Mama “ascunsă” a poetului Arghezi

Motto: “Viaţa noastră oscilează între două contradicţii: datoria de a spune adevărul şi necesitatea de a-l ascunde”- Tudor Arghezi

Biografiile artiştilor sunt, de regulă, tratate sumar în manuale şi în prefeţele unor cărţi, fără a se insista, din varii motive, asupra lor.

Revista de cultură “Vatra” a publicat în ultimii ani câteva articole menite să facă lumină asupra unui aspect esenţial din biografia lui Tudor Arghezi: filiaţia sa şi originea numelui pe care singur şi l-a atribuit. (“Vatra”, nr. 3-4/2015 ) Scriitorul maghiar Ferenczes István a depus eforturi impresionante spre a găsi documente autentice legate de această situaţie, documentele fiind publicate întâi în revista “Székelyföld” (ianuarie 2015), apoi în “Vatra”.

O fărâmă de biografie cel puţin neclară…

Din perspectiva astrologului convins că raporturile de familie sunt întotdeauna reflectate în temele astrale, am încercat o analiză pe baza acestor date, zic eu, revelatoare.

Datele rezultate din certificatul de naştere al poetului sunt contrazise, în ceea ce priveşte părinţii, de alte documente; mai exact, numele mamei şi calitatea sa de “copil legitim” (pe vremuri se menţiona această calitate în actul de naştere!). Acea “Maria”, declarată a fi mama pruncului Ion, nu a existat, iar tatăl, Nae Theodorescu de profesie “comersant” în Bucureşti s-a căsătorit abia trei ani mai târziu, cu o oarecare Anastasia (Zoe) Petrescu, din a cărei zestre cumpără prăvălia, devenind independent. Ulterior, se mută la Piteşti, unde a şi achiziţionat un imobil şi unde l-a crescut pe cel de-al doilea fiu, Nicolae.

Copilul Ion, născut pe 21 mai 1880, a avut ca mamă o tânără femeie venită din orăşelul transilvănean Vlăhiţa ca să se angajeze slujnică sau menajeră în Bucureşti. Rozalia Ergezi, secuianca angajată la băcănia de “coloniale”, s-a îndrăgostit de Nae Theodorescu, lucrător la o cofetărie învecinată, iar viitorul poet este fructul acestei relaţii… Dacă mama poetului ar fi fost acea presupusă Maria, ortodoxă, cum apare în primul certificat de naştere, cum de nu i-a dat numele de Constantin, odată ce a venit pe lume pe 21 mai? Rozalia era romano-catolică, iar numele de Ion (“Ioannes” în actele sale) este cel al tatălui ei, miner în Vlăhiţa, mort pe când ea avea doar 12 ani.

Trebuie spus că, deşi recunoscut de tată în acte, băiatul a crescut cu mama sa în casa patronului acesteia, Pârvulescu. Relaţiile cu tatăl nu au fost niciodată cordiale, iar prima sa poezie este chiar expresia unei revolte adolescentine la adresa acestuia: „E prea târziu să mă iubeşti,/ Mai stai puţin să te gândeşti. -/ Nu te-a mişcat, – sunt câţiva ani,/ Plânsoarea mea. – Setea de bani/ Te-a cucerit şi te-a furat,/ Şi pentru dânsa m-ai uitat. -/ Mai stai puţin să te gândeşti,/ E prea târziu să mă iubeşti.”(“Tatălui meu”).

Practic, identitatea sa este pusă sub semnul întrebării: mama a fost în preajma sa, atât cât a putut, dar legal nu este recunoscută ca mamă a sa, în timp ce tatăl, oficial părinte al său, este absent în viaţa de zi cu zi. Iar situaţia a mers, cu greu, până când copilul a împlinit 11 ani. Atunci a venit pe lume celălalt fiu al mamei sale, Alexandru, iar el “şi-a luat lumea în cap”, cum se zice, s-a dus să locuiască la internatul liceului “Sfântul Sava”, şi a încercat să se întreţină singur, dând meditaţii.

