Astrologia homofobiei

AUTOR: PETER CLAMP
Articol publicat în 1999, la https://www.aplaceinspace.net/pages/the-astrology-of-homophobia

Ca bărbat gay, am fost întotdeauna interesat dacă se poate sau nu detecta homosexualitatea în harta astrologică natală. Unii astrologi au susținut că ei pot. Întotdeauna am fost sceptic. Deci, ca o parte a cercetării mele inițiale, am decis să văd dacă există puncte comune în ceea ce ei zic. Rezultatele acestei cercetări m-au determinat să schimb ultimul cuvânt al titlului dizertației din „homosexualitate” în „homofobie”. Homofobia este în general definită ca ura sau frica de homosexuali. Cred că următoarele paragrafe vor justifica pe deplin acestă schimbare. Definim generic homosexualitatea ca starea inerentă de atracție, în primul rând, față de persoanele de același sex. Desigur, homosexualii sunt mult mai mult decât orientarea lor sexuală, dar asta este ceea ce-i distinge pe cei ca mine de majoritatea populației. Într-adevăr, societatea noastră de tip Fecioară1 cere polarizarea individualităților sexuale și identificarea acestora drept homosexual sau heterosexual, în loc să fie undeva între ele. Unii ar putea aduce argumente inteligente sau abstracte despre oamenii care fantasmează în secret despre acest lucru, dar care nu acționează vizibil și sunt homosexuali, sau oamenii care petrec majoritatea timpului lor cu prieteni de același sex sunt homosexuali din punct de vedere psihologic. Definiția limitată pe care tocmai am folosit-o este simplistă, din punctul meu de vedere.

Când am început să caut orice material despre acest subiect, am întâmpinat o serie de probleme. M-am lovit de lipsa materialului disponibil în astrologie cu referire la relațiile de același sex sau chiar de orice aspect legat de homosexualitate în literatura astrologică. Materialul disponibil a fost superficial, moralist, cu un puternic ton negativ, deseori lipsit de respect sau seriozitate sau pur și simplu inexact. Cel mai timpuriu studiu al homosexualității în astrogramă, din câte cunosc eu, a fost completat de Karl Heimsoth în Germania, în 1928. El a presupus, așa cum mulți astrologi și majoritatea publicului larg încă o fac, că homosexualitatea era o nevroză și era legată astrologic de aspectele grele ale lui Uranus cu planetele interioare2. Din păcate, așa cum a subliniat și J. Lee Lehman, studiile de caz pe care le-a folosit nu erau homosexuali3! Heimsoth a selectat oameni pe care îi suspecta în baza și a celor mai slabe dovezi, precum modul în care arătau sau mergeau. O persoană pe care el a selectat-o a fost Eduard al VIII-lea, ulterior Ducele de Windsor! Cea mai serioasă cercetare statistică care a fost făcută a folosit eșantioane prea mici pentru ca astrologii să poată ajunge la concluzii semnificative. De exemplu, Phyllis Dee Harrison a arătat că semnele Pești, Vărsător și Fecioară s-au evidențiat4.

Aș vrea să văd cum arăta harta ei ̶ din experiența mea consultativă, astrologii tind să atragă clienți care reflectă propria lor astrogramă, în diverse moduri. Dacă acceptăm că există o semnătură sau semnături homosexuale în harta natală, ceea ce după părerea mea este foarte discutabil, sunt necesare oricum eșantioane mult mai mari, întocmite în baza metodelor statistice aplicate de soții Gauquelin. Din câte știu, pare să fi fost o cercetare foarte puțin semnificativă pe acestă temă. J. Lee Lehman a testat statistic diverse teorii astrologice privind semnăturile homosexuale și a descoperit că niciuna dintre ele nu era validă . Știu că orice se poate susține sau infirma cu statistici. Astrologii nu se pot ascunde după deget luând în derâdere sau ignorând utilizarea statisticilor, făcând simultan declarații vagi și extrem de discutabile și subiective, făcând simultan declarații vagi și extrem de discutabile și subiective, cum ar fi despre Venus în aspect dur cu Uranus, deseori asociat cu deviația sexuală.

Puținul pe care astrologii l-au scris până acum despre homosexualitate subliniază doar prejudecățile aduse de comunitatea astrologică, și de comunitate în general, cum că homosexualiatea este o nevroză, o abatere de la „normă” și prin urmare poate fi detectată în astrogramă. Dar niciunul dintre ei nu a susținut acest lucru cu dovezi empirice solide.

Următoarele citate din textele astrologice actuale, care sunt disponibile la scară largă, cred că vor susține punctul meu de vedere:

Derek și Julia Parker afirmă că aspectele dintre Soare – Lună și Uranus „sunt deseori prezente în hărțile homosexualilor din ambele sexe”. Ei sugerează totuși ca „studenții să cerceteze pe cont propriu; de obicei, situația nu este atât de limpede”5

Cititorul poate fi la fel de confuz ca și mine în fața acestor declarații contradictorii. Prima afirmație este categorică, fie dacă crezi sau nu, aspectele dintre Soare – Lună și Uranus sunt „deseori” prezente și în hărțile heterosexualilor! Mai mult, dacă aspectele dintre Uranus și Soare – Lună sunt deseori prezente în hărțile homosexualilor, atunci situația pe care aș sugera-o este destul de clară. Bănuiesc că soții Parker nu știu exact și astfel sunt speculativi6. Restrângerea a ceva atât de complex precum orientarea sexuală la un singur aspect în harta natală este periculos, mai ales cu o disciplină holistică ca astrologia, dacă cineva crede truismul că sexualitatea persoanei este reflectată în întreaga hartă și este o expresie a întregii personalități. Și cât de des înseamnă „des”.

Francis Sakoian și Louis S. Acker în The astrologers Handbook, un manual popular publicat de Penguin Books încă din 1974, asociază aspectele grele ale lui Venus – Neptun și Marte – Neptun cu expresia homosexuală. În ceea ce privește careul dintre Venus și Neptun ei spun destul de serioși că: „… în cazuri extreme există perversiuni sexuale secrete. Nativii pot fi homosexuali.”7 Cititorul va observa apropierea termenilor „perversiuni” și „homosexuali”, o implicație clară a faptului că homosexualitatea este definită ca imorală. Prea mult pentru astrologul non-critic! Cu Venus în opoziție cu Neptun situația este și mai gravă: „Există riscul de a practica sau de a fi victima seducției subtile. Acest lucru se poate manifesta în unele cazuri în tendințe homosexuale.”8

Asta înseamnă că oamenii cu acest aspect pot fi ademeniți sexual împotriva voinței lor. Mai mult, legând „seducția sexuală subtilă” cu „homosexual” se întăresc subliminal prejudecățile total nefondate cum că homosexualii sunt prădători sexuali care abuzează de cei inocenți. Careul Marte – Neptun prezintă următoarea afirmație: „Acest aspect, ca și Venus în careu cu Uranus sau Neptun, poate indica deviație sexuală.”9

Dar autorii avertizează că acest lucru este valabil numai dacă alți factori din hartă confirmă, cum ar fi implicarea casei a V-a. Am crezul că acest avertisment se va aplica și aspectelor Venus – Uranus și Venus – Neptun. Poate într-o zi autorii ne vor lumina și ne vor spune care sunt acești factori de confirmare. Bănuiesc că Derek și Julia Parker nu știu cu adevărat. Se pare că întotdeauna aspectele dure sunt asociate cu sexul neobișnuit, ca și când Dumnezeu își exprimă dezaprobarea morală prin prezența aspectelor dure în astrogramă. Acesta este un simptom al unei viziuni ultra-simpliste și absolut naivă asupra unei hărți astrale, unde numeroase aspecte „ușoare” înseamnă că ești „bun”, iar multe aspecte „dure” înseamnă că ești rău. Mulți astrologi știu că un trigon regal10 poate fi un blestem, precum și o binecuvântare. În timp ce un careu în T poate fi un impuls pentru o mare realizare. S-ar putea argumenta de asemenea că așa numitele aspecte „ușoare”, precum Venus trigon Uranus și Marte trigon Uranus, indică pe cineva care se simte în regulă cu sexul neconvențional și nu are nicio problemă cu asta. În unele privințe aspectele ușoare pot fi la fel de problematice ca cele grele fiindcă au o lipsă de tensiune care este necesară pentru realizare și/ sau rezoluție.

În cartea lor despre sinastrie, The Astrology of Human Relationships, Sakoian și Acker devin și mai naivi atunci când comentează înclinațiile sexuale ale aspectelor comparative dure Venus – Uranus. Ei afirmă că în sinastrie, când Venus al partenerului A face careu cu Uranus al partenerului B: „… acestă combinație comparativă conduce la o dragoste nebună, bruscă, captivantă, dar instabilă și de scurtă durată. Este adesea descoperită în relațiile homosexuale sau în atașamentele romantice improbabile sau improprii.”11

Scriitorii perpetuează pur și simplu miturile conform cărora relațiile homosexuale sunt în mod inerent instabile, de scurtă durată și nu sunt „potrivite”, indiferent ce ar însemna asta. Cercetările recente au indicat că un nivel rezonabil de acceptare în comunitate conduce la relații homosexuale longevive (și scurte!) la fel ca cele heterosexuale.

Este evident că nu ne putem aștepta prea mult la o gândire progresistă sau luminată de la acești autori reacționari. Carolyn Williams a vorbit despre sexism în astrologie și pe bună dreptate s-a bazat pe aceiași autori pentru a susține ideea că bărbații ar trebui să fie dominanți în relații față de femei!12 Ei spun că în sinastrie, atunci când Soarele este conjunct cu Luna în harta celuilalt poate indica o puternică atracție sexuală, mai ales dacă conjuncția este făcută de Soarele bărbatului la Luna femeii.

„Dacă situația este inversată, femeia poate domina psihologic bărbatul și astfel să îi amenințe propria imagine masculină.”13 Nu putem să avem așa ceva! (Sunt sarcastic aici). Din acest motiv este greu să îi luăm în serios pe Sakoian și Acker atunci când vorbesc despre relațiile heterosexuale, fără să mai vorbim de o eventuală abatere de la așa zisa normă. Din păcate, atitudinile lor patriarhale și heterosexiste sunt specifice celor mai actuale texte astrologice, fie că sunt scrise de bărbați sau femei.

