Eu, Marte

”Am zărit lumină pe Pământ și m-am născut și eu, să văd ce mai faceți. Sănătoși, voinici? Cum o mai duceți cu fericirea?” spunea un poet de-al vostru1. La fel, am aterizat și eu, Marte, într-o vizită de 6 luni, după întâlnirea cu zeii tutelari, din iarnă. Groaznică întâlnire, mi-a-nghețat și mie sângele în vene. Așa că am luat un concediu printre oameni, să văd cum mai stau cu viața. Altă experiență formidabilă.

Toarnă cu găleata. Merg să-mi iau un hamburger din apropierea hotelului. În fața mea, un individ ce ar trebui să se numească bărbat se plânge că n-are chef să comande nu știu ce la automatul cu nu-știu-ce-uri din fața lui. Mă uit mai bine, are un ciorap galben și celălalt turcoaz, ochelari, pelerină galbenă. Muierea cu care se află îi rabdă, plină de compasiune, toanele menstruale și așteaptă ca el (scuzați pronumele) să se decidă. Ceea ce nu se întâmplă. Mă întreb care dintre ei o să aibă erecție diseară.

Tromso. Norvegia, la 400 de km Nord de Cercul Polar. Am decis să vin și aici, în patria Vikingilor, simpatizanții mei dintotdeauna. Să văd cum mai stă treaba cu bărbăția și toate celelalte ale ei. Timp se pare că am destul.

Și ce văd eu? V-ați cam transformat într-o societate de coiless-i2, supradependenți de tehnologie și de formele de guvernare (foarte avansate, recunosc, dar castratoare), iar idealurile și scopurile vi le luați cu lingurița de pe Amazon sau de la televizor.

M-am prins, deci, că stați prost cu bărbăția, cutezanța, capacitatea de a lupta pentru un ceva ce e al vostru. Așa că înțeleg de ce am fost trimis, șederea mea pe aici fiind necesară pentru a aduce un pic de adrenalină în cenușiul ochilor înfipți în telefoanele mobile.

*

Marte există în conștiința noastră sub forma acelei manifestări pe care o ia mintea când intră în Power Mode, când se hotărăște să devină agresivă, fie în sensul bun (voință, curaj, inițiativă, independență), fie în sensul rău (energie nedirijată, rebeliune, violență).

Marte este adolescentul din noi, năvalnic, agresiv și fără direcție, care merge ”ca proasta-nainte”, fără să țină cont de nimeni și de nimic. Este puștiul rebel care iese la joacă-n zăpadă încălțat doar cu niște snickerși, care cucerește lumea fără țintă, fără planuri și fără pregătiri prealabile.
Dacă vrei să înțelegi forța Marțiană din tine, închipuiește-ți că pleci pe un munte doar în ideea de a urca undeva și de a-ți consuma energia de cuceritor. Te întâlnești cu cineva care te întreabă ”cât mai e până sus/ cum e vremea acolo/ ce se poate face acolo/ câtă mâncare să luăm cu noi?”, și tu îi răspunzi frugal ”habar n-am; eu urc muntele”.

De la ce ne-am luat? Anul 2020, pe lângă faptul că este un an al crizelor și al berii proaste mexicane (chiar, de ce beți halul ăla de poșircă?), ne mai servește încă două evenimente. Marte revine în zodia Berbec, unde se plimbă agale (ce cuvânt ciudat, pentru planeta roșie) din 28 iunie până în 7 ianuarie (2021). Unde, din 9 septembrie până în 13 noiembrie, dă cu spatele, adică retrogradează.

Tăvălugul ăsta al lui Marte prin zodia-mumă, timp de mai bine de 6 luni de zile (față de 6 săptămâni, cât îi este sorocul firesc atunci când străbate un tărâm numit zodie) are sensul și scopul lui. Asta dacă vrem să credem că toate lucrurile, întâmplările au o noimă.

Haideți, așadar, să vedem despre ce este vorba.

*

Marșul lui Marte, prin zodia și în perioada mai sus menționate, ne atrage atenția prin două aspecte: (1) faptul că o arde prin Berbec foarte mult timp, fiind retrograd, și (2) cuadraturile pe care le face cu cei trei Lorzi din Capricorn, Jupiter, Pluton și Saturn.

Staționarea în Berbec o traducem, energetic, ca o reîncărcare, prin revenirea la esențial, la esența brută din care este alcătuită Voința noastră. La ce înseamnă ”eu vreau”, cine sunt acest eu în contextul regulilor învățate din exterior, redescoperirea unor moduri noi de a acționa, a face, a ne mișca.

Vor fi, desigur, du-te-vino-uri, văicăreli, dureri, nehotărâri, reveniri sau rupturi dar cu siguranță este un cadou care ni se oferă pentru un recharge, în cazul în care picasem cloșcă în diverse aspecte ale vieții noastre și aveam nevoie de un boost (un șut în cur, traducerea în limba română).

Perioada are, desigur, trei faze, ca la orice retrogradare: întâi rupem lanțul (iunie – septembrie), apoi ”dă-te jos, să vezi ce-ai făcut” (septembrie – noiembrie) și, apoi, ”gata, Dorele, dă-i!”, i.e. elaborarea țintei și inițierea atacului final (noiembrie – ianuarie).