Identitatea oglindită în hărțile astrale ale celor doi fii

Conform orei notate în actul de naştere*, harta natală a poetului este aceasta:

Într-adevăr, ora declarată este corectă, văzând harta: configuraţie de “bol”, cu toate planetele în emisfera estică; conjuncţia axei Ascendent-Descendent cu axa Nodurilor lunare şi, mai cu seamă, Mercur în cazimi! Dar, subiectul analizei noastre este percepţia familiei la nativ.

Astfel, Nodul Sud pe Ascendent, în Rac, aduce în prim plan chestiunea identităţii: ”Cine sunt eu?”, “Al cui sunt ?”, problema nefiind abordată mental sau pragmatic, ci foarte emoţional (Racul).

Fundul Cerului, în Fecioară, redă tiparele din neam preluate de poet: oameni simpli, cu profesii banale (tatăl comerciant, bunicul din partea tatălui era cojocar, mama a fost slujnică, iar bunicul din partea mamei – miner). Uranus pe cuspida Casei a patra indică împrejurările mai putin “ortodoxe” în care a venit pe lume, în afara căsătoriei. Guvernatorul Casei a patra, Mercur, arată unde îşi “duce” nativul familia: în Casa a douăsprezecea, a lucrurilor ascunse. Se pare că, în afara câtorva prieteni foarte apropiaţi, nimeni nu a ştiut că femeia din casa lui Arghezi, pe care acesta o prezenta ca fiind bona copiilor lui, era, de fapt, propria sa mamă. Târziu, când aceasta s-a îmbolnăvit grav, cei doi fii (poetul şi fratele său vitreg Alexandru Arghezi-Pârvulescu, avocat de profesie) au internat-o într-un azil.

Nodul Sud se află la 7° Rac, sugerând clar probleme cu “neamul”; Luna la 8° Berbec, în cuadratură cu axa Nodurilor, reprezintă tensiunea, blocajele interioare generate de familie şi de situaţia tulbure a mamei. Nodul Sud este conjunct cu steaua Alhena, care, după Vivian Robson “dă o poziţie înaltă în artă”, dar este şi purtătoare a unei răni.

Fratele său după mamă, Alexandru Arghezi-Pârvulescu, are data şi ora naşterii* menţionate în actul eliberat mamei de spitalul Filantropia, unde a născut, şi este informaţia cea mai sigură, astfel încât harta sa este următoarea:

Dacă fiul cel mare are Soarele conjunct cu Mercur la 11° Gemeni, fiul cel mic are Nodul Nord la 12° Gemeni. Iar Nodul Sud este conjunct cu Venus la 12° Săgetator, în cuadratură cu Saturn retrograd la 16° Fecioară. Remarcăm că Venus este, la el, conjunctă cu Nodul Sud, iar la mama sa, Venus este conjunctă la grad perfect cu Soarele!

Fundul Cerului, la 3° Capricorn, spune povestea unei familii sobre, cu ambiţii şi responsabilităţi, în care copilul este controlat de părinţi. Într-adevăr, Alexandru Arghezi Pârvulescu a făcut studii serioase, reuşind să absolve printre primii facultatea de Drept şi a practicat cu succes avocatura.

Spre deosebire de harta poetului, harta fratelui său mai mic are Casa a patra ocupată de Soare, Mercur şi de trei asteroizi “feminini”: Pallas, Iunona, Ceres. Soarele la 26° Capricorn relevă importanţa figurii paterne, dominant şi, posibil, dominator în familie. Mercur este copilul ascultător (la 7°, cam la limita dintre “ars” şi “sub razele Soarelui”), dar indică şi poveştile din familie legate de comerţ, capacitate de a comunica, de a înţelege şi a memora informaţii. Interesant este că Luna se află în cuadratură la Soare, în schimb Mercur, copilul, este conjunct cu Ceres, arhetipul mamei îngrijorate! Mama sa nu se raportează armonios la tatăl familiei (cuadratura între Luminatori), dar îl veghează şi îl îngrijește pe copil.