În același articol, Carolyn Williams caută în cartea lui Stephe Arroyo, Astrology, Karma and Transformation, indicii cu privire la stereotipurile legate de rolurile sexuale14. Similar, țin să comentez declarațiile extrem de discutabile pe care le face cu privire la aspecte natale în relațiile homosexuale, în special aspecte dure între Venus – Uranus, Venus – Neptun, Venus – Pluto și în plus Marte –Neptun. (De fapt el sugerează o legătură puternică între aspectele Marte – Uranus și homosexualitate și într-o carte ulterioară, ceea ce aduce și mai multă confuzie).

Arroyo scrie despre aspectele Venus – Uranus că în cărțile tradiționale atât aspectele slabe, dar în special cele dure „… au fost adesea corelate cu promiscuitatea sexuală și perversiunea”. El continuă, „există desigur ceva adevăr în conexiunea dintre astfel de aspecte cu aceste tipuri de experiență.”15 El îl citează pe Charles Carter pentru a susține cele spuse, dar Carter, de fapt, spune opusul. În cartea sa, Astrological Aspects, scrisă în 1930, Carter afirmă că aspectele dizarmonice Venus – Uranus „nu înclină spre promiscuitate sau vulgaritate și legătura lor cu perversiunea sexuală este probabil extrem de exagerată.”16

Îi sugerez lui Arroyo să se hotărescă o dată pentru totdeauna dacă el crede că există o legătură între aspectele dure Venus – Uranus și perversiunea sexuală, care, îmi imaginez că pentru el, scriind la finalul anului 1970, include și homosexualitatea. El a încurcat chiar și mai mult situația în interpretarea aspectelor Venus – Uranus și ceea ce presupune așa numita deviere sexuală. El evidențiază semnul în care este plasată Venus „…împreună cu alți factori din hartă” pentru a stabili dacă sexualitatea unei persoane este implicată. Ce sunt acești ”alți factori” misterioși, nu reușește să explice – la fel ca și Sakoian și Acker și Dereck și Julia Parker. Mi-aș dori să nu ne lase cu ochii în soare! xperimentarea sexuală pentru Arroyo este mai probabilă dacă Venus este într-un semn senzual/erotic precum Taurul sau Scorpionul, care poate necesita o expresie fizică mai intensă decât alte semne. De ce nu se adaugă casa în care se află Venus și aspectele pe care le face cu restul hărții? Apoi mai există și Marte și celalte planete… De fapt, de ce nu se aduce în discuție toată astrograma?

Pentru mine, Arroyo pierde în continuare credibilitate pe acestă temă când vorbește despre aspectele armonioase Venus – Uranus ca fiind „ușor neconvenționale”, cu pletele fluturând, mărgele, poezie în parc, îmbrăcăminte înflorată și tot tacâmul. În cele mai multe cazuri el ne asigură că oamenii cu aceste aspecte vor avea un interes puternic pentru persoanele de sex opus. Deci, nu-ți fie frică! Chiar dacă ai un aspect Venus – Uranus, fii liniștit, probabil ești hetero. Are dreptate în acestă privință, dar din motive total greșite.

În următoarea carte a a lui Arroyo, Relationships and Life Cycles, situația cu privire la aspectele Venus – Uranus nu se îmbunătățește:

„Adesea există o anumită răceală în aspectele Venus – Uranus; Uranus este întotdeauna oarecum impersonal și în raport cu Venus dă un fel de tentă impersonală atutidinii față de comportamentul emoțional și sexual. Vei găsi acestă manifestare de interacțiune destul de des, mai ales la femeile care au mai mulți parteneri sau care au ajuns la homosexualitate, deși, din nou, majoritatea aspectelor Venus – Uranus nu dau homosexuali.”17

Aici, Arroyo, ca alți psiho-astrologi, leagă răceala, impersonalitatea și promiscuitatea cu a fi homosexual, cu niciun fel de dovadă a acestei legături, întărind vechile clișee și mituri nefondate despre gay și lesbiene, conducând la formarea unei umbre colective homofobe. Ar trebui să își urmeze propiul sfat și să rămână la semnificațiile cheie ale aspectelor planetare. În cel mai larg sens, orice aspect majore între Venus și Uranus, din punctul meu de vedere, arată o atitudine neconvențională față de relații și de a relaționa în general; nevoia de libertate personală și spațiu personal (Uranus) trebuie amestecată cumva cu dorința de uniune și împărtășire cu celălalt (Venus). Acestă problemă cheie prevalează în toate tipurile de relații, de același sex sau nu. Astrologul trebuie să se concentreze pe dilema libertate – apropiere care reprezintă miezul aspectelor Venus – Uranus și să discute aceste lucruri cu clientul său, dacă îi cauzează probleme semnificative în relație. Cred că pentru astrologi calitatea relațiilor clienților este chestiunea cu adevărat importantă, modul de exprimare fizică a acestora este irelevant.

Arroyo stabilește de asemenea legături între aspectele dure Venus – Pluto și „problemele sexuale”. El afirmă că: „Înclinațiile homosexuale sau bisexuale nu sunt neobișnuite; chiar și la persoanele care nu își manifestă toate pulsiunile există adesea o resemnare emoțională intensă față de propriul sex sau față de sexul opus.”18

El adaugă că acest resentiment se regăsește și în cei care au un comportament exclusiv heterosexual. Dar din nou, ca și în ceea ce privește aspectele Venus – Uranus el demonizează subtil persoanele homosexuale și lesbienele, lăsând impresia că homosexualitatea este în mod inerent nesănătoasă. Problema principală cu aspectele Venus – Pluto, din punctul meu de vedere, se referă la nevoia de a relaționa, care este legată de nevoia de autoconservare19; există o mare frică de abandon și singurătate. Sentimentele de vulnerabilitate extremă produc o nevoie compensatorie de control a fiecărui aspect al relației. Inevitabil obiectul controlului20 devine liber în cele din urmă și așteptările înfricoșătoare devin reale. Acest scenariu este repetat până când persoana înțelege situația21. Persoana trebuie să stea eventual singură și trebuie să înceapă procesul, adesea dureros, de formare a unei relații cu sine în timp ce învață cum să se îndrepte către „celălalt”22. Acest scenariu este foarte familiar și transcede genul și orientarea sexuală fără nicio justificare, în afară de poate o necesitate subtilă de a consolida o poziție de intoleranță, heterosexistă și propriul simț fragil al normalității, care nu poate include homosexualitatea.

Când Stephen Arroyo comentează despre aspecte dure Marte – Uranus din hartă, el demonizează în continuare homosexualitatea. Asociază aspectele dure Marte – Uranus cu violența psihică și fizică, atât personală, cât și publică față de femei și aruncă homosexualitatea în aceeași frază, fără niciun motiv logic: „ … deseori apar lucruri violente, uneori homosexualitatea și bisexualitatea apar de asemenea.”23

Îndrăznesc să sugerez că violența psihică și fizică față de femei este o problemă covârșitoare a bărbaților heterosexuali și că legătura cu homosexualitatea este înșelătoare, răutăcioasă și nefondată24. Homosexualii sunt mai des victime ale violenței, decât făptași. Recent am asistat la o depresie a unui prieten după ce a văzut moartea cu ochii25 pentru că este gay. În Australia, ziarul Sydney Morning Herald, în 6 noiembrie 1999, spune că bărbații și femeile homosexuale sunt predispuse de patru ori mai mult la a suferi agresiuni și de două ori mai mult la a fi uciși. Nu este surprinzător deci că prevenția agresiunilor față de comunitatea gay este înrădăcinată în legislația australiană și este susținută de fundamentaliști extremiști creștini de peste tot. Recentul bombardament al barului gay din Londra, plus tortura și uciderea lui Matthew Shephard în Statele Unite, arată clar efectele negative ale homofobiei, iar astrologii în presupusul rol de vindecători ar trebui să lupte cu acest fenomen, nu să îl susțină în mod indirect.

Arroyo adaugă: „… nu toate persoanele gay au aspecte Marte – Uranus care să determine acest lucru. Sunt și alți factori.”26 Mulțumesc, încă o dată, Stephen pentru toți acești „alți factori” importanți pe care i-ai clarificat.

Am ales la întâmplare 16 hărți exacte ale unor bărbați gay din arhiva mea; doi au conjuncție Marte – Uranus, unul are careu Marte – Uranus, unul Marte trigon Uranus și trei sextil Marte – Uranus. Ceilalți nu au niciun aspect major între Marte și Uranus. Chiar și micul meu exemplu nu susține cele zise de Arroyo, de fapt aspectele dure Marte – Uranus se fac remarcate prin absența lor.

În ceea ce privește aspectele Marte – Neptun, mai ales cele intense, Arroyo le corelează cu confuzia sexuală și conflictul interior al identității sexuale. Dar, dubios este că el nu a găsit aceste aspecte ca fiind frecvente în hărțile homosexualilor. Poate că homosexualii nu sunt atât de confuzi în legătură cu identitatea lor sexuală! Mai degrabă el zice că aceste aspecte sunt comune oamenilor care au o abnegație absolută față de stilul de viață homosexual. (Acesta poate fi un comentariu la clienții homofobi pe care Arroyo îi atrage). Din nou, rapoartele mele nu arată o evidențiere a aspectelor Marte – Neptun în cele 16 hărți ale bărbaților gay, singurul careu Marte – Neptun pe care l-am găsit a fost al meu! Totuși, ambii mei frați au aspecte dure Marte- Uranus, de asemenea, tatăl nostru a fost plecat pe mare pentru o bună bucată de timp când eram tineri și cu siguranță lor le plac femeile. Au fost și două conjuncții largi Marte – Neptun (orb de 10 grade!), un trigon Marte – Neptun și un trioctil27 Marte –Neptun. Aspectele Marte – Pluto au arătat similar, două conjuncții largi, un semi-careu, două trigoane, două inconjuncții și un careu.

F. Richard Nolle în revista Horoscope, 1979, a declarat că „cerectarea statistică evaluată astrologic cu eșantioane la scară largă ce aparțin homosexualilor arată că perechile de case/ semne nu au o valoare în predictibilitatea individuală sau generală a homosexualității, heterosexualității, bisexualității sau orice altceva de acest tip.”28

John Townley s-a uitat la asocierile tradiționale ale lui Uranus cu perversiunea sexuală și, ca și Charles Carter, nu a găsit încă nicio legătură reală între perversiunea sexuală și aspectele natale ale lui Uranus sau ale oricărei alte planete29. În recenzia cărții lui Townley, F. Richard Nolle sugerează că astrologii ar trebui „… să își revizuiască opiniile asupra importanței lui Uranus natal în deviația sexuală sau poate că societatea este depășită de ceea ce înseamnă o reevaluare a ce reprezintă cu adevărat o experiență sexuală anormală.”30 Din păcate, încă așteptăm acest lucru în cercurile astrologice și analitice.

