Carol al II-lea și trauma exilului

Exilul ca traumă transgenerațională

Timp de sute de ani, condiția femeilor din clasa superioară, în special dacă făceau parte din “royalty”, a impus anumite situații, constrângeri, sacrificii. Mă refer atât la căsătoriile consanguine decise de “pater familiae” spre a se evita împărțirea averii, cât și la exilul pe care-l implica mariajul cu un bărbat de același rang, dar care însemna depărtarea de familia ei de origine. Femeia, de obicei foarte tânără, nu putea ține legătura cu părinții și frații decât epistolar, căci distanțele lungi și călătoriile riscante făceau practic imposibile vizitele frecvente…

Să nu uităm că familia de Hohenzollern-Sigmaringen apare în Almanahul Gotha ca și suverană a unui comitat din 1576, o jumătate de secol mai târziu fiind ridicată la rang de familie princiară. Majoritatea soțiilor proveneau din familii aristocratice germane, dar și belgiene sau maghiare; evident, geografia politico-administrativă în Evul Mediu era foarte diferită de cea actuală, dar chiar regiuni ca Baden (actualmente în apropiere de granița Germaniei cu Franța), unde s-au născut mai multe mirese ale principilor din familie, era situată la distanță apreciabilă. Cât despre mama principelui Carol al ll-lea, se știe că era născută în Anglia, ca fiică a prințului Alfred (al doilea fiu al reginei Victoria) și a marii ducese Maria, unica fiică a țarului Alexandru al ll-lea al Rusiei.

Chiar și în situația acceptării cu bunăvoință în familia soțului, multe femei trăiau ca într-o “colivie aurită”, simțind cu mai multă sau mai puțină acuitate durerea exilului. Acest lucru a constituit o traumă transgenerațională.

Infanta Antonia și puțină astrogenealogie

În februarie 1845 se năștea la Lisabona Infanta Antonia, fiica regelui Ferdinand al ll-lea. La doar 16 ani s-a căsătorit cu principele Leopold, uniune din care au rezultat trei fii, mijlociul fiind Ferdinand, viitorul rege al României. Din mărturiile familiei reiese că prințesa nu s-a acomodat niciodată pe deplin cu stilul de viață german. Petrecea lungi perioade în fiecare an în Portugalia și și-a exasperat socrii amenajând locuința și grădinile în stilul lusitan. Bineînțeles că a fost înmormântată în cripta familiei de Hohenzollern-Sigmaringen, alături de soț.

Cu nepotul Carol, fiul cel mare al fiului său Ferdinand, nu avem dovezi că ar fi avut o relație specială de afecțiune. Dar…

Exilul definitiv al regelui Carol al II-lea știm că s-a încheiat în Portugalia. De fapt, Carol și Elena Lupescu ar fi vrut să rămână în Spania; nefiindu-le însă acceptată șederea acolo din motive politice, au ajuns și au rămas la Estoril. Acolo a și fost înmormântat, în cripta regală a Casei de Braganza, alături de strămoșii portughezi.

Putem considera că exilul său asumat până la urmă, trăit cu detașare și împăcare timp de 13 ani pe coasta lusitană a însemnat “reîntoarcerea” după care bunica sa a tânjit și de care aceasta nu s-a mai putut bucura; acel “eternel retour”, vindecarea unei traume transgeneraționale. Eroul a ajuns împăcat cu sine la finalul călătoriei sale și a găsit libertatea personală.

Antonia de Braganza are o temă natală foarte “yang”, ca și nepotul său Carol. Nici ea nu are nicio planetă în Elementul Pământ. Axa Caselor 3-9 este marcată doar de Luna în domiciliu, însă axa Gemeni-Săgetător este activată de Nodurile Lunare și de Marte.

Între cei doi membri de familie sunt o serie de elemente “în oglindă”:

Cred că acea conjuncție Mercur – Fundul Cerului în Vărsător și în sextil cu Uranus de la Antonia au moștenit-o nepoții ei Carol (al II-lea) și Elisabeta (fiica cea mare a regelui Ferdinand și a reginei Maria), ca o conjuncție Mercur-Uranus în Scorpion.

Între cei doi membri ai familiei (familia ca și “neam”, arbore genealogic, “lignee”) există în mod cert o rezonanță din punct de vedere astral, ceea ce determină probabilitatea “reproducerii anumitor tipare de viață, a unei anume profesii, a unor povești de iubire, ba chiar a anumitor suferințe somatice…”¹

Tema exilului în harta lui Carol

Casa a douăsprezecea la principele Carol începe la 1 grad Leu, în trigon cu Venus la 3 grade Săgetător și în sextil cu Jupiter la 0 grade Gemeni. Dar Soarele, la 21 grade Balanță, este în cădere și nu face niciun aspect major cu cuspida Casei pe care o guvernează. Nativul nu poate controla manifestările acesteia. Conjunct fiind cu Nodul Sud, Soarele este profund perturbat și impregnat de experiențe proprii Casei a treia și Balanței. Călătoriile fac parte din această categorie. Călătorii voluntare sau/și impuse, dar nu neapărat marcate de lipsuri materiale sau de recluziune (Balanța arată că dimpotrivă). Conjuncția Mercur-Uranus în Scorpion, dar tot în Casa a treia, ilustrează ocazii ale unor plecări bruște, în împrejurări complicate.