Guvernatorul Casei a patra se află, ca şi la fratele său uterin, în Casa a douăsprezecea: la 16° Fecioara, în trigon cu Mercur. Și el a preferat să ascundă lumii situaţia reală a părinţilor săi, cu toată afecţiunea pe care a resimţit-o fată de ei. Faptul că, matur fiind, a adăugat şi numele mamei alături de cel al tatălui, demonstrează recunoştinţa sa faţă de mamă, evident şi mândria de a fi rudă cu marele poet.

…şi harta astrală a mamei “ascunse”

Harta astrală a acestei mame, iubite în fond, este mai greu de stabilit, neexistând nicăieri o menţiune despre ora naşterii*.

*Notă: situaţia hărţilor astrale pe care se fundamentează această analiză este una particulară: în secolul al XIX-lea, în imperiul austro-ungar se folosea calendarul modern, deci toate evenimentele de stare civilă se înregistrau pe “stilul nou” (ceea ce unele programe de astrologie denumesc ”new style” – ”NS”), în timp ce în provinciile cunoscute ca “Regatul” s-a folosit stilul “vechi” până în aprilie 1919 (”old style” – ”OS”). Astfel, harta mamei născută în Transilvania este ridicată folosind data pe ”stil nou”, iar pentru hărțile celor doi fii, Tudor și Alexandru, datele afișate sunt pe ”stil vechi”, însă pozițiile planetelor corespund, de fapt, datelor pe ”stil nou” (adică, la data afișată s-au adăugat 12 zile).

În această situaţie, am utilizat sistemul de Case solare (varianta “Sun on 1st”) şi rezultatul pare bun, dacă luăm în consideraţie date personale revelate de familie sau de diverse documente.

  • Ceres în Casa 6: a fost mai mult decât menajeră, a fost bonă pentru 2 copii ai ei, plus 5 nepoţi, şi doică pentru un copil străin (viitorul pictor Jean Steriadi), a cărui mamă o angajase să-l alăpteze, în paralel cu fiul ei cel mare, poetul de mai târziu.
  • Luna în Casa 12: nevoile, trăirile sale au fost sacrificate în virtutea condiţiei sale inferioare, de slujnică în casa celui căruia i-a născut şi crescut copilul. Suferise un abandon în copilărie, tatăl murind şi lăsând familia în pragul sărăciei, abandonase şi ea locul naşterii pentru a se muta în Bucureştiul anului 1878, unde-şi va găsi de lucru.
  • Aspectul Lunii la Neptun în Peşti indică în tema feminină separare, eventual divorţ sau iluzii raportate la o relaţie; într-adevăr, cei doi bărbaţi din viaţa ei, cu care ar fi vrut să întemeieze o familie, au preferat să se căsătorească cu altcineva. Mai indică şi o posibilă pierdere a sarcinii, ceea ce se verifică în cazul ei: în documentele întocmite la spitalul Filantropia, unde l-a născut pe fratele vitreg al poetului, apare menţiunea că a pierdut două sarcini şi i-a mai murit un alt copil imediat după naştere. În general, opoziţia Lună-Neptun este periculoasă pentru echilibrul mental al nativului, iar Rozalia, bătrână, a fost dusă de cei doi fii la un azil, cu un diagnostic de boală psihică.
  • Soare conjunct la grad perfect cu Venus, la 2° Balanţă: dorinţa de a place, de a fi iubită/apreciată, o anumită vitalitate şi feminitate, poate chiar un magnetism personal. Venus fiind mult mai bine plasată în Semn decât Soarele, predomină dorinţa de a se bucura de ceea ce-i oferă viaţa, fără a se preocupa prea mult de reguli, norme sau principii de morală. Trigonul dintre Venus, conjunctă cu Soarele, si Uranus din Gemeni întăreşte ideea unor sentimente spontane, “relaţii libere”.
  • Uranus în Casa a noua poate semnifica migraţia nativei în altă ţară (zona Braşov se afla în imperiul austro-ungar până în 1918).
  • Configuraţia hărţii: bol, ca şi la fiul cel mare.
  • Guvernatorul Casei a patra, Saturn, este conjunct cu Nodul Sud şi aflat în inconjuncţie de Semn cu Fundul Cerului: dizarmonie, incompatibilitate, frustrare. Casa a patra în Capricorn este nelocuită de planete, iar Casa a cincea, a copiilor, este ocupată de Nodul Nord conjunct cu Lilith şi cu Chiron; iubirea oferită pruncilor a fost poate un leac pentru rănile pe care i le-a pricinuit soarta.