Cartea lui Wim van Dam, Astrology and Homosexuality31, trage concluzii similare ca John Townley și Richard Nolle. Nu a putut găsi în cercetarea lui o corelație semnificativă între orice aspect planetar, spre exemplu Venus – Uranus, și homosexualitate. El a descoperit că toate teoriile existente privind indicatorii astrologici ai homosexualității nu reușesc să se potrivescă tuturor sau măcar majorității cazurilor. În consecință, a recurs la harta hindusă „namvamsa” care se pare că se bazează pe harta divizională 9 (aspecte de 40 de grade) și susține că a găsit câteva rezultate semnificative. În cazul bărbaților gay, van Dam a găsit aspectele dificile între Lună și Saturn, fie în harta natală, fie în namvamsa, ca fiind foarte frecvente, de fapt afirmă că ar reprezenta trei sferturi din cazuri. El a utilizat și conjuncțiile dintre harta 9 divizională și harta 12 divizională cu privire la Lună, Saturn și cuspida caselor VI și XII, considerate „debilitante”. Dar numărul de hărți utilizat de el este de zece, prea mic pentru a fi luat în serios din punct de vedere statistic. Două hărți sunt irelevante, în harta cinci orbul dintre Saturn din harta divizională 9 și Luna natală este prea larg, chiar și pentru un om generos ca mine, în timp ce în astrograma doisprezece, Luna natală și Saturn natal sunt în sextil, ceea ce cu greu poate fi considerată o Lună afectată.

Richard Nolle spune pe bună dreptate că aspectele dificile Lună – Saturn pot fi găsite la fel de des și în hărțile heterosexualilor. Chiar și van Dam admite că nici o semnătură nu se va potrivi vreodată tuturor cazurilor. Părerea mea este că dacă există o semnătură astrologică a homosexualității, acesta ar trebui să fie evidențiată în cea de-a doisprezecea hartă divizională a astrogramei natale. Conectând hărțile divizionale 9 și 12 se formează o conjunctură favorabilă, părtinitoare prin posibilitatea de dublare a șanselor ca aspecte dure Lună – Saturn să apară. În plus, dacă există o semnătură homosexuală în astrogramă, ar trebui să existe și o semnătură heterosexuală cu care să poată fi comparată.

Betty Lundsted, în cartea ei, Astrological Insights into Personality, se îndoiește că homosexualitatea poate fi diagnosticată din harta natală. Și se pare că are dubii și cu privire la faptul că homosexualitatea este o nevroză. Ea asociază aspectele dure dintre Lună și Venus cu homosexualitatea feminină, dar nu prezintă dovezi reale care să-i sprijine afirmația.

Despre conjuncția Lună – Venus, ea spune: „… dacă restul hărții aprobă, acest aspect poate indica o femeie homosexuală. Adesea, doamna de care se îndrăgostește este mai în vârstă cu cincisprezece – douăzeci de ani, deoarece ea poate căuta un substitut pentru mamă. Ea are dificultăți în a considera că poate fi legată de Mamă într-un mod incestuos.” Ea continuă: „dacă o femeie este homosexuală și restul hărții nu arată că ar avea un motiv să fie, atunci acest aspect va ajuta să se găsească motivul pentru care ea este astfel.”32

Există o serie de concepții greșite prezentate aici. Betty Lunsted aparține clar școlii „determinării”33, unde se presupune că homosexualii sunt „făcuți” de mediul lor. Am argumentat deja contrariul. Se pare că ea se referă la un fel de complex oedipian homosexual; acestă idee a fost acceptată la scară largă în cercurile analitice, deși nu au existat niciodată dovezi reale în acest sens. Ea doar a susținut prejudecățile deja adoptate ale vremii și prin urmare nimeni nu a pus la îndoială asta, până de curând. Când discută despre Luna în careu cu Venus, stereotipul devine destul de ridicol:

„… ea poate să funcționeze la un nivel homosexual; toată lumea este atât de ocupată să diagnosticheze „problema ei homosexuală”, fără a vedea cauza – o frică de maternitate, o respingere a rolului biologic.”34 Acestă idee este pur și simplu lipsită de fundament. Există o percepție mitică asupra faptului că nu doar bărbații homosexuali, cât și femeile au un stil de viață mai liber și mai puțin împovărător, comparativ cu oamenii căsătoriți, evitând în mod deliberat să aibă copii prin a fi homosexuali sau lesbiene. Cu toate acestea, numărul femeilor lesbiene și al bărbaților gay care au copii sau doresc să aibă copii crește în mod constant în țările mai „liberale” din lume. În plus, motivul pentru care nu au avut copii înainte este evident, din cauza numeroaselor interdicții sociale, cum ar fi legislația discriminatorie, moralizarea negativă de către religiile recunoscute, initmidarea fizică și ostracismul social. S-a zis cu stilul de viață mai puțin stresant! După toate acestea, Betty Lunsted adaugă o notă menită să îmbunătățească lucrurile, dar nu face decât să le înrăutățească:

„Nu toate femeile homosexuale fug de maternitate. Determinarea comportamentului homosexual este cel puțin la fel de complicată ca determinarea comportamentului heterosexual. Subiectul este prea vast pentru a fi discutat cu claritate aici.”35

După ce a afirmat că motivul care stă la baza homosexualității feminine este evitarea maternității, Lundsted spune că acest lucru nu este întotdeauna adevărat. Aș adăuga că rareori este cazul. Unele femei heterosexuale nu vor să aibă copii, dar ele nu sunt stigmatizate și patologizate doar din cauza orientării lor sexuale. Femeile și bărbații homosexuali pur și simplu „sunt”. Cred că astrologii și psihologii ar trebui să renunțe la încercarea de a-i trata ca pe oameni care sunt „dezechilibrați”, și că pot fi „echilibrați” prin analiza astrogramei. Nu sunt cu mult mai buni decât cei care încearcă să „vindece” lesbienele și homosexualii prin diverse forme de terapie reparativă. Singura „alegere” a oamenilor homosexuali pe care o au efectiv este să se arate unei lumi ostile, din care jumătate ar vrea să te vadă mort, sau să se se ascundă în spatele unei imagini heterosexuale.

Opinia conform căreia homosexualitatea este o „problemă” este rezultatul unor idei politice, sociale și culturale foarte înguste cu privire la sex. Religiile creștine văd sexul doar în perspectiva de procreere, negând componenta sa absolut normală recreativă. Și oamenii încă mai doresc să creadă că este o alegere, în pofida faptului că știința demonstrează contrariul, asta se întâmplă pentru a menține poziția persecutorie și critică și de a evita să se confrunte cu inconștientul lor sexual. Le este mai ușor să proiecteze demonul interior, decât să îl conțină. Oamenii care au o problemă cu homosexualitatea, din experiența mea, au o problemă cu sexul în general și cu întreaga parte plutoniană a vieții. Dar decât să recunoscă deschis, preferă calea ușoară și își proiectează instinctele reprimate, devenite inconștiente, pe lesbiene și gay. Homofobia este simptomul fricii comunității și patologizării sexului în sine, o frică care este proiectată convenabil asupra unei minorități sexuale.

Mai mult decât atât, dacă homosexualitatea este atât de vastă și complexă cum sugerează Betty Lundsted (și are dreptate aici) mă întreb cu ce autoritate a inclus orice referință despre asta în cartea ei. Și dacă determinarea comportamentului homosexual este la fel de complicată ca determinarea comportamentului heterosexual, mi se pare greu de înțeles de ce ea încă susține că poate să identifice homosexualitatea în astrogramă. Acest lucru presupune de asemenea că heterosexualitatea se poate și ea identifica în hartă, ceea ce majoritatea cititorilor consideră fără sens. Ne putem imagina cum se simt homosexualii și lesbienele cu privire la acestă inițiativă. Cartea lui Betty Lundsted este încă la tipar. Poate că între timp și-a schimbat părerea. Dar îmi doresc ca ea și alți astro-psihologi să spună efectiv asta. De la începutul anilor 1980 a existat o tăcere asurzitoare a astrologilor cu privire la acestă problemă și bănuiesc că este tăcerea indiferenței, ignoranței, stânjenirii.

Până acum am avut următoarele aspecte planetare (dure, desigur!) care au fost conectate cu homosexualitatea de către astrologii mai sus menționați:
Soare – Uranus (Derek și Julia Parker)
Lună – Venus (Betty Lundsted)
Lună – Uranus (Derek și Julia Parker)
Venus – Marte (Betty Lundsted)
Venus – Saturn (Liz Greene)
Venus – Uranus (Frances Sakoian și Louis Acker, Stephen Arroyo: poate da, poate nu)
Venus – Neptun (Frances Sakoian și Louis Acker)
Venus – Pluto (Stephen Arroyo)
Marte – Uranus (Stephen Arroyo)
Marte – Neptun (Stephen Arroyo, Frances Sakoian și Louis Acker)
Marte – Pluto (Stephen Arroyo)

Este evident că astrologii nu sunt deloc de acord cu privire la aspectul sau aspectele planetare legate de homosexualitate. În 30 de ani de cercetare astrologică, am auzit o astfel de legătură cu aproape fiecare semn zodiacal, în afară de Leu. (Ce e așa de special la Leu?) Cred că este timpul ca astrologii să se oprească să teoretizeze asupra semnăturilor homosexuale din harta natală fiindcă este destul de clar din propriile dovezi nefondate și contradictorii că nu există așa ceva. Scriitori ca Stephen Arroyo au sugerat alți factori din hartă care trebuie conectați cu homosexualitatea, dar nici el, nici altcineva nu a spus vreodată care sunt acești factori, din câte știu eu. Motivul este fie că nu știu, fie că nu sunt interesați.

J. Lee Lehman este unul dintre puținii astrologi care au testat statistic teoriile existente despre semnăturile homosexuale. Ea a descoperit că niciuna dintre teorii nu era validă.36 Mai mult, ea crede că principalul motiv pentru care niciuna dintre aceste teorii nu au stat în picioare era premisa nevalidă pe care se bazau, că homosexualitatea este patologică și anormală. Lucru ce are mult sens pentru mine. Cautând semnături astrologice, se presupune că homosexualitatea este anormală, deși după mii de ani nu s-a ajuns vreodată la un consens astrologic cu privire la semnături care să poată fi legate de aceasta. Sugerez tututor astrologilor să renunțe la această cercetare inutilă și josnică și să înceapă să își trateze clienții gay sau lesbiene ca pe toți ceilalți, acesta fiind și mesajul întregului articol.