La Marte nu există bine sau rău, există energie în diversele ei forme evidente de exprimare. Motto-ul său este ”lumea aparține celor curajoși” și invitația sa, subtilă (dacă putem vorbi de subtilități, la Marte), este de a fi pionierii unei lumi noi, care abia începe.

A doua chestiune, mai rafinată și îndelung folositoare prin înțelegerea ei, este studierea ciclurilor pe care Marte le face cu cele trei planete grele pomenite mai sus și care, în această perioadă, (ciclurile) ajung la faza de ”primul pătrar”. Dacă momentul de început, de conjuncție, este o fază în care energiile se adună, cea de pătrar este una de explozie, de ruptură. Apar forțe disonante, al căror scop este de a “scutura” plăntuța cea nouă (concepută în februarie – martie, la super-întâlnirea din Capricorn), de resturile inutile, de reziduuri.

Să analizăm aceste povești, începute în deosebita iarnă a lui 2020. Pentru cei care nu își aduc aminte, în perioada februarie – martie au avut loc o serie de evenimente în Capricorn, un summit al planetelor grele (Jupiter, Saturn, Pluton), asistate de Nodul Sud și, la final, de Marte. Am interpretat aceste întâlniri, la vremea respectivă, ca un Alt-Ctrl-Del la nivel planetar, de inconștient colectiv. O desprindere dureroasă de un trecut, o etapă, un multiciclu. Care toate se încheie acum, în 2020.

Ajuns la faza de ”prim pătrar”, cum spuneam, adică la 90 de grade pe cercul astrologic față de frații mai mari, Marte încearcă o desprindere de influența adormitoare și covârșitoare a celor trei patriarhi, scuturându-se de energia grea și co-dependentă a Capricornului, a regulilor, a părerii celorlalți, a dominanței pe care ”lumea” o are în conștiința fiecăruia. Marte face 3 seturi de cuadraturi cu planetele menționate și aceasta mi se pare chiar mai important decât zăbovirea prin Berbec, pentru că în această perioadă (a cuadraturilor) vom înțelege, mai bine, care a fost esența conjuncțiilor, a formidabilului summit din această iarnă.

Cele trei faze ale retrogradării au această poveste: la început va fi fost șocul. Apoi panica ”să încerc, sau să nu încerc?”. În cele din urmă, acțiunea propriu-zisă. Așadar și prin urmare, să îi tragem o cântare.

1. Ciclul Marte – Jupiter. Un ciclu al cărui pătrar va fi realizat de trei ori în această vară/toamnă. Deci, cetățeni, urmează un comunicat important pentru țară!

Mergeam în dorul lelii cu mașina prin Norvegia și m-am surprins gândindu-mă ”ce ar trebui să vizitez. Pe unde ar trebui să umblu”. Și mi-am dat seama că mintea mea se gândea, de fapt, la ce ar fi gândit alții despre experiența mea pe aici și despre drumurile pe care ar fi fost frumos să le fac. Am tras într-o parcare, am pus degetul pe hartă și-am ajuns în Vama Veche a nordului.

Este un ciclu al credinței personale. Al explorării lumii în funcție de ceea ce intuiești tu, nu de la ceea ce ți-au zis alții. A pleca într-o călătorie, fără să ții cont de părerea celorlalți, de experiența sau filosofia lor de viață. Mesajul acestui pătrar se adresează în special celor închistați într-o anumită ideologie, sau hartă a lumii, de orice culoare ar fi ea. Pleacă de la ideea că dacă ai senzația, cumva, că ceea ce crezi este de la tine, ești mai prost decât îți închipuiai. Chiar și ultraspiritualii anti-sistem/vaccin/etc. au în cap niște idei și credințe care vin tot din Cultura Colectivă. O nișă a acesteia, e adevărat, dar tot de acolo. Toate ideile, credințele, matricele prin care vedem și interpretăm realitatea vin din cultura în care trăim.

Tripla cuadratură are un mesaj clar. Esența sa este ”tot ceea ce crezi este greșit”. Iar îndemnul său este: experimentează, ia-o pe arătură! Un ciclu al experimentării, deci, al inventării unei religii, hărți și explorări individuale.

2. Ciclul Marte – Pluton. Trei, doamne, și toți trei, adică tot de trei ori avem un pătrar.

Această relație vorbește despre asumarea și recuperarea Puterii personale. A trece dincolo de frici fundamentale și a descoperi cât de adevărat și puternic este Dumnezeul din noi. La ordinea zilei, aici, servim atacuri de panică, respirație precipitată și neputințe de tot felul. O să mor! Să mori tu…
Este un ciclu, o relație, o poveste care scoate afară spaima din noi și împinge corpul spre a explora noi limite, prin voință, curaj, focus, determinare. Se întâmplă lucruri bune în viața noastră, noi nu ne dăm seama (pentru că sunt neexperimentate, încă) și ne panicăm. Să luăm aminte și să căscăm ochii, că despre asta e vorba.