Eli Lotar: altă generaţie, aceleaşi probleme

Generaţia următoare, în speţă fiul cel mare al lui Tudor Arghezi, a trecut prin frământări cumva asemănătoare.

În perioada recluziunii sale la mânăstire, la doar puţin peste 20 de ani, tânărul (atunci) Arghezi o cunoaşte pe Constanţa Zissu, mai în vârstă decât el, de care se îndrăgosteşte. Aceasta îl aduce pe lume pe fiul lor, Eliazar-Lotar, la Paris, unde se ascunsese, practic, întrucât în ţară ar fi suferit oprobriul public. Poetul, însoţit de mama sa, va merge în Franţa şi îşi va aduce copilul înapoi la Bucureşti. Ulterior, a renunţat la haina monahală şi s-a căsătorit cu mama băiatului; din nefericire, mariajul a durat foarte puţin.

Acest fiu al poetului are o carieră importantă în artele vizuale, dar nu în România, ci în Franţa. Se mută definitiv la Paris în 1924 şi devine un nume ca fotograf, cameraman, jurnalist, director de imagine în filme ale unor regizori celebri. Este menţionat în Wikipedia sub numele de Eli Lotar, cu specificarea “Eliazar Lotar Teodorescu – numele de stare civilă”.

Cumva, destinul fiului îl repetă pe cel al tatălui său, până la un punct: şi el născut în afara căsătoriei, şi el având relaţii reci cu părintele său, de care sfârşeşte prin a se înstrăina. Amândoi s-au realizat pe tărâmul artei.

Se poate vedea, în hărţile astrale, apartenenţa la aceeaşi familie?

Între hărţile astrale ale celor doi apar corespondenţe şi similitudini explicabile prin relaţia mamă-fiu:

  • Luna fiului (8° Berbec) în opoziţie la Soarele şi Venus ale mamei (2° Balanţă)
  • Axa Nodurilor fiului (7° Rac-Capricorn) în cuadratură la Soarele şi Venus ale mamei
  • Venus a fiului (0° Gemeni) în trigon la Venus şi Soare ale mamei
  • Marte al fiului (0° Leu) în sextil la Venus şi Soare ale mamei
  • Conjuncţia perfectă Soare-Mercur a fiului (11° Gemeni) în cuadratură la Marte al mamei (10° Fecioară)
  • Conjuncţia perfectă Soare-Mercur a fiului (11° Gemeni) în trigon la Ceres a mamei (10° Peşti)
  • Nodul Sud al fiului (7° Rac) în trigon la Ceres a mamei
  • Saturn al fiului (25° Berbec) în trigon cu Saturn al mamei (21° Leu)
  • Uranus al fiului (5° Fecioară) în cuadratură cu Uranus al mamei (7° Gemeni)
  • Neptun al fiului (12° Taur) conjunct cu Pluton al mamei (8° Taur)
  • Pluton al fiului (27° Taur) în sextil la Neptun al mamei (25° Pești)

Mai mult: atât mama cât şi fiul prezintă o particularitate: o planetă personală în cazimi, ”în inima Soareleui”, situaţie destul de rar întâlnită, comună însă ambilor, respectiv Mercur şi Venus, în amândouă temele în Semne de Aer şi în domiciliu.

În hărţile ambilor fraţi, Ion (Tudor Arghezi) şi Alexandru, Luna se află în Berbec, angulară. Așadar, amândoi băieţii o percepeau la fel pe mama lor: plină de viaţă, energică, genul de femeie care luptă pentru familie şi copii. În harta (solară a) mamei, Berbecul apare pe Descendent, deci într-o zonă esenţială a personalităţii ei.