Aș fi de acord cu poziția pe care o adoptă Marion March și Joan McEvers în cartea lor, The Only Way to Learn About Tomorrow. Ei sunt foarte sceptici în legătură cu semnăturile homosexuale în hartă. Aceștia citează estimările recente potrivit cărora 1/6 din populație este bisexuală sau homosexuală și concluzionează logic că nu pot avea cu toții aceeași semnătură astrologică, mai mult decât majoritatea heterosexuală.37 Astrologii par să fie de acord cu opinia conform căreia rasa, religia și genul nu pot fi detectate în astrogramă, și eu cred ferm că orientarea sexuală ar trebui adăugată pe listă.

March și McEvers, ca mulți astrologi, continuă să vadă homosexualitatea drept comportamentală, ca o problemă psihologică ce a fost cauzată de o îngrijire parentală deficitară. Cu toate acestea, ei se „auto-corectează” în următoarea lor carte despre relații, The Only Way to Learn About Relationships. Aici se referă la studii științifice recente care sugerează că homosexualitatea este determinată biologic.38 Într-adevăr oamenii de știință implicați în cercetare au declarat fără echivoc că nu vor risipi tot timpul și banii cercetând gena „gay”, doar dacă nu s-a înțeles că homosexualii se nasc, nu devin astfel.39

Liz Greene în cartea ei, Relating, a declarat, cu mult timp în urmă, în 1978, că subiectul a fost „explorat în mod exhaustiv”40. Contrar lui Liz Greene, constat că subiectul homosexualității a fost ignorat în mod exhaustiv de astrologi și analiști jungieni care par să trateze acest lucru ca fiind irelevant, o abatere minoră a comportamentului uman, de care nu avem de ce să ne facem griji. De fapt, a trebuit să așteptăm până în 1989 pentru ca prima monografie serioasă a homosexualității să fie scrisă din perspectivă jungiană, și chiar și atunci alți analiști jungieni au pus la îndoială necesitatea acesteia.41 „În timp ce printre psihanaliștii freudieni și adlerieni homofobia ia cel mai adesea forma patologiei și a condamnării, printre jungieni ia forma neglijării.”42 Abia în ultimii zece ani unii analiști jungieni au început să o ia serios în considerațiile lor despre psihicul uman, după presiunile făcute de feministele, lesbienele și persoanele gay care apreciază munca lui Jung.

Carl Jung însuși menționează rar homosexualitatea în Scrierile Complete ale sale și se pare că urmașii lui i-au preluat exemplul. Atunci când aceștia catadicsesc să comenteze despre homosexualitate, tind să sublinieze ceea ce percep mai degrabă ca aspecte negative, decât pozitive. Utilizarea de către Liz Greene a termenului „exhaustiv” în 1978 este semnificativă prin faptul că pentru ea, subiectul a fost epuizat, ceea ce cu greu poate fi spus chiar și în anii ’90, mult mai toleranți. Prima colecție de eseuri despre dragostea între persoane de același sex, dintr-o perspectivă jungiană, a apărut abia în 1993, ceea ce cu greu reprezintă o abordare anterioară exhaustivă.43 Liz Greene spune că astrologia are: „… aresenalul său de preconcepții și concepții despre sexualitate.”44 În opinia mea, este regretabil că, la fel ca alți psiho-astrologi, și-a adăugat propriile prejudecăți la cele existente deja despre homosexualiate.

Desigur, cărți precum Relating, a lui Liz Greene, au fost scrise acum douăzeci de ani, când liberalizarea homosexualității și terapia afirmativă erau în faze incipiente. Ea este printre puținii astrologi cutezători care a încercat să scrie cu determinare despre astrologia homosexualității, motiv pentru care voi comenta mai mult despre ceea ce ea a scris. Inițial, încercă din greu să adopte o poziție non-critică, tolerantă, punând sub semnul întrebării întregul concept de normalitate sexuală. Toleranța este însă foarte diferită de acceptare. Pentru mine, toleranța implică o poziție superioară/inferioară și, în timp ce ea se străduiește din greu să fie echitabilă, într-un sens intelectual, detectez o deosebită neliniște față de acest subiect în capitolul VI al cărții sale, Relating, intitulat: „Viața sexuală a psihicului”45 Ea afirmă, pe bună dreptate, că nimeni nu poate judeca dacă diferite forme de exprimare sexuală sunt normale sau anormale. În plus, la fel ca Marion March și Joan McEvers, ea crede că nu există niciun mod clar de a spune dacă cineva este homosexual, din harta natală. Tonul inițial este aparent tolerant, echitabil și echilibrat, aparent liberal și nehomofob.

Dar apoi cred că-și dezvăluie o parte întunecată, iar scrierile ei spun mult mai multe despre relația ei cu homosexualitatea decât despre homosexualitate în sine și despre relația acesteia cu astrologia în general. După ce se ascunde în spatele limbajului tolerant și spune că homosexualitatea nu este o boală, pare că se contrazice. Ea afirmă că homosexualitatea, deseori (este din nou prezent un „deseori” precis) implică o reprimare a figurilor inconștiente, o stare mentală care nu sună prea sănătoasă pentru mine; de fapt, sună parcă patologic. Disconfortul pe care simt că îl are față de subiect este și mai vizibil atunci când ea comentează conceptul de „homosexualitate latentă” a lui Freud.

„ … din păcate, conceptul lui Freud despre homosexualitatea latentă continuă să fie o sperietoare pentru mulți indivizi care simt că exprimarea părții transsexuale a naturii lor îi va face homosexuali. În caz contrar este posibil să fie adevărat opusul, căci ceea ce numim noi homosexualitate este adesea rezultatul unei reprimări complete a figurilor inconștiente care, la fel ca orice altă componentă a inconștientului, vor deveni antagonice și copleșitoare dacă sunt tratate cu aroganță sau cu dispreț din partea Eului.46 (Sublinierea îmi aparține)

În mod ironic, Freud însuși, spre deosebire de majoritatea urmașilor săi, era într-un fel destul de relaxat în atitudinea sa față de relațiile de același sex și acest lucru se poate reflecta în conceptul său de homosexualitate latentă. Dar Liz Green pare a fi neliniștită chiar de ideea că oameni ”heterosexuali” pot avea, de asemenea, sentimente sexuale ocazionale față de persoane de același sex, ignorând conceptul lui Kinsey de continuum sexual între homosexualitate și heterosexualitate. Ea respinge viziunea lui Freud și etichetează homosexualii ca pe niște focare de reprimare inconștientă pentru a menține argumentul conform căreia heterosexualitatea este o normalitate. Nu spune însă ce figuri inconștiente sunt reprimate; presupun că ea se referă la Imaginea Sufletului, conceptul anima – animus, imagini feminin – masculin care s-ar regăsi în noi toți.

Un bărbat heterosexual, potrivit psihologiei ortodoxe-jungiene47 corecte și se pare că homosexualii sunt din punct de vedere al psihologiei analitice jungiene inerent inferiori heterosexualilor. Dezvoltarea lor psihologică a fost „oprită” într-un fel, viziune care este foarte aproape de poziția ortodox-freudiană. Ea își întărește argumentul heterosexist prin citarea din Aion, al lui Jung:

„ …integrarea umbrei sau relizarea inconștientului personal marchează prima etapă a procesului analitic, și … fără o recunoaștere a Anima sau a Animus este imposibilă. Umbra poate fi realizată doar printr-o relație cu un partener și Anima și Animus numai printr-o relație cu un partener de sex opus, pentru că doar într-o astfel de relație proiecțiile lor devin operaționale.”48 (Sublinierea îmi aparține)

Așa predică Părintele49 Jung și nu tolerează niciun comentariu din partea discipolilor săi. Cu toate acestea, îndrăznesc să nu fiu de acord cu Sfânta Scriptură50. Jungienii ortodocși par să fie atât de agățați de polaritatea masculin/feminin încât nu reușesc să vadă calea de mijloc. Ei cad în capcana contopirii masculinității și feminității cu genurile. Se pare că dacă ești bărbat, partea masculină este conștientă și imaginea contra-sexuală, partea feminină, este inconștientă. La femei, Animus, partea masculină este inconștientă. Acest model al psihicului uman mi se pare simplist, prea heterosexual și non-integrativ. Cred că nu poți ignora 5-10% din populație pentru că nu respectă acest model și apoi să îi patologizezi și să-i dai la o parte. Este pur și simplu irațional și neștiințific dar este exact ceea ce psihanaliștii și discipolii lor astrologici au făcut. Ei merg pe drumul deja bătătorit și încă afirmă că homosexualitatea este o problemă, un simptom al unui dezechilibru psihic de bază, pentru a menține puritatea heterosexuală a modelului jungian. Nu clienții homosexuali sunt „problema”, psihanaliștii și unii psiho-astrologi sunt. Cred că ei trebuie să aibă o perspectivă mai largă, mai cuprinzătore despre psihicul uman în loc să presupună, conștient sau inconștient, că homosexualii sunt în mod fundamental și inerent inferiori heterosexualilor. Aceasta este doar o formă insidiuoasă și pernicioasă de homofobie.

Jung însuși era departe de a dezaproba total experiența homosexuală. Vorbind despre sexualitatea masculină, el a găsit „o rezistență distinctă în a se identifica cu rolul unei ființe sexuale unilaterale. O asemenea dispoziție nu ar trebui să fie considerată negativă în toate circumstanțele, în măsura în care păstrează arhetipul Omului Original, ceea ce o ființă sexuală unilaterală a pierdut, într-o oarecare măsură.”51 De acord, acest lucru nu reprezintă nicidecum o aprobare pentru a fi lesbiană sau gay, dar cel puțin Jung, spre deosebire de majoritatea adepților săi, este dispus să vadă și aspecte pozitive și sens în experiența homosexuală. În contextul vremurilor în care a scris, a menținut o poziție radicală în comparație cu Alfred Adler, fondatorul psihologiei individuale, care a condamnat fără echivoc homosexualitatea.

Sugerez, așa cum alții au făcut deja, că într-un om homosexual, animus sau partea masculină ar putea avea componente inconștiente, precum și partea feminină. Aceste componente „masculine” inconștiente sunt apoi „proiectate” asupra altor bărbați. O parte din natura acestei proiecții poate fi văzută prin semnul, casa și aspectele Soarelui cu Marte din harta natală astrologică. În relațiile lesbiene cred că Luna și Venus sunt operaționale. Însă ar trebui să spun că orice energie planetară poate fi proiectată asupra celorlalți. Cu alte cuvinte, ambele, atât Anima, cât și Animus, pot fi inconștiente (sau conștiente) în oricine, indiferent de sexul său; cu acest model rezultă că homosexualii, bisexualii sau oricare alții sunt la fel de capabili de integrare psihologică, la fel ca heterosexualii. Singura diferență este orientarea lor sexuală.