Pentru cei care au văzut Asterix & Obelix, povestea la curtea Angliei, e acolo un moment comic în care Vikingii roagă pe un francez (laș) să-i învețe ce-i aia frica. Iar ăsta nu prea reușește.

Acum este momentul invers: învățăm să redevenim Vikingi, să învățăm ce-i aia nefrica. Ne-am autoflagelat timp de câteva mii de ani cu tot felul de puteri exterioare care ne înspăimântă și la cheremul cărora trăim. E momentul să fight fire with fire, adică să omorâm frica cu nebunia. Cum zicea Nietzsche, Dumnezeu este mort. Normal, în fond noi l-am creat.
”Dacă te întâlnești cu Buddha pe drum, omoară-l”.

3. Ciclul Marte – Saturn, un ciclu care își are obârșia în Vărsător și care își va afla a treia fază tot pe Taur – Vărsător, în ianuarie.

Cum ziceam mai sus, este despre a pleca la drum fără planuri, fără schițe, fără sfaturi și strategii împrumutate de la alții. Schemele ”celor bătrâni” nu mai funcționează, fiind bazate pe frică și reticență. Este momentul să descoperim, prin explorare și acțiune, propria noastră strategie.

Ciclul își are momentele sale de vârf în august (la mers direct) și în septembrie (la mersul retrograd) și se împlinește în ianuarie, când Marte pleacă mai departe, spre Uranus.

Per total, povestea Marte – Jupiter-Saturn-Pluton este despre curaj, bărbăție, ruperea pisicii, luarea de decizii, înfruntarea propriilor frici și a propriilor imagini pe care le avem despre autoritatea exterioară, despre ce zice lumea. Acțiune, descoperire, recuperare de putere. Ciclurile începute în februarie – martie ne anunță că rața-i moartă-n coteț demult, doar noi îi mai dăm putere prin fricile noastre.

Dacă nu ai un target, o țintă, un ceva care să te motiveze, ceilalți, lumea, piața, îți vor da. Ne supunem orbi unui set de credințe, motivații și țeluri, iar atunci când nu ne mai convine, protestăm. Către ce? Către exterior. Forma maximă de lașitate.

Una din sursele nefericirii personale este că lumea nu e așa cum vreau eu. Ălălalt nu se comportă sau nu este așa cum vreau eu. Ceilalți nu sunt așa cum vreau eu să fie. Auzi, dar tu cum vrei să fii? Sau, ca să fiu mai rău, tu cum ești? Și ce vrei?

Spuneam eu și alți câțiva mai frumoși decât mine, acum ceva luni, că 2020 este – mai ales – despre ”vezi-ți de treaba ta”. Iar treaba mea, din perspectiva forței marțiene, este de a-mi analiza voința, de a-mi răspunde la întrebarea ”ce vreau, eu, de fapt” și de a acționa.

Marte este puterea din noi de a face mutarea înainte de a gândi consecințele. De a-mi asuma propria decizie și… aia e!

*

Nu mă interesează (și nu tratez aici) ce alte efecte pe plan social ar putea manifesta acest tranzit; aceasta ar fi o atitudine depresivă, o stare pasivă, de așteptare, de a vedea ”ce se întâmplă”. Mi s-ar părea trist să vorbesc despre asta, îi las pe ceilalți colegi specialiști în bocit și spectaculos să se dea ei cu curul de pământ și să ne anunțe înțelept despre tragediile care ne așteaptă (și care nu vor avea loc niciodată).

Suntem doar curioși despre cum putem folosi acest tranzit și cum să interpretăm energiile (de toate felurile) care vor curge prin noi în aceste (lungi) 6 luni de zile. Dacă Marin Preda își încheia Moromeții cu ”timpul nu mai avea răbdare”, acum răbdarea are foarte mult timp la dispoziție.

*

Care ar fi esența acestui articol?

Se zice că la sfârșitul vieții vei regreta mai mult lucrurile pe care nu le-ai făcut decât cele pe care le-ai făcut.

Marte, reprezentantul voinței și adrenalinei din fiecare, este primul care semnalizează disperat că o lume s-a sfârșit iar alta nouă tocmai ce se naște. Suntem la început de ciclu, sfârșiturile au fost deja, e momentul să ne lingem rănile și să acționăm spre ceea ce suntem și ceea ce vrem, fiecare dintre noi. Sau, dacă nu știm, să descoperim aceasta.

Ce vreau eu? Simplu: ce mă face să mă dau jos din pat, dimineața. O manieră simplă de a traduce funcția lui Marte în psihismul nostru.

Eu vreau. Eu pot. Eu acționez. Tranzitul (și retrogradarea) lui Marte au o singură semnificațiune: a fi sau a nu fi. Aceasta-i întrebarea, aceasta-i direcția, Ecce Homo.

Mai povestim prin decembrie. Până atunci, vânt din pupa și, cu Marte înainte!

ion-hristescu-autor

ION HRISTESCU
(aka Vrăjitoarea Electrică)
Membru AAR

  1. Marin Sorescu, ”Am zărit lumină”
  2. coiless (romgleză) = fără coaie

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close