Venus şi frumusețea de-a lungul secolelor (partea a VII-a)

Ȋn cea de-a șaptea parte a acestei serii, vom continua să analizăm corelația dintre harta momentului maxim al trecerii lui Venus peste Soare cu modul în care frumusețea a fost percepută în perioada revoluției științifice.¹

Pentru anii 1631 şi 1639, cele două perechi de date ale trecerii lui Venus peste Soare, în baza calculelor realizate de Fred Espenak, NASA/GSFC² sunt:

• 07 decembrie 1631 GMT 05:56 (Seria 6)
• 04 decembrie 1639 GMT 18:05 (Seria 4)

Această pereche de tranzite, ce marchează mijlocul erei venusiene începute în 1518, reprezintă un moment de timp important în istoria Pământului, din mai multe motive. Pentru prima dată, Venus începe să traverseze ecliptica la începutul lunii iunie și respectiv începutul lunii decembrie³. Mai mult, înainte de 1631, deși Venus traversa ecliptica, ea nu se afla între Pământ și Soare în acel moment, astfel, putem vedea că nu au existat treceri ale lui Venus peste Soare în anii 902, 1145 şi 1388, așa cum ne-am fi așteptat, pentru că știm că trecerile au loc în perechi, la 105 şi respectiv la 121 de ani. După cum se poate observa şi din catalogul NASA, începând cu anul 1631 şi până în anul 3089, trecerile lui Venus peste Soare vor avea loc în perechi – seriile 3-5 marcând începutul erei venusiene, iar seriile 4-6, mijlocul erei de 243 ani.

Pentru anul 1631, Johannes Kepler a previzionat trecerea lui Venus peste Soare. Din păcate, el moare cu un an înainte, neputând să își confirme prezicerea. Deși pentru tranzitul din 1631 nu s-au descoperit documente din care să aflăm că cineva ar fi observat trecerea lui Venus peste Soare, la data de 4 decembrie 1639⁴, a avut loc prima observație științifică a trecerii lui Venus peste Soare, de către doi astronomi englezi: Jeremiah Horrocks şi prietenul său, William Crabtree, primii oameni care au văzut trecerea lui Venus peste Soare şi care, în același timp, îi cunoșteau şi semnificația – în baza legilor lui Kepler, astronomii acelor vremuri cunoșteau distanțele relative ale planetelor față de Soare. Însă, dacă ar fi putut calcula distanța absolută dintre două planete, ei ar fi putut afla inclusiv mărimea întregului sistem solar, diametrele şi masele fiecărei planete, și astfel, distanța dintre Pământ şi Soare.

Această idee ingenioasă a avut-o Edmond Halley, care a descoperit metoda de măsurare a distanței dintre două planete şi astfel mărimea întregului sistemului solar, ținând cont de observațiile trecerilor lui Venus peste Soare din cât mai multe locații de pe Pământ. Din păcate, el nu a trăit suficient pentru a observa următorul tranzit, din 1761, dar a lăsat o moștenire importantă astronomilor curioși din viitor, care vor lucra împreună pentru a aduna datele despre trecerea planetei Venus peste Soare, pentru a pune bazele primei colaborări științifice internaționale. Dar mai multe detalii, în episodul următor, când voi analiza hărțile din anii 1761 şi 1769.

Să vedem care este interpretarea astrologică a întâlnirii cerești dintre Venus şi Soare din 1631, o întâlnire inedită, care continuă perioada Revoluției Științifice şi dă naștere modernismului şi științei moderne, așa cum o cunoaștem noi azi.

Harta din 1631 are Ascendentul în Scorpion, un semn zodiacal feminin, nocturn şi rece, care face parte din triplicitatea de apă. Marte, ca stăpân al Ascendentului, dar şi al triplicității de apă pe timp de noapte, devine astfel cea mai importantă planetă din hartă. Marte se află în casa a X-a, cea mai proeminentă casă, şi în conjuncție cu steaua fixă Regulus, ceea ce înseamnă că puterea militară şi navală au avut o însemnătate deosebită pentru conducătorii acelor vremuri.

Steaua fixă Regulus, aflată în inima constelației Leului, este una dintre cele patru stele regale, Păzitorul Nordului, deoarece în vremea persanilor marca solstițiul de vară. Această stea dă un caracter regal, o minte nobilă, sinceritate şi curaj. Importanța acestei stele este accentuată de apropierea sa de ecliptică. Efectul său este asemănător lui Jupiter și Marte, ceea ce subliniază încă o dată semnificatorii naturali ai lui Marte: comandanții militari, războaiele, armele, luptele pentru putere şi abilitățile de guvernare, constructorii de nave maritime, soldații, mercenarii şi fierarii. Pentru Al-Biruni, marele învățat din perioada medievală a Islamului, şi călătoriile reprezentau tot un simbol al lui Marte, datorită pericolelor la care erai expus în acele vremuri turbulente, în timpul călătoriilor.