Aceeaşi situaţie, cu multe elemente comune, se regăseşte şi în hărţile poetului şi fiului său rebel. Cei doi au trigon Soare-Soare, trigon Uranus-Uranus, sextil Saturn-Saturn, Nodurile lunare în sextil/trigon, Jupiter al fiului peste Saturn al tatălui, Chiron al fiului în opozitie la Marte al tatălui, Neptun al fiului peste Nodul Sud al tatălui şi Soarele fiului în cuadratură cu Neptun al tatălui.

Interesant este că harta tânărului are conexiuni şi cu harta bunicii care l-a crescut: Saturn al lui la 21° Vărsător, în domiciliu, se află în opoziţie cu Saturn al bunicii Rozalia, la 21 Leu. Soarele său la 9° Vărsător este conjunct cu Pallas al acesteia. Nodul lui Sud este la 10° Peşti, ca şi Ceres a bunicii. Venus a lui la 25° Peşti conjunctă cu Neptun al bunicii.

Ultima vizită pe care băiatul o face în ţară, o face ca să o vadă pe aceasta, şi se pare că i-a reproşat tatălui atitudinea nu foarte dedicată bătrânei sale mame.

Până la urmă, aşa cum Rozalia Ergezi a plecat, “prin cenuşa imperiului” austro-ungar, să se stabilească în Regat, tot aşa nepotul ei a părăsit România şi s-a stabilit în capitala lumii artistice, Parisul.

Uranus al lui Eli-Lotar se află peste Descendentul tatălui, semnificând distanţa, atât sufletească cât şi concretă, fizică, dintre ei. Istoria se repetă.

Recuperarea identităţii

Ca în multe alte cazuri, opera artistului lămureşte biografia: ”romanul de speţă autobiografică al lui Arghezi (Ochii Maicii Domnului), al cărui erou principal, Ioan Vintilă nu numai că nu cunoaşte, adică nu este sigur cine este mama lui, dar şi la întrebările care scrutează persoana tatălui său dă răspunsuri evazive, spunând că el, pe baza Noului Testament, este fiul Domnului (…). A fost, deci, cuprins de îndoieli în privinţa persoanelor ambilor părinţi. Afirmaţia o putem susţine prin rememorarea şirului de întrebări scrutătoare, puse una după alta, ca o cavalcadă din poezia  Copil din flori. Sau din altele.” (https://revistavatra.org/2016/02/04/ferenczes-istvan-argheziergezi/)

Și o explicaţie necesară cititorului neavizat: numele Rozaliei se scrie Ergezi în majoritatea actelor, uneori Erghezi, iar ”vocala e, pronunţată foarte deschis, în dialectul secuiesc, poate să sune ca un fel de a”; explicaţia aparţine poetului Ferenczes István (https://revistavatra.org/2016/02/04/ferenczes-istvan-argheziergezi/).

Problema care l-a frământat pe omul Arghezi a fost identitatea sa. Naşterea, familia de origine, mama care formal nu-i era mamă, numele pe care şi l-a atribuit singur, nu numai la figurat, ci şi la propriu: în anul 1956 solicită în mod oficial administraţiei locale şi obţine schimbarea numelui de familie în certificatul său de naştere, din Theodorescu în Arghezi, şi a prenumelui, din Ion în Tudor. “Pseudonimul” este, de fapt, numele mamei, iar gestul reprezintă o recuperare, peste timp, a memoriei acesteia, însuşirea firească a filiaţiei sale faţă de ambii părinţi, depăşirea convenţiilor sociale şi a măruntelor orgolii. Dacă ne gândim că în 1956 avea deja 76 de ani, ne putem da seama cât de mult l-a obsedat această chestiune şi cât de mult a însemnat pentru el. Poemul emblematic “Testament” este expresia limpede a acestui fapt:

“Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte (…)”

Și numele este Arghezi.

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close