Vom remarca faptul că guvernatorul Casei a douăsprezecea este și guvernatorul Ascendentului, ceea ce denotă importanța acestei Case în economia temei natale. Putem afirma că nativul se manifestă ca individualitate (Ascendentul la 29 grade Leu) legat fiind, determinat, de “fondul subconștient care va fi confruntat în această încarnare”². Identitatea sa decurge din experiențe subconștiente dar nu mai putin reale. Casa a XII-a nu încheie un ciclu, în cazul acesta.

Aspectele armonioase la Benefici arată abordarea destul de “relaxată” a nativului vis a vis de încercările și sacrificiile impuse. Este vorba de încercări datorate/ determinate de un “ego” puternic (Leul), cărora le va face față. În cazul exilului definitiv din septembrie 1940, cauza au fost nu doar dușmanii periculoși ci și contextul politic căruia Romania i-a căzut pradă în acel moment – adică fatalitatea.

Până la urmă, exilul s-a manifestat cel mai dureros ca pierdere a puterii. Părăsirea locurilor natale a fost, în cazul autoexilului din 1925, asumată de nativ. Este deci interesant de analizat Casa a noua, ca și Casă a douăsprezecea de la a zecea.

Cuspida Casei a noua se află în opoziție cu Soarele și în trigon cu Luna la 19 Săgetător; fiind conectată cu Luminatorii, este importantă atât ca relație cu străinătatea cât și ca principii de politică, legislație, legiferare, cu care nativul a fost familiarizat, prin natura poziției sale. Opoziția la Soare arată totuși maximă distanțare de voința nativului, de autoritatea sa.

Pe sistem de axe, ce a Caselor 3-9 din hartă (18 grade pe axa Balanță-Berbec): cuspidele sunt conjuncte cu axa Nodurilor, iar cuspida Casei 3 este conjunctă cu Saturn, deci dificultăți predestinate în legatură cu călătoriile nativului. Guvernatorul Casei 9, Marte, se află în Balanță, în “exil” și nu “vede” cuspida, iar guvernatorul Casei a treia, Venus, face un aspect de semicareu, mai puțin norocos, cu cuspida Casei pe care o guvernează.

Partea Înstrăinării în tema lui Carol al ll-lea, am calculat-o conform formulei preluate de la Vettius Valens³ pentru nativități nocturne. Se află la 7 grade Fecioară⁴, în sextil cu atât de discutata aici conjuncție Mercur-Uranus și în semisextil la Marte, stăpân de Scorpion.

Fiind în poziție de putere, în Casa întâia, se poate constata că se verifică ipoteza Dianei Spinean: “Lotul Înstrăinării într-o poziție de putere (mai ales în C1 și C10) nu va sugera înstrăinarea, ci contrariul, ceea ce este destul de interesant! (…) e posibil ca nativul să se îndepărteze pentru o vreme, dar sunt șanse foarte mari să se întoarcă”⁵.

Iată că principele Carol s-a întors în iunie 1930 din exilul autoimpus în decembrie 1925 și, la limită, putem considera în acest sens și repatrierea corpului său neînsuflețit, în anul 2003!

Nu putem omite nici analiza, chiar sumară, a Lunației prenatale, ca “substrat pe care se altoiește personalitatea actuală”⁶.

Luna Nouă, totodată și eclipsa prenatală, a avut loc la 16 grade 45 minute Balanță, în Casa a patra, la gradul exact al Saturn-ului natal și în careu cu Ascendentul Lunației, la 14 grade Rac.

Gradul 29 Leu, al Ascendentului natal, se regăsește aici în Casa a treia, deci nativul poartă cu sine marcajul unor restricții (Saturn) moștenite din neam (Rac, Casa a patra, Nodul Sud) și marcajul călătoriilor, plecărilor, de ce nu al exilului…

Câteva cuvinte despre sora regelui Carol al ll-lea

Elisabeta, sora preferată a lui Carol, a moștenit și ea conjuncția Mercur-Uranus în Scorpion, însă în Casa a XI-a, în trigon “regal” cu Luna exaltată în Pești și cu Jupiter exaltat în Rac.

Atâta “exaltare” însă nu i-a adus fericire în viață, principesa cunoscând și ea trauma exilului și nefericirea unei căsătorii eșuate. A fost căsătorită cu regele George al Greciei, cu care nu a avut copii și de care s-a separat după câțiva ani.

La Atena a locuit cam doi ani, nereușind să se adapteze, ba chiar refuzând de multe ori să se implice în viața socială a familiei regale a Greciei.

Întoarsă în România, deși fratele ei Carol a construit pentru ea palatul care-i poartă numele, pe malul lacului Herăstrău (actuala reședință a Familiei Regale), a preferat să se refugieze într-un conac din Banat, unde se ocupă de pictură și de îngrijirea florilor.

La începutul lunii ianuarie 1948 a fost luată de nepotul său, regele Mihai, în trenul cu care acesta a părăsit țara. Își va petrece ultimii ani din viață într-un hotel de pe Riviera franceză.