Unii analiști jungieni și astrologi influențați de Jung par să se simtă foarte amenințați de această presupusă viziune hermafroditiă a psihicului. Anthony Stevens, în cartea lui On Jung52, este tipic în inflexibilitatea lui. El afirmă că nu poate accepta noua viziune emergentă, androgină, asupra psihicului uman, că noi toți avem un Anima și un Animus, inconștientul feminim și inconștientul masculin; el crede că psihicul este în mod inerent static evitând polaritățile tradiționale masculin/feminin, logos/eros. Apoi el se dă metaforic peste cap și spune că viziunea androgină este foarte posibilă! El admite că niciun bărbat nu și-a integrat pe deplin partea masculină în conștiința Eului53 și că până și acesta are o componentă inconștientă; aceeași situație este și la femei. Dar el se opune ca acești termeni să fie folosiți în susținerea viziunii androgine și susține că este ”o zonă deja dificilă de studiu, aproape bizantină în complexitatea54 sa.”55

Psihologia jungiană și susținătorii ei, care par a fi în mod preponderent, inevitabil, heterosexuali, par a avea flexibilitatea și capacitatea de incluziune a teologiei romano-catolice, potrivind pe umerii fondatorului inclusiv mantia papală a infailibilității. În unele privințe cred că aceasta are un efect dăunator asupra astrologiei, cu accentul său heterosexist ̶ și anume că femeile „proiectează” Martele lor pe bărbați și bărbații „proiectează” Venusul lor asupra femeilor, ignorând orice tip de relații de același sex. Dezvoltarea perspectivei androgine în psihologia analitică și astrologie este după părerea mea o corecție necesară și mult așteptată. Consider că argumentul lui Stevens este destul de confuz și contradictoriu. El crede că numai imaginea contra-sexuală poate fi proiectată inconștient asupra unei alte ființe. Apoi revine și admite că imaginea aceluiași sex poate fi proiectată în mod inconștient la fel de bine.

Stevens pare incapabil sau nu dorește să conceapă că aceeași dinamică masculin – feminin, logos – eros, yin – yang, sau orice astfel de polaritate poate apărea la nivel psihic într-o relație de același sex ca și într-o relație heterosexuală, de fapt ca în orice relație. Așa-i, polaritatea este însăși esența relațiilor, a astrologiei, a computerelor, a întregului Univers, dar nu trebuie să fie exclusiv aliniată, în termeni umani, cu bărbații și femeile. De exemplu, o femeie poate simboliza la fel de ușor calitățile pe care le are tatăl altei femei; șefa ei o poate trata la muncă la fel cum o trata tatăl ei. Tatăl sau mama simbolică poate fi bărbat sau femeie, aceștia sunt interschimbabili. Astrologic, o femeie poate „proiecta” Soarele și Martele ei asupra unei femei la fel de ușor ca pe un bărbat, ceea ce este un argument în plus pentru viziunea androgină a psihicului uman. Astrologia tradițională a privit diferitele energii planetare ca aparținând tuturor indiferent de gen, și poate că ar trebui să acceptăm sau să reactualizăm mai mult aceeastă viziune.56

Soarele și Marte din harta unei femei pot fi semnificatorii bărbaților din viața ei, cum la fel pot foarte bine semnifica alte femei care au caracteristicile Soarelui și ale lui Marte din harta ei. Mai mult decât atât, pot să simbolizeze capacitatea femeii de a-și conduce și de a-și asuma viața, plasările în semn și casă ale acestor planete, împreună cu aspectele pe care le fac cu restul hărții, pot arăta cel mai bun mod de a folosi aceste energii. De fapt, ambele planete pot simboliza foarte multe lucruri legate de a fi centrat, individualizat, concentrat și asertiv; calități care depășesc categoriile înguste, definite cultural, cum sunt genurile. Atât Liz Greene, cât și Anthony Stevens par a confunda bărbații și femeile, din punct de vedere fizic, cu cuvintele „masculin” și „feminin”. Echilibrul masculin – feminin variază de la individ la individ, indiferent de sexul fizic și acest lucru este arătat foarte clar în harta astrologică atunci când se discută de raportul celor patru elemente. Spre exemplu, eu am Soarele, Luna, Mercur, Marte și Mijlocul Cerului în semne de pământ, cu Ascendentul, Chiron, Venus și Jupiter în Scorpion, un așa-zis marcaj „feminin” puternic al semnelor. În ciuda acestui lucru, nu am avut nicio dorință de a îmbrăca o rochie sau de a-mi face unghiile de la picioare roșii. Poate că refulez ceva. Fostul meu partener, cu care am împărțit 19 ani de viață, avea Soarele, Luna, Mercur, Marte și Ascendentul în semne de foc, doar cu Venus în semn de apă și Mijlocul Cerului în semn de pământ. Nici el nu se îmbrăca în haine femeiești. Astrologic a fost o relație tipică foc – pământ, Leu – Capricorn, și pentru că fiecare aveam, în harta astrologică, majoritatea planetelor fixe57, am fost devotați relației. Faptul că eram „gay” este chiar irelevant; polaritățile astrologice și dinamica lor fundamentală sunt aceleași.

Erin Sullivan în cartea ei revelatoare Dynasty – The Astrology of Family Dynamics afirmă clar și ferm că „astrologia nu este influențată de gen”, că „masculinul și femininul nu se referă întotdeauna la bărbați și femei”58. Astrologia ca atare, spre deosebire de diferitele psihologii, nu are nicio problemă cu homosexualitatea; indiferent că cineva este într-o relație heterosexuală sau homosexuală se aplică aceleași dinamici planetare și zodiacale. Astrograma nu face discriminări, ci doar astrologii fac.

Cred că jungienii sunt provocați să-și lărgească conceptul de anima – animus astfel încât să includă experiențele vieții homosexuale, transsexuale și bisexuale în loc să adere rigid la un model heterosexist restrictiv și non-incluziv. Din nou, astrologia arată calea. Energiile reprezentate de planete merg dincolo de gen, dincolo de masculinitate și feminitate și sunt dinamice prin însăși natura lor. Nu văd ce ar putea fi dinamic la o uniune stereotipică între un bărbat necomunicativ și primitiv care își petrece tot timpul împreună cu tovarășii în bar (poate că este posedat de „animus”) și soția lui neglijată, care rămâne tot timpul acasă. Dar acesta este un scenariu stereotipic și clișeic la fel ca divele travestite care se dau în stambă pe lângă barurile gay. Din experiența mea, psihicul uman este „… bizantin în complexitatea lui ” și ar trebui să încercăm să luptăm cu această complexitate și să o explorăm în loc să ne sustragem și să spunem că este prea dificil. Homosexualitatea, departe de a „steriliza” polaritatea fundamentală masculin – feminin, eros – logos o lărgește și o îmbogățește de fapt și ne eliberează pe toți din robia stereotipurilor înguste și inhibitoare.

Homofobia este, în realitate, o formă de ură direcționată spre sine59, o ură conștientă sau inconștientă a instinctelor primare care se travestește60 în forma proiectată a urii asupra unei minorități sexuale. A înțelege propria noastră homofobie înseamnă a fi liberi să fim noi înșine, cu amestecurile noastre unice de feminitate – masculinitate, și este astrologia cea care clarifică acest lucru prin harta natală, mai presus de psihologia jungiană, mai presus de toate celelate sisteme psihologice.

Parțial, prin influența lui Jung, Liz Greene pare să perpetueze stereotipurile homosexuale și să adauge mai degrabă decât să revizuiască concepțiile astrologice greșite despre sexualitate. Dacă mă uit mai atent la capitolul 6 „The sex life of the psyche” din cartea ei, Relating, cu atât mai îngrijorat sunt fiindcă portretizează o imagine atât de neclară, distorsionată și într-adevăr depășită asupra presupusului psihic homosexual și a experienței și aspectelor astrologice care sunt asociate cu acesta. Ea citează opinii aleatorii despre homosexualitate pentru a demonstra confuzia care planează asupra acestui subiect. Aceste remarci ar putea fi iertate dacă ar fi măcar pline de duh; în schimb, ea pur și simplu azvârle glume ca: „toți designerii de interior sunt homosexuali”, depășite chiar și pentru anii 197061.

Pe de o partea, Liz Greene sugerează că homosexualitatea este „aleasă”. Apoi, în următorul paragraf ea recunoaște că homosexualii poate „ … se nasc cu adevărat cu această înclinație”62. Concise Oxford Dictionary din 1978 definește homosexualitatea ca înclinația spre același sex, dar cred că este incompletă. Din experiența mea, a fi gay este mult mai mult decât doar o predilecție, o înclinație, ceva ce poți pune pe tine și scoate la fel ca o cămașă, este o parte integrantă a ființei individului. Acesta n-are alege un stil de viață care este împotriva curentului, ar risca un ostracism social real, abuzuri din partea comunității, conflicte, uciderea sufletului de către unii psihanaliști și un potențial abandon familial, dacă lucrurile nu ar sta astfel. Singura alegere pe care homosexualii au avut-o până acum a fost dacă să își ascundă orientarea sexuală sau să trăiască liber, înfruntând ostilitatea inevitabilă sau auto-distrugerea. Mulți dintre ei se auto-distrug în adolescență, ceea ce este una dintre cauzele majore ale ratei ridicate de sinucidere a tinerilor. Recunoașterea publică a tinerilor homosexuali este adesea traumatizantă deoarece familiile, infectate de homofobia colectivă, sunt adesea ostile.

Dacă homosexualitatea este aleasă, atunci, în mod logic, heterosexualitatea este de asemenea aleasă, conform lui Liz Greene am avea o opțiune în acestă chestiune (cum se vede mai jos). Nu cred că vreo persoană heterosexuală, dintre cunoștințele mele, a ales în mod conștient să fie astfel, este ceva instinctiv și înrădăcinat, nici măcar nu se gândesc la asta. Vin cu sugestia radicală cum că asta s-ar putea aplica și homosexualilor. Dovezile științifice recente susțin din ce în ce mai mult viziunea biologică. Dacă cineva este confuz, așa cum pare să fie și Liz Greene cu privire la faptul că homosexualitatea este determinată genetic, comportamental sau de un amestec nedefinit între cele două, atunci nu înțeleg cum încearcă ea să vorbească despre subiect cu claritate sau convingere, mai ales în relație cu astrologia.

