Se practica astrologia în vechiul Egipt?

Să o spunem din capul locului, pentru a elimina orice confuzie: nu există niciun fel de dovezi arheologice care să ateste practicarea astrologiei (întocmirea de horoscoape) în Egipt înainte de întemeierea coloniilor greceşti pe aceste meleaguri în sec. al IV-lea î.e.n.
Da, există acel faimos „zodiac de la Dendera”, un artefact în jurul căruia s-au formulat ipoteze care mai de care mai abracadabrante. Dar zodiacul de la Dendera datează abia din secolul I î.e.n.
Aflat pe plafonul templului zeiţei Hathor, basorelieful cu reprezentarea zodiacală a fost descoperit de generalul Desaix în timpul expediţiei lui Napoleon în Egipt (1788-1801). Mai târziu, la comanda negustorului de antichităţi Sébastien Louis Saulnier, un anume Claude Lelorrain a smuls originalul din locul său, folosindu-se de fierăstraie, dălţi, ciocane, cricuri şi praf de puşcă. Zodiacul a fost adus în Franţa în 1821 şi achiziţionat de regele Ludovic al XVIII-lea pentru exorbitanta sumă de 150 000 franci. Găzduit iniţial de Biblioteca Regală din Paris, el a fost mutat în 1922 la Muzeul Luvru, unde poate fi admirat şi astăzi.
Construcţia Templului zeiţei Hathor, din care provine zodiacul, a început în perioada ptolemaică (între cucerirea Egiptului de către Alexandru Macedon în 332 î.e.n. şi moartea Cleopatrei în 30 î.e.n.) şi a fost finalizată în timpul domniei împăratului roman Tiberiu (14-37 e.n.). Analizând inscripţiile care-l însoţesc, Jean-François Champollion (cel ce a reuşit descifrarea hieroglifelor) a estimat că zodiacul de la Dendera a fost conceput în jurul anului 50 î.e.n.
Au existat visători, ca Biot sau Fourier, care credeau că zodiacul de la Dendera şi-ar avea originile cu mii de ani în urmă – de la ei au pornit poveştile despre închipuitele aranjamente astronomice care ar atesta cine ştie ce vechime. Cercetătorii contemporani au stabilit însă că poziţiile stelelor şi planetelor confirmă ipoteza lui Champollion. Mai mult: în prezentarea de la Muzeul Luvru se precizează că pe zodiacul de la Dendera sunt reprezentate două eclipse, exact în locul în care s-au produs (zodie, longitudine): eclipsa de lună din 25 septembrie 52 î.e.n. şi eclipsa de soare din 7 martie 51 î.e.n.

Alături de zodiacul de la Dendera, cei care vor cu tot dinadinsul să creadă că vechii egipteni practicau astrologia mai amintesc Calendarul din Cairo. Acesta este un calendar care împarte zilele anului în „favorabile”, „foarte favorabile”, „cele mai favorabile” şi „potrivnice”, „foarte potrivnice” şi „cele mai potrivnice”. Dar, de la acest calendar până la astrologie, este cale lungă…
Mai este invocat un alt vechi calendar egiptean, mai interesant, care împarte cerul în 36 de grupuri de stele-zei sau constelaţii, un fel de decani. Fiecare grup stele-zei răsărea deasupra orizontului în zorii zilei pe o perioada de 10 zile, aceleaşi în fiecare an. În acest calendar, cea mai importantă decadă era cea a lui Sirius, care îi interesa în mod special pe egipteni, fiindcă îi ajuta să dateze mai bine perioadele de revărsare a Nilului, de care depindea agricultura lor. Dar, din nou, suntem departe de astrologie…
Aşadar, vechii egipteni nu practicau astrologia. Dacă-ar fi făcut-o, am fi ştiut acest lucru fiindcă aveau bunul obicei de a consemna totul pe pereţii din piatră sau pe papirusuri – ar fi fost imposibil să nu ajungă până la noi nişte însemnări legate de astrologie, măcar unele referiri sau aluzii.
Totuşi, Egiptul are legături foarte strânse cu astrologia. Dar nu din timpul vechilor faraoni, ci din vremuri mai târzii… Pământul egiptean a găzduit cea mai spectaculoasă perioadă din istoria astrologiei, care a înflorit în Alexandria, cetatea întemeiată de Alexandru Macedon în aprilie 332 î.e.n. în nordul ţării, între Marea Mediterană şi lacul Mariut.
Alexandria a fost un renumit centru cultural în care s-au stabilit mulţi învăţaţi greci. Aceştia au preluat „mugurii” observaţiilor astrologice de la babilonieni (si, se pare, câte ceva de la perşi) şi i-au aşezat într-o matrice coerentă. Lucrările unora dintre ei au dăinuit până astăzi şi constituie pietrele de temelie ale astrologiei moderne: Serapion din Alexandria și Dorotheus din Sidon (sec. I), Vettius Valens şi Claudius Ptolemeu (sec. al II-lea), Hephaistios din Teba (născut, de fapt, tot în Alexandria) şi Paulus Alexandrinus (ambii, sec. al IV-lea).

MIHAELA DICU,
membru fondator și președinte de onoare AAR, senior editor Astrele