la fel de cunoscut ca unii laureaţi Nobel, precum Mario Vargas Llosa şi Gabriel Garcia Marquez (care fac parte din aceeaşi arie geografică sud-americană), dar nici mai puţin valoros decât ei. Dacă, în cazul lui Marquez, se vorbeşte despre o proză realizată în maniera „realismului magic”, Sabato este un exponent al curentului „literatură abisală”.
Autor al doar trei romane şi multe eseuri, cu o viaţă de aproape un secol, Ernesto Sabato a lăsat o amprentă de neşters în literatura mondială. Deşi este celebru pentru operele literare, Sabato a fost şi fizician şi pictor.
Biografia şi opera
Ernesto Roque Sabato s-a născut pe 24 iunie 1911 în localitatea Rojas din Argentina, fiu al unor imigranţi italo-albanezi. Părinţii lui, care locuiau în Calabria, s-au mutat din Italia în Argentina.
Ernesto a finalizat studiile primare în 1924, în Rojas, apoi a urmat liceul în oraşul argentinian La Plata. În perioada liceului, l-a cunoscut pe profesorul Pedro Henriquez Urena, care l-a inspirat în mod semnificativ pentru viitoarea lui carieră literară. Ulterior, a decis să urmeze Facultatea de Fizică şi Matematică, la Universitatea Naţională din La Plata.
Pe parcursul studiilor universitare, Ernesto a aderat la nişte grupuri studenţeşti comuniste. În 1933, el a devenit chiar secretarul general al Federaţiei Tinerilor Comunişti, mişcarea apărând în contextul politic internaţional al acelor vremuri (apariţia URSS – „prima ţară a socialismului victorios”, conform propagandei interbelice). Totuşi, în 1934 Sabato a început să aibă îndoieli legate de doctrina comunistă, aşa cum era ea aplicată de Iosif Vissarionovici Stalin în Rusia bolşevică. Partidul Comunist Argentinian l-a trimis la congrese şi consfătuiri politice la Bruxelles şi apoi la Moscova. El a evitat să meargă la Moscova, refugiindu-se la Paris şi, apoi, în Argentina, ca semn al dezicerii de comunism.
Revenit în ţara natală, a decis să se căsătorească cu Matilde Kusminsky Richter şi să înceapă să scrie proză. Prima lui nuvelă, „La fuente muda”, a rămas nepublicată. Primul său fiu, Jorge Federico, s-a născut în 1938. Tot în 1938 a obţinut doctoratul în fizică la Universitatea din La Plata şi, prin susţinerea unor prieteni francezi, a ajuns să studieze fizică nucleară la Institutul Curie din Paris. În mediul parizian a început să frecventeze mediile suprarealiştilor francezi, cunoscându-i pe Oscar Dominguez, Esteban Frances, Benjamin Peret şi alţi artişti. În 1939, Sabato s-a transferat la Massachusetts Institute of Technology din USA, pentru continuarea activităţii de fizician, iar în 1940 a revenit în ţara natală.
În 1943, după ce a trecut printr-o criză existenţială, a decis să abandoneze complet fizica şi s-a dedicat complet literaturii şi picturii. Prima sa piesă literară publicată a fost „La invencion de Morel”, apărută în revista „Teseo” din La Plata. Astfel, în decursul anilor ’40, Sabato s-a orientat progresiv spre o carieră de scriitor, devenind colaborator al unor reviste literare şi traducând în spaniolă anumite texte literare din limbi străine. În 1945, a publicat primul său volum de amploare, colecţia de eseuri „Uno y el Universo”, în care face o critică aparenta neutralitate morală a ştiinţei contemporane şi dezumanizarea indusă de ea; lucrarea i-a fost premiată de Societatea Argentiniană a Scriitorilor în acelaşi an.
În 1948, a publicat primul său roman, „Tunelul”, o povestire psihologică cu clare influenţe ale curentului existenţialist. Pentru această operă, tradusă în mai mult de zece limbi, Sabato a primit elogii de la scriitori consacraţi, precum Albert Camus şi Thomas Mann. În 1961 a publicat un al doilea roman, considerat apoi piesa sa de rezistenţă, „Despre eroi şi morminte”. Acest roman conţine un capitol, intitulat „Raportul despre orbi”, care i-a uluit sau incitat pe mulţi cititori, ducându-l astfel pe autor în zona „literaturii abisale”. În 1975, a apărut cel de-al treilea roman al său, „Abaddon, exterminatorul” (acest nume apocaliptic este de inspiraţie biblică, provenind chiar din Apocalipsa lui Ioan).
Opera sa include şi multe eseuri, dintre care putem aminti: „Oameni şi angrenaje” (1951), „Heterodoxia” (1953), „Scriitorul şi fantasmele sale” (1963), „Apologii şi respingeri” (1979), „Înainte de tăcere” (1998), „Rezistenţa” (2000). Alte volume includ dialogurile literar-filosofice ale lui Sabato cu scriitori precum Jorge Luis Borges şi Carlos Catania.
Ernesto Sabato a decedat în 2011, la Santo Lugares, localitate din apropierea capitalei argentiniene, Buenos Aires, cu câteva săptămâni înainte de a împlini un secol de viaţă.
Abordare astrologică

În tema sa natală descoperim atât Soarele, cât şi Ascendentul în Rac (oră cu rating AA).
Vedem casa a IV-a, a originilor, plasată în Scorpion şi conţinându-l pe Jupiter, semnificându-i pe părinţii săi, care s-au rupt complet de ţara natală (Italia) pentru a se muta într-o ţară străină pe tărâm sud-american.
Conjuncţia natală Soare – Mercur din Rac arată că, deşi manifesta o latură sensibilă şi imaginativă, Sabato avea totuşi o personalitate predominant cerebrală, intelectuală, care căuta să explice realitatea înconjurătoare la modul raţional, prin instrumentele ştiinţei contemporane. Prin urmare, alegerea studiilor de fizică pare firească.
Casa a IX-a, a studiilor superioare, începe din Peşti, iar Jupiter, unul dintre regenţi, se află în Scorpion, semnificând o concentrare asupra fundamentelor celor mai profunde ale materiei (atomi, molecule, particule subatomice, legături atomice etc.), specifice fizicii atomice sau nucleare (pe care a practicat-o la Paris, la Institutul Curie, şi în Statele Unite, la Institutul Tehnologic din Massachusetts). Prin urmare, Saturn din Taur (semn de pământ) şi casa a X-a, semnifică exact cariera lui de fizician, relativ scurtă.
Perioada de activism comunist a lui Sabato este şi ea vizibilă în tema natală. Descoperim un Neptun, planeta colectivismului şi a orientării politice de stânga, în casa I, deci angulară. Neptun din Rac i-a adus scriitorului o orientare idealistă, mai mult filosofică, spre concepte precum „echitatea”, „dreptatea socială”, „egalitatea socială”, având în vedere plasarea Lunii, regenta lui Neptun, în Balanţă (semnul justiţiei), aceste şabloane de propagandă fiind intens vehiculate în cercurile comuniste. Totuşi, când Sabato a aflat despre teroarea stalinistă din URSS, a descoperit brusc discrepanţa majoră dintre seducătoarele teorii marxist-leniniste şi totalitarismul bolşevic. Cuadratura dintre Marte din Berbec din casa a IX-a (a preocupărilor filosofice) şi Neptun din Rac descrie exact ruptura sa radicală în raport cu doctrina şi activismul comunist (va mărturisi mai târziu că s-a temut să ajungă la Moscova în anii ’30, pentru a nu fi trimis într-un gulag stalinist).
Ruptura de domeniul ştiinţific şi orientarea către literatură şi pictură apar şi ele destul de limpede. Saturn din Taur şi casa a X-a se află în cuadratură cu Venus din Leu, deci orientarea sa către o carieră în fizică se află în dezacord cu preocupările sale artistice (literatura şi pictura), acestea din urmă fiind adevăratele lui plăceri, aducătoare de satisfacţii interioare.
De ce a fost încadrat, totuşi, în curentul „literatură abisală”? Explicaţia este ceva mai amplă şi are, desigur, fundament astrologic. Orice orientare spre un anumit curent artistic, fie ea şi spontană, are la bază o înclinaţie mentală şi filozofică în acea direcţie.
În acest caz, casa a IX-a (a filosofiei de viaţă) din Peşti este regentată de Jupiter din Scorpion (semn de profunzime, abisal am putea spune), deci vorbim despre concepţii misterioase, oarecum ocultate, dificil de pătruns. Pe scurt, o filosofie de viaţă „abisală”. Dar Jupiter din Scorpion este regentat şi de Pluton din Gemeni (semnul scrisului); deci filosofia de viaţă „abisală” a fost transpusă în literatură abisală. Desigur, orientarea către literatură a fost generată şi de plasarea Lunii, regenta Soarelui şi a Ascendentului, în casa a III-a (a scrisului).
Ce este, totuşi, „abisal” în romanele lui Sabato? În primul rând, este obsesia lui pentru orbi, pentru ochi, pentru percepţia vizuală, pentru coborârea în tuneluri sau grote abisale, atmosfera apocaliptică din romane. Desigur, orbirea poate fi înţeleasă ca o metaforă, cu referire la incapacitatea omului din secolul XX sau a omului contemporan, de a înţelege sau „a vedea” cauzele profunde ale suferinţelor sufleteşti cumplite şi ale dificultăţilor existenţiale majore.
În viziunea lui Sabato – desigur, cea literar-metaforică –, există o misterioasă Sectă a Orbilor care l-a împins pe Pablo Castel, din romanul „Tunelul”, să-şi omoare soţia, și care l-a asasinat pe Fernando Vidal Olmos din romanul „Despre eroi şi morminte” (acest personaj făcea investigaţii legate de Secta Orbilor), dar care îl torturează şi pe Sabato din „Adaddon, exterminatorul” (în acest roman, autorul este şi personaj în propria scriere) cu coborâri în încăperi subterane sumbre. Este limpede, o atmosferă care aminteşte de tenebrele Scorpionului.
Astrologic vorbind, Soarele lui Sabato este plasat chiar pe Ascendent, și vorbim despre un luminător angular, de aici provenind preocuparea lui pentru ochi, vedere. Luna, al doilea luminător, se află în Balanţă, regentează Soarele şi îl cuadratează, aflându-se într-o casă cadentă. Se ştie că luminătorii controlează, în astrologia medicală, ochii. În acest caz, luminătorii se află în relaţie conflictuală (cuadratură), Luna dominând energia solară şi conducând-o într-o direcţie descendentă (casa a III-a, unde se află Luna, este plasată chiar înainte de Fundul Cerului). Relaţia conflictuală dintre luminători conduce la probleme de vedere (Sabato purta ochelari) iar, în cazuri extreme, generează orbire.
Am încercat, aşadar, să înţelegem fundamentele astrologice ale vieţii şi operei unui mare artist (scriitor şi pictor) latino-american, Ernesto Sabato.

SORIN BRATOVEANU,
membru AAR, redactor Astrele