Greene pare să aibă o problemă în special cu homosexualitatea masculină, care pentru ea implică o respingere a femeilor: „uneori, o reală problemă psihologică pare să se afle în spatele respingerii homosexualului față de sexul opus; elemente de frică, ură și compulsie dictează comportametul acestuia, nu libertatea de alegere.”63

Greene emite ceea ce cred că sunt două ipoteze eronate. Nu cred că bărbații homosexuali „resping” femeile, ci pur și simplu preferă bărbații. Se poate argumenta în egală măsură că bărbații heterosexuali nu „resping” alți bărbați, ci preferă pur și simplu femeile. Din punctul meu de vedere, nu este o chestiune de respingere, ci o chestiune despre ce îi excită sau ineteresează pe oameni. Nu am văzut dovezi științifice sau vreun zvon că bărbații homosexuali „urăsc” femeile mai mult decât bărbații heterosexuali; s-ar putea argumenta invers doar prin citarea nesfârșitelor articole din ziare despre violența domestică. Liz Greene ar putea spune că ea s-a referit doar la unii, nu la toți bărbații homosexuali. Dar indiferent dacă ea spune „unii” sau „toți” impresia negativă deja a fost făcută asupra cititorului ei, prejudecățile existente față de homosexuali sunt întărite subliminal și răul este făcut. Mitul libertății alegerii în ceea ce privește orientarea sexuală a fost deja comentat.

O altă ipoteză pe care pare să o facă este că unii devin homosexuali prin frica de sexul opus, teoretic acest proces poate fi inversat dacă se poate ajunge la cauza primară a acestor frici prin psihoterapie. Problema este că nu cunosc niciun caz documentat valid în care homosexualii au fost transformați în heterosexuali prin analiză și terapie, în ciuda afirmațiilor unor fundamentaliști religioși din extrema dreaptă, din SUA. Se pare că succesele lor sunt reprezentate de oameni care au devenit deja bisexuali. Mai mult, ultimul lucru pe care îl vrea un client gay sau o lesbiană, în perioade unei crize majore de viață, este să întâlnească un astrolog, analist sau chiar un consilier care are o serioasă prejudecată homofobă, conștientă sau inconștientă, neexaminată, și sunt foarte mulți, chiar și acum.

Alegerea lui „Victor”, pe care Greene îl folosește drept caz de studiu pentru a întări cumva ceea ce a spus despre homosexualitate, mi se pare extrem de controversată64. Victor este aparent diva gay stereotipică din New York, cu arhetipul mamei evreică, fix genul de persoană care să confirme prejudecățile comune conform cărora homosexualii sunt în mod eronat feminini, urăsc femeile din cauză că au fost dominați de mamele lor, abia așteaptă să se răzbune pe sexul opus punând o rochie pe ei, poartă un machiaj exagerat, adoptă o postura extremă a încheieturii mânii, în maniera T-Rex65, evită relațiile de lungă durată. Având o relație de 19 ani cu alt bărbat și văzând toți prietenii mei heterosexuali divorțând între timp, m-ar amuza acestă presupunere, dacă nu ar fi atât de falsă. Uitându-ne la rata divorțului heterosexual se vede clar cine poartă în societate umbra colectivă a instabilității relaționale, a infidelității și promiscuității. Majoritatea travestiților sunt heterosexuali. Și majoritatea bărbaților care se îmbracă la fel ca femeile, din experiența mea, o fac din admirație pentru acestea, nu din dispreț. Cele mai multe personalități iconice gay sunt femei, ceea ce cu greu poate fi numit un lucru misogin. Un prieten apropiat al meu, Peter Portelli, când a fost întrebat dacă crede că bărbații gay urăsc femeile, a răspuns foarte amuzat că „noi adorăm femeile, urâm doar bărbații!”. Ăsta da răspuns!

Prin „Victor”, Liz Greene înfățișează diferitele stereotipuri negative ale homosexualilor și ale relațiilor homosexuale, dintre care multe s-au dovedit neadevărate prin cercetări științifice și experiență persoanlă: că homosexualii nu pot menține relații de lungă durată (ignorând rata divorțului heterosexual), că sunt josnici și obsedați de sex (deși acest lucru este promovat mai mult de heterosexuali), că bărbații homosexuali sunt efeminați și vor să fie femei (cei mai mulți travestiți sunt heterosexuali).66

Sunt de acord cu ea că harta lui Victor nu este aceea a unui homosexual. Dar nu sunt de acord cu opinia ei cum că el ar fi putut „alege” o altă cale decât a fi homosexual. Relația lui complicată cu mama și distantă cu tatăl și orientarea lui sexuală, pe de altă parte, sunt două chestiuni diferite. Dacă acceptăm că orienatarea sexuală este biologică și prin urmare „predestinată”, ca genul sau rasa, pur și simplu ne confruntăm aici cu un individ care are probleme la accesarea sentimentelor sale profunde și, într-adevăr, o problemă cu arhetipul feminin. Întâmplător, este homosexual.

Acestă teorie conform cărei homosexualitatea este o formă de dezvoltare sexuală blocată care decurge dintr-un conflict cu Femininul este doar o teorie nedovedită, netestată. Și majoritatea discipolilor lui Jung par a se fi blocat aici, excluzând orice alt punct de vedere. Harta lui Victor nu are nicio planetă în semne de apă, prin urmare natura sentimentelor lui poate fi primitivă și copilăroasă. Cu toate acestea, el are Ascendentul în Rac, care din experiența mea poate indica o puternică, aproape copleșitoare, legătură inconștientă cu mama și o reticență în a se separa de ea. Până acum știu de doi bărbați heterosexuali care au Ascendent în Rac și sunt în aceeași situație, încă locuiesc cu mamele lor, chiar și la maturitate. Și aici se poate considera că ei au o problemă cu principiul feminin, și ei ar putea fi considerați „posedați de anima” deoarece continuă să fie dependenți de mamele lor și nu formează relații pe termen lung cu alte femei. Dar nu aș lega asta cu predilecția lor către heterosexualitate! În plus, un bărbat heterosexual se poate căsători cu o femeie care este o replică a mamei sale și care îl tratează exact așa cum făcea mama lui. Dar pentru că este heterosexual și prin urmare „normal”, conform standardelor societății, nimeni nu va considera acestă situație ca fiind „dezvoltare blocată”. Norman Bates în filmul scandalos al lui Alfred Hitchcock „Psycho” este incontestabil „posedat de anima”. Dar nu se sugerează că el este gay, ba dimpotrivă. După cum a zis cineva, pe bună dreptate, în spatele hărții se află individul. Iar ea sau el poate fi hetero sau gay, câine sau pisică, sau o clădire recent finalizată. Nu cred că astrologia este doar adjuvant al psihologiei jungiene, folosind horoscopul ca pe o structură de sprijin pentru teoria jungiană. Așa cum a zis Jung însuși: „evident, astrologia are multe de oferit psihologiei, dar ceea ce aceasta din urmă poate oferii surorii mai mari este mai puțin evident.”67

Liz Greene a făcut multe lucruri în ceea ce privește extinderea și aprofundarea interpretării astrogramei prin experiența sa vastă ca analist jungian. Dar orice sistem psihologic este inevitabil cricumscris de caracteristicile specifice inițiatorilor săi, iar psihologia jungiană nu face excepție. Carl Jung a fost un bărbat heterosexual al cărui model de psihic uman este inteligibil heterosexual. El a scris atât de puțin despre homosexualitate încât, în comparație cu toate scrierile sale, practic a ignorat-o. Aceasta nu este neapărat o critică la adresa lui Jung; spre deosebire de unii dintre urmașii săi, el părea destul de reticent să discute despre ceva cu care nu avea o experiență personală. Așa că mă îngrijorez când psiho-astrologi ca Liz Greene folosesc modelul jungian al psihicului uman în conjuncție cu astrologia pentru a nega homosexualilor dreptul de a fi tratați psihologic egal cu restul populației.

Pentru a-mi ilustra argumentul voi analiza ce zice Greene despre aspectele Venus – Saturn în cartea ei, Relating. Când discută despre aspectele dure Venus – Saturn din hărțile bărbaților, devine clar că vede homosexualitatea ca fiind patologică. Cu aspecte dificile Venus – Saturn, într-o hartă masculină, „pot apărea tot felul de rezultate neașteptate, variind de la răceală, lipsă de sentimente și retragere, eventual homosexualitate.”68 spune ea. (Sublinierea îmi aparține)

Evident, mesajul este că răceala, lipsa de sentimente și retragerea sunt asociate cu statutul homosexual; homosexualitatea masculină pentru ea pare a fi despre reprimarea sentimentelor, mai ales cele față de femei. Perspectiva mea asupra aspectelor Venus – Saturn este că sentimentele profunde există cu siguranță acolo, dar sunt bine ținute sub control. Există o teamă de a le exprima deschis, de a arăta dragoste și afecțiune, și o precauție cu privire la angajamentul emoțional în toate relațiile cu sexul opus sau cu ceilalți de același sex. Această precauție este susținută de nevoia de certitudine, de definire și de securitate. A pune această ecuație în homosexualitate și a presupune că ea este rezultatul final al negării sentimentelor reprezintă o înțelegere greșită și denaturată a homosexualității.

Greene face exact ceea ce a făcut Stephen Arroyo, să comenteze ceva negativ cum ar fi violența și reprimarea emoțională și să aducă homosexualitatea în aceeași propoziție, fără niciun motiv. Am constatat că aspectele dure Venus – Saturn afectează toate tipurile de relații, nu doar cele cu sexul opus. Acesta este un exemplu clasic pentru pericolul care îl reprezintă asocierea diferitelor energii planetare cu un gen sau altul și în a face supoziții sexiste bazate pe acestea. Dacă privim energia venusiană ca fiind capacitatea de a relaționa, de a uni, de a se alătura și de a armoniza, atunci această abilitate este inhibată și restricționată când este implicată într-un aspect dur cu Saturn. Există prudență, frică și vulnerabilitate în toate chestiunile relaționale, iar un bărbat sau o femeie cu acest aspect ar avea probleme de relaționare liberă cu oricine, indiferent de gen. Dar pentru a concluziona că această frică de a relaționa este legată, în harta unui bărbat, de o eventuală homosexualitate este un argument ridicol, în opinia mea.