Lăsând la o parte latura sângeroasă a lui Marte, am mai aflat că pe la mijlocul secolului al XVII-lea, focurile de artificii erau intens folosite pentru divertisment, la o scară fără precedent în Europa, fiind populare chiar și în grădinile publice. Ce simbol mai potrivit pentru focurile de artificii am putea găsi, decât poziția planetei Marte în casa a X-a în Leu, o zodie caldă şi uscată, simbol al luminii, al divertismentului şi extravaganțelor?

Revenind la chestiuni mai serioase, Marte în Leu realizează un careu în T cu Ascendentul, Mercur şi Saturn în Scorpion, precum şi cu Luna în Taur, semn că acțiunile conducătorilor au avut un efect distrugător asupra oamenilor de rând dar şi asupra relațiilor internaționale. Totuși, Luna în Taur se află într-o poziție puternică, chiar dacă în ultimul grad al zodiei, în Hayz (fiind o planeta nocturnă, într-o hartă nocturnă, într-un semn nocturn, deasupra orizontului), ceea ce înseamnă că preocupările populației erau legate de comerț şi de relațiile cu străinătatea. Venus stăpânește casa a VII-a şi se află în casa a II-a, semn că atâta vreme cât schimburile şi negoțul aduceau bunăstare, populația era mulțumită.

Nu întâmplător, Saturn în Scorpion se află fix la același grad cu Ascendentul, semn că influența lui a fost una intensă; pe la mijlocul secolului al XVII-lea, se ajunge la minimumul activității solare – continuă Mica Glaciațiune, începută în secolul al XIII-lea. Iarna anului 1709 a fost cea mai grea iarnă din Europa ultimilor 500 de ani, supranumită „Marele Îngheț”.

De asemenea, din moment ce Saturn este simbolul autorității, nu mică mi-a fost mirarea să aflu că secolul al XVII-lea a fost perioada monarhiilor absolutiste, în care regele era liderul suprem, drept pe care îl moștenea pe cale ereditară, iar autoritatea sa nu putea fi restricționată sau limitată de nici o altă putere.

Saturn în Scorpion realizează o cuadratură cu Marte în Leu: în prima parte a secolului, a avut loc unul dintre cele mai sângeroase şi distructive războaie din istoria omenirii: „Războiul de 30 de ani”, care a avut ca rezultat peste 8 milioane de morți. Deși a început ca un război între statele protestante şi cele catolice, ale fostului Imperiu Roman, s-a dezvoltat treptat într-un conflict general care a implicat majoritatea marilor puteri europene. Aceste state au angajat armate de mercenari, iar războiul a devenit mai puțin religios şi mai mult o continuare a rivalității franco-habsburgice pentru obținerea puterii politice în Europa.

Marte reprezintă şi principiul separării, al distrugerii şi al crizelor de putere, dar şi al puterii militare – istoricii de astăzi prezintă secolul al XVII-lea ca o perioadă de criză generală din punct de vedere statal în întreaga lume, în care s-au înregistrat cele mai multe războaie, mai mult decât în oricare altă perioadă istorică. Multe state se destramă sau chiar dispar în întregime. În Marea Britanie, întreaga monarhie Stuart se răzvrătește, zdruncinând fundațiile statului britanic. Crizele s-au răspândit mult dincolo de Europa – de exemplu, dinastia Ming din China, cel mai populat stat din lume, s-a prăbușit. Astfel, puterea lui Marte este înzecită, înmiită chiar, alături de steaua fixă Regulus, subliniind caracterul public pronunțat al influenței marțiene.

Tot în acest secol, a început domnia lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare, care a condus Franța timp de 72 ani, având una dintre cele mai lungi domnii din istoria europeană – „Epoca de aur” a Franței, cum a fost denumită. Referindu-se la domnia Regelui Soare, marele filozof Voltaire spunea că se aproprie de perfecțiune prin contribuția pe care a adus-o științelor, artelor şi literaturii. Se spune că una din replicile lui Ludovic al XIV-lea a fost: „Statul sunt eu” – ceea ce oglindește perfect poziția lui Marte în această hartă.

La noi în țară, Mihai Viteazul unifică cele trei teritorii românești: Valahia, Moldova şi Transilvania, după Bătălia de la Șelimbăr, devenind astfel simbolul național al luptei pentru dreptate şi adevăr.

Observăm cum Marte din Leu realizează un trigon de foc cu Venus şi Soarele din Săgetător, precum şi cu Jupiter din Berbec. Poate nu degeaba astrologia tradițională asociază Berbecul cu Franța – dat fiind că această țară s-a bucurat cel mai mult de oportunitățile aduse de Jupiter în aceste timpuri.

În timpul domniei Regelui Soare, se înființează Academia pentru Pictură şi Sculptură (1663), Academia de Științe (1666), Academia de arhitectură (1671) şi Academia de Muzică (1672), iar Academia Franceză, creată în 1635 de cardinalul Richelieu, trece sub control regal în 1671.

Zodia Leului pe cuspida casei a X-a şi stăpânul ei, Soarele, în Săgetător, în casa a II-a împreună cu Venus, ne arată că monarhii acelor vremuri au finanțat expediții importante în teritorii necunoscute, pentru a aduna cât mai multe bogații, atât materiale cât şi de natură spirituală; a fost Epoca Descoperirilor⁵, