Întâmplări cu astrologi de demult, povestite de Nizami Aruzi …și repovestite de Mihaela Dicu. Despre un astrolog șmecher și despre altul țicnit

Nizami Aruzi din Samarkand (cca. 1085 – 1165) a fost un însemnat scriitor medieval persan și, totodată, medic și astrolog, despre care se crede ca ar fi studiat cu vestitul savant si poet Omar Khayyám. Este considerat unul dintre cei mai buni prozatori și poeți de limbă persană. Și-a petrecut mare parte din viață la curtea dinastiei Gaznevizilor, unde a scris prin 1156-1157 volumul “Cele patru discursuri”. Lucrarea descrie episoade din viețile unor personaje fără de care autorul crede că nu ar fi posibilă buna funcționare a tronului: secretari, medici, poeți și astrologi. Vă prezentăm mai jos două anecdote din discursul al treilea, închinat astrologilor, care îl au ca personaj principal pe Al-Kindi. Anecdotele nu sunt traduse, ci repovestite de Mihaela Dicu, care a crescut cu ”Legendele Olimpului”, repovestite de Alexandru Mitru și cu cele ”1001 de Nopți”, repovestite de Eusebiu Camilar…

Despre un astrolog șmecher și despre altul țicnit

Astrologul Hakim  și vizirul Nizam al-Mulk

Hakim-i-Mawsili aparținea ordinului astrologilor și era foarte priceput în meseria lui. Se afla de mulți ani în serviciul vizirului Nizam al-Mulk, care îl consulta adesea în tot felul de probleme importante. Îl însoțise peste tot, în campanii și călătorii îndepărtate, dar de la un timp începuseră să-l cam lase puterile. Îi ceru vizirului permisiunea să se stabilească în Nishapur, promițând să-i trimită regulat almanahul și predicțiile astrologice anuale. Aflat și el spre apusul vieții, vizirul acceptă, dar îi ceru să cerceteze astrele și să-i spună „când va surveni disoluția naturii sale elementale” (vizirul era om cu multă învățătură, așa că vorbirea lui aleasă nu trebuie să ne mire). Hakim astrologul i-a răspuns: „ La șase luni după moartea mea”. Vizirul s-a îngrijit îndeaproape ca lui Hakim să nu-i lipsească nimic, să aibă un trai cât mai liniștit și confortabil. Hakim îi trimitea în fiecare an almanahul și predicțiile promise. De câte ori venea vreun sol din Nishapur, vizirul îl întreba cum o mai duce Hakim. Și de fiecare dată se înveselea auzind că este bine, sănătos. Prin aprilie-mai 1092, primi vestea că Hakim astrologul s-a săvârșit din viață. Vizirul fu devastat de veste. Își adună, totuși, forțele și începu să-și pună ordine în afaceri, să-și facă rugăciunile cuvenite, să se împace cu adversarii, să-și elibereze sclavii, să-și scrie testamentul. Apoi așteptă să i se împlinească soarta. Iar soarta i se împlini precum îi prevestise astrologul…

Istoria ne spune că marele vizir Nizam al-Mulk a fost înjunghiat pe 14 octombrie1092, lângă Nahavand, Persia, de un membru al sectei Asasinilor, deghizat în derviș. Nizam al-Mulk este pomenit împreună cu prietenii săi Omar Khayyam și Hassan-i-Sabbah într-una dintre povestirile ilustrului scriitor sud-american Jorge Luis Borges.

Da’udi, astrologul țicnit

Povestea lui Da’udi, astrologul țicnit, este, de fapt, o ironie pe care Nizami Aruzi, el însuși practicant al științei astrelor, o lansează la adresa astrologilor.

Mahmud Da’udi era un astrolog ciudat, aflat în slujba nobilului Amir-Dad Abu Bakr ibn Mas’ud. Mai direct spus, Da’udi era cam sărit de pe fix, iar purtările lui zănatice îi lăsau adesea pe ceilalți fără grai. Nu știa multă astrologie: putea doar să întocmească o hartă astrală și folosindu-se de ea să răspundă cu “Da” sau “Nu” la întrebări. Și cumva răspunsurile lui nimereau mai mereu la țintă. Era însă atât de sonat, încât atunci când stăpânul lui a primit în dar de la sultan o pereche de câini mari și fioroși, s-a luat la bătaie cu ei, doar fiindcă așa a vrut el. Isprava i s-a părut atât de grozavă, încât, atunci când cineva a spus “Ce om mare a fost Avicenna !”, a sărit ca ars, roșu de mânie, zicând: “Ba eu sunt de mii de ori mai mare! Avicenna nu s-a bătut nici măcar cu o pisică, pe când eu m-am luptat cu doi câini fioroși în fata lui Amir-Dad!”. Nizami Aruzi spune că atunci când a auzit-o pe-asta, s-a convins că omul nostru era într-o doagă. Și, pentru confirmare, ne povestește încă o întâmplare. Pe la 1114-1115, sultanul Sanjar, aflat în campanie militară, a făcut un popas în ținuturile lui Amir-Dad. Acesta a organizat în cinstea lui tot felul de festivități, între care și o partidă de pescuit… Sultanul și Amir-Dad l-au luat pe Mahmud în barca lor. La un moment dat, sultanul zice: „Mahmud, știi să socotești câte kilograme o să aibă peștele pe care o să-l prind?” Serios, Mahmud îl pune pe sultan să ridice undița, calculează altitudinea, îi spune apoi să o arunce în apă, mai face niște socoteli și zice: „50 de kilograme!” „Haida-de! Un pește atât de mare în râul ăsta?!”. Dar, culmea culmilor, sultanul a prins un pește de 50 de kilograme! Vrând să-l răsplătească pe Da’udi, l-a întrebat ce i-ar pofti inima. „O cămașă de zale, un scut și o suliță, ca să mă bat cu Bawardi!” Acest Bawardi era un ofițer de la curtea Amir-Dad, pe care astrologul nostru îl ura cu patimă… „Pe scurt, nu încape nicio îndoială cu privire la sminteala lui Mahmud Da’udi. Am amintit lucrul ăsta, fiindcă trebuie să se știe că în ce privește predicțiile astrologice, scrânteală și țăcăneală se află printre condițiile practicării acestui meșteșug”, concluzionează povestitorul, în glumă (sperăm!).