Comentariul lui Liz Greene asupra aspectelor Venus – Saturn este un exemplu clasic cum unii analiști și astrologi pot continua, voluntar sau involuntar, să patologizeze homosexualitatea în moduri ascunse și subtile în timp ce încă își flutură în public bannerele liberale. În mod evident, pentru Liz Greene homosexualitatea este încă o „problemă” deoarece se bazează pe refularea sentimentelor și, pe deasupra, pe inabilitatea de a relaționa cu sexul opus. Desigur, depinde ce vrei să zici când te referi la a relaționa cu sexul opus. Eu cred că bărbații nu trebuie să facă sex cu femeile tot timpul pentru a „relaționa” cu ele și viceversa. Din câte știu, mulți bărbați homosexuali relaționează în general cu femeile foarte bine, se simt confortabil cu ele când discută despre sentimente și emoții. Și, din câte cunosc, și pentru noi cele mai semnificative experiențe relaționale pe care le avem sunt adesea asexuale.

Pe scurt, Liz Greene nu a făcut prea multe în cartea sa, Relating, pentru corectarea imaginii negative pe care homosexualitate o are în astrologie și de fapt a continuat să perpetueze miturile și stereotipurile homosexuale negative. În timp ce ea avertizează împotriva emiterii de judecăți, ea neagă simultan homosexualilor dreptul de a fi tratați în mod egal ca heterosexualii, în sens psihologic. Psihologia jungiană reflectă personalitatea întemeietorului său, este părtinitoare heterosexual și eșuează în recunoașterea și integrarea realității și validității experienței homosexuale.

Această rezistență acerbă față de viziunea androgină a psihicului în rândul majorității adepților săi, stă mărturie. Cartea lui Liz Greene, Relating, discriminează psihologic homosexualii și, din punctul meu de vedere, a făcut mai mult rău decât bine în ridicarea nivelului de acceptare pe care oamenii o au față de minoritățile sexuale. Îmi e greu să cred că ea ar scrie capitolul „The sex life of the psyche” în același fel, acum, cum a făcut-o în 1978. Poate și-a schimbat sau nu părerea între timp dar nu am auzit sau văzut nimic în acest sens. Presupun că susține ceea ce a scris.

Realitatea este că Relating se află încă pe piață și este foarte populară și încă răspândește ceea ce cred că sunt concepții greșite despre homosexualitate. Singura observație pe care ea pare să o fi făcut despre homosexualitate în harta natală, încă din 1979, a fost în The inner planets – Seminars in psychological astrology volume 469. Și este de reținut că ea face comentarii doar atunci când este interpelată de un membru al audienței seminarului ei. Când discută despre aspectele Venus – Lună afirmă că această dinamică psiho-astrologică se aplică relațiilor homosexuale, cât și heterosexuale. O energie planetară este conștient „asumată” în timp ce cealaltă este proiectată asupra partenerului în relație. Tema este aceeași pentru toată lumea, echilibrând nevoia de securitate cu împlinirea erotică.

Greene pare să se fi îndreptat spre o viziune mai androgină a psihicului uman decât înainte, acceptând implicit că relațiile homosexuale operează pe aceeași polaritate fundamentală logos – eros ca cele heterosexuale, ceea ce este diferit față de poziția pe care ea a adoptat-o în Relating. Cu toate acestea, Relating continuă să fie tipărită fără revizuiri și, în opinia mea, continuă să dezinformeze cititorii cu privire la homosexualitate și relația acesteia cu astrologia. Mai presus de toate, întărește subliminal ideea că homosexualitatea este inerent inferioară heterosexualității și continuă să contribuie la crearea unui climat în care gay și lesbiene sunt tratați ca cetățeni de mâna a doua.

Nu e de mirare că „Victor” a avut rezistențe70 în terapie. De fapt, mulți gay și lesbiene, inclusiv eu, au avut rezistențe față de analiză până de curând, din cauza homofobiei adânc înrădăcinate în cercurile analitice. Am fost surprins să citesc că din 1998 nu au mai apărut psihanaliști gay „asumați” în Marea Britanie! Și se pare că se fac actualmente eforturi pentru deblocarea accesului grupului de bărbați gay și lesbiene la organizațiile de formare analitică din țara respectivă.71

Oamenii ar putea să se întrebe de ce a durat atât de mult timp ca cineva ca mine să pună la îndoială ceea ce au scris astrologii în ultimii 20 de ani. Răspunsul incomplet ar fi: din cauza „homofobiei internalizate”. Când cineva a fost bombardat de-a lungul vieții cu remarci extrem de distructive din partea colectivului din cauza sexualității lui, există o tendință de a internaliza cele auzite. Am lucrat din greu cu homofobia mea internalizată, iar acum văd acest lucru foarte, foarte diferit.

Ceea ce Liz Greene a scris despre homosexualitate în Relating, în anii 1970, a fost, dacă-ți vine să crezi, un progres considerabil față de orice altceva scris de astrologi până atunci. Dar în contextul anilor ’90, aceasta nu mai este relevantă și a devenit inacceptabilă din cauza părtinirii heterosexiste și homofobiei inconștiente. Același comentariu poate fi făcut despre afirmațiile discutabile referitoare la homosexualitate și presupușii semnificatori propuși de Stephen Arroyo, Betty Lundsted și alții.

În concluzie, cred că a căuta o semnătură homosexuală în harta natală este o completă pierdere de timp, destul de irelevantă. Această căutare în sine este implicit homofobă. Nu există niciun consens de opinie în rândul astrologilor despre asta. Multitudinea de semnături astrologice care au fost sugerate sunt doar supoziții și nu sunt susținute de dovezi empirice serioase. Nu există dovezi că aspectele dure (careul, opoziția și uneori conjuncția) între Marte/Venus și celelalte planete ar fi mai susceptibile de a fi conectate cu homosexualitatea, decât cu heterosexualitatea. Faptul că astrologii au sugerat aceste legături în trecut vorbește despre prejudecățile predominante, prost documentate, împotriva persoanelor gay și lesbiene.

În plus, căutarea unei semnături astrologice pentru homosexualitate presupune că aceasta este anormală într-un fel. Faptul că această căutare a fost spectaculos de nereușită vorbește de la sine despre natura ei. Orientarea sexuală, la fel ca rasa, religia și genul nu pot fi detectate în harta natală, astrograma nu judecă dacă persoana este normală sau anormală și nici noi nu ar trebui să facem asta. Aceeași dinamică există în relațiile homosexuale ca în relațiile heterosexuale. Energiile planetare trec de bariera genului și aparțin tuturor.

Psiho-astrologii au avut performanțe foarte slabe când au avut de-a face cu homosexualitatea. Departe de a clarifica situația în ceea ce o privește, au încurcat-o chiar mai mult, mă refer în special la psihologia jungiană, și ar trebui să arunce o privire atentă asupra propriilor lor probleme inconștiente legate de această chestiune.

alexandru paunescu

Traducere din engleză și note,

ALEXANDRU PĂUNESCU,
Membru AAR

Traducere în concordanță cu acordul autorului.

  1. În original, „Virgoan”. Termenul se referă la tendința de a reduce un obiect prin etichetarea lui, deci la acțiunea de a eticheta, specifică zodiei Fecioară. (n.tr.)
  2. În original, „inner planets” – planetele interioare (astronomic) sau așa-zis personale (astrologic): Mercur, Venus și Marte. (n.tr.)
  3. Lehman, J Lee, “Delineating Sexuality” din Sexuality in the Horoscope, (1994) editat de Noel Tyl, Llewellyn Publications, St Paul, Minnesota USA, p. 223. Acesta este de departe cel mai bun tratat astrologic care a fost scris despre homosexualitate până în prezent, mai ales din perspectiva feminină. (n.a.)
  4. Harrison, Phyllis Dee, “Astro-Analysis of 168 Homosexuals”, Horoscope Magazine, August 1979 (n.a.)
  5. Parker, Derek and Julia, The New Compleat Astrologer, (1985 edition), Guild Publishing, London, p. 183. (n.a.)
  6. În orginial „hedging their bets”. Expresia are sensul de a fi în câștig, că te asiguri că șansele succesului tău sunt mai mari. În acest caz autorii menționați iau în calcul ambele variante, deci oricum ar fi, ar avea dreptate. (n.tr.)
  7. Sakoian, Frances and Acker, Louis S, The Astrologer’s Handbook, (1974), Penguin Books, p. 368. (n.a.)
  8. Sakoian, Frances and Acker, Louis S, op. cit., p. 429. (n.a.)
  9. Sakoian, Frances and Acker, Louis S, op. cit., p. 372. (n.a.)
  10. În original „grand trine”, configurație specială cunoscută drept trigon regal sau piramidă. (n.tr.)
  11. Sakoian, Frances and Acker, Louis S, The Astrology of Human Relationships, (1976), Harper and Row, p. 214. (n.a.)
  12. Williams, Carolyn, “Sexism in Astrology”, Federation of Australian Astrologers Journal, June 1985, p. 34. (n.a.)
  13. Sakoian, Frances, and Acker, Louis S, The Astrology of Human Relationships, (1976), Harper and Row. p. 79. (n.a.)
  14. Arroyo, Stephen, Astrology, Karma and Transformation, (1978), CRCS Publications, Reno, Nevada, USA, pp. 121-140. (n.a.)
  15. Arroyo, Stephen, op. cit., p. 122. (n.a.)
  16. Carter, Charles E O, The Astrological Aspects, (1930), L N Fowler UK, p. 115. (n.a.)
  17. Arroyo, Stephen, Relationships and Life Cycles, (1979), CRCS Publications, Reno, Nevada, USA, p. 122. Acest autor susține că este greu să se determine homosexualitatea în harta natală. Cu toate acestea, el nu se teme să facă legaturi cu aspecte planetare individuale ca Marte – Uranus, Venus – Uranus sau Marte – Neptun, aducând și mai multă confuzie asupra subiectului. (n.a.)
  18. Arroyo, Stephen, Astrology, Karma and Transformation, op. cit., p. 140. (n.a.)
  19. În original „need to survive” – nevoia de a supraviețui, dar psihologic se înțelege mai bine raportul între relaționare care însemnă apropriere, dar totuși nu o apropiere exagerată care să însemne fuziune totală fiindcă atunci se pierde sensul persoanei, deci apare nevoia de autoconservare, de supraviețuire a propriei persoane în raportul cu relația. (n.tr.)
  20. Din terminologia psihanalitică putem considera „obiectul” ca reprezentând persoana către care este îndreptată iubirea și angoasa. (n.tr.)
  21. Compulsia la repetiție este cauzată de conținuturi inconștiente și este caracteristică manifestărilor nevrotice. Înțelegerea apare atunci când conținuturile inconștiente trec în zona conștientului. (n.tr.)
  22. Celălalt este un compus psihanalitic introdus de Lacan care arată dimensiunea relațională ce precede sexul biologic, genul sau orice alt demarcaj social. (n.tr.)
  23. Arroyo, Stephen, Relationships and Life Cycles, op. cit., p. 122. (n.a.)
  24. Freud spune în Nevroză, psihoză, perversiune – Opere Esenţiale, vol. 7, că homosexualii se identifică primar cu mama și femeia devine o imagine a mamei care trebuie păstrată sfântă, neatinsă și neîntinată sexual. Iar prin identificare cu ea preiau și obiectul iubirii: bărbatul, penisul – în sens psihanalitic. (n.tr.)
  25. În original „bashed to within an inch of his life” cu sensul că a fost lovit sau bătut atât de tare încât aproape a murit, am ales o expresie specifică pentru a conserva tonul discursului. (n.tr.)
  26. Arroyo, Stephen, Relationships and Life Cycles, op. cit., p. 122. (n.a.)
  27. În original, „sesquisquare” -termenul echivalent în română fiind trioctil, aspect minor ce se formează la 135gr. (n.tr.)
  28. Nolle, F Richard, Horoscope, August 1979. (n.a.)
  29. Townley, John, Uranus, (1978), Weiser, New York, USA, p. 74. (n.a.)
  30. Nolle, F Richard, “Review of Uranus” by John Townley, Horoscope Magazine, July 1979. (n.a.)
  31. Dam, Wim van, Astrology and Homosexuality, 1979, Samuel Weiser Inc., York Beach, Maine, USA. (n.a.)
  32. Lundsted, Betty, Astrological Insights Into Personality, (1980), Astro Computing Services, San Diego, California, USA, p. 156. (n.a.)
  33. În original „nurture” – cu sensul de a avea grijă de ceva astfel încât să crească cum trebuie. Reprezintă o implicare activă pentru a modifica o anumită persoană în acest context. (n.a.)
  34. Lundsted, Betty, op. cit., p. 158. (n.a.)
  35. Lundsted, Betty, op. cit., p. 158. (n.a.)
  36. Lehman, J Lee, op. cit., p. 223. (n.a.)
  37. March, Marion and McEvers, Joan, The Only Way To Learn About Tomorrow, (1988), Astro Computing Services, San Diego, California USA, p. 43.
  38. March, Marion and McEvers, Joan, The Only Way To learn About Relationships, (1992), Astro Computing Services, San Diego, California, USA, p. 135: “Homosexualitatea în sinastrie”. Marion March and Joan Mc Evers sunt doi astrologi rari care par să-și ia în serios clienții homosexuali. Cele mai multe manuale astrologice despre relații ignoră complet existența acestora. (n.a.)
  39. Burr, Chandler, A Separate Creation – How Biology Makes Us Gay, (1996), Bantam Press, UK, în special p. 279. Această carte bine scrisă descrie căutarea așa-zisei gene „gay” până în 1996. Cercetătorul științei moleculare, Dean Hamer, este citat astfel: „Cred că toți oamenii de știință care au studiat orientarea sexuală sunt deja de acord că există foarte puține elemente de alegere în a fi homosexual sau heterosexual.” Studiul lui Hamer s-a bazat pe ipoteza că homosexualitatea s-a transmis pe linie feminină – bărbații cu unchi gay din partea mamei tind să fie gay. Un raport recent din data de 24 aprilie 1999 citează un nou studiu al bărbaților gay canadieni, care nu au reușit să reproducă concluziile lui Hamer. Șeful echipei canadiene a declarat că nu înseamnă că genele nu influențează homosexualitatea, doar că oamenii de știință ar trebui să caute în altă parte. El simte că este foarte posibil să existe o altă genă a homosexualității. Hamer a criticat metodologia grupului canadian care a studiat familiile cu factor homosexual, mai ales pe linia tatălui. Nu este surprinzător că grupurile religioase fundamentaliste și psihanaliștii homofobi din SUA și din alte părți au folosit acest lucru ca „dovadă” a faptului că a fi homosexual nu este determinat genetic și că pot continua să persecute homosexuali și lesbiene prin impunerea terapiei reparative.
  40. Greene, Liz, Relating – Astrological Guide to Living With Others on a Small Planet (1978), Samuel Weiser Inc., York Beach, Maine, USA, p. 162. (n.a.)
  41. Hopcke, Robert H, “Homophobia and Analytical Psychology”, p. 74, from Same Sex Love and the Path to Wholeness, editat de Robert H Hopcke, Karin Loftus Carrington și Scott Wirth – perspective asupra dezvoltării psihologice a homosexualilor și lesbienelor. (n.a.)
  42. Ibid (n.a.)
  43. Ibid (n.a.)
  44. Greene Liz, Relating, op. cit., p. 162. (n.a.)
  45. În original „The sex life of psyche”. (n.tr.)
  46. Greene Liz, Relating, op. cit., p. 115.
  47. În orginal „ortodox Jungian psychology” – termenul ortodox se referă la teroria clasică și lipsită de orice modificări conceptuale, informația brută și primară a formei propuse de Jung. (n.tr.), are o imagine inconștientă feminină sau Anima, a cărei proiecție externă poate fi realizată teoretic doar într-o relație cu o persoană de sex opus. Probabil că bărbatul homosexual nu poate face acest lucru deoarece este, în teorie, „posedat de Anima” și, prin urmare, este atras de bărbați. Liz Greene îmi sugerează destul de clar că homosexualii nu pot atinge integrarea și individuația[48. Individuație – scopul final al terapiei junghiene. El desemnează trecerea de la fiinţa parcelată, disociată a individului istoric, la cea plenară, completă, care a realizat Sinele. Jung crede că acest proces este descris în alchimia tradiţională prin sintagme ca unirea contrariilor, conjuncţia opuşilor, conjuncţia soare-lună, mariajul regal etc. În prima fază acestui proces, conştiinţa este înghiţită de inconştient, pentru a renaşte în final revivificată (după ce va fi integrat conţinuturile psihice refulate, sau care nu au făcut niciodată parte din conştiinţa individului). (n.tr.)
  48. Greene Liz, Relating, op. cit., p. 118. (n.a.)
  49. În original „Father Jung” care are sensul de tată, cât și de preot (părinte). (n.tr.)
  50. În original „Holy Writ” – cu sensul clasic de Sfânta Scriptură sau document cu autoritate necontestabilă. Aici are un sens sarcastic, referindu-se la scrierile „sfinte” ale lui Jung, care nu pot fi contestate. (n.tr.)
  51. Jung, C.G., The Collected Works of C.G.Jung Vol 9/1, Princeton: Princeton University Press, (1968), p. 71. (n.a.)
  52. Stevens Anthony, On Jung, (1990), Penguin Psychology/Penguin Books, p. 218. (n.a.)
  53. În original „ego-consciousness”. În română, cuvântul ego are o conotație negativă, traducerea de specialitate a termenului Ego din punct de vedere psihanalitic este Eu. (n.tr.)
  54. În original „byzantine in its complexity” care se referă la un lucrur care este excesiv sau inutil de complex, atât de complex încât nu poate fi cuprins și pe deplin înțeles. Uneori se referă la faptul că nici nu trebuie să facem efortul de a înțelege astfel de lucruri pentru că oricum nu vom putea. (n.tr.)
  55. Stevens Anthony, On Jung, op. cit., p. 218. (n.a.)
  56. Lehman, J Lee, op. cit., p. 226. (n.a.)
  57. Conform textului, cel mai probabil autorul se referă la planetele care se află în semne fixe. (n.tr.)
  58. Sullivan, Erin, Dynasty – the Astrology of Family Dynamics, Penguin Arkana, London, 1996, p. 79. Erin vorbește pozitiv în acestă carte despre familiile gay, unde copiii au părinți de același sex. Ea relatează cum ei au devenit “tineri admirabili”. Este bine să vedem un astrolog care consideră că a fi gay sau lesbiană este o experiență pozitivă și că nu critică. (n.a.)
  59. În original „self-hatred” care ar putea fi tradus simplu ca „auto-ură”, dar am optat pentru expunerea de mai sus pentru a avea un ton psihoterapeutic mai clar, în sensul psihologiilor abisale (sau ale inconștientului). (n.tr.)
  60. În original „masquerading” care poate avea sensul de a masca, a se travesti. Am ales formularea prezentă pentru a păstra tonul articolului. (n.tr.)
  61. Greene, Liz, Relating, op. cit., p. 164. (n.a.)
  62. Burr, Chandler, A Separate Creation – How Biology Makes Us Gay, op. cit., p. 279. (n.a.)
  63. Greene, Liz, Relating, op. cit., p. 181. (n.a.)
  64. McWhirter, David P, and Mattison, Andrew, The Male Couple – How Relationships Develop, (1984), Prentice Hall, Englewood Cliffs, N.J. USA. (n.a.)
  65. În original „broken wrists” care face referire la un gest specific feminin și este o jignire la adresa bărbaților. În România întâlnim acestă „încheietură ruptă” la fete de bani gata, care țin poșeta în modul specific. (n.tr.)
  66. Greene, Liz, Relating, op. cit., p. 177. (n.a.)
  67. Greene, Liz, The Inner Planets – Seminars in Psychological Astrology Volume 4, (1993), Weiser, York Beach, Maine, USA. (n.a.)
  68. Ratigan, Bernard, “Psychoanalysis and Male Homosexuality” – Chapter 7, from Contemporary Perspectives on Psychotherapy and Homosexualities – edited by Christopher Shelley, Free Association Books, London, 1998, p. 83. Editorul acestei cărți se pare că nu a reușit să găsească un psihanalist britanic pentru a scrie capitolul despre „Psihanaliză și homosexualitatea masculină” pentru că „se pare că nu există niciun psihanalist britanic care să își fi asumat homosexualitatea” (1998)! (n.a.)
  69. Se pare că autorul a uitat să specifice și nota, cel mai probabil erau datele de referință ale lucrării numite (n.tr.)
  70. În sens psihanalitic, dar aplicabil în orice tip de terapie care lucrează cu inconștientul, rezistența este reacția rigidă la schimbare, la acceptarea conținuturilor inconștiente care nu favorizează crearea unei alianțe terapeutice, a unei relații de încredere față de terapeut. (n.tr.)
  71. Autorul nu susține această afirmație printr-o notă, așa că menționez un studiu care se pliază pe ideea textului: Feldman, M. J. (2002). Being Gay and Becoming a Psychoanalyst: Three Generations. Journal of the American Psychoanalytic Association, 50(3), 973–987. https://doi.org/10.1177/00030651020500030501 (n.tr.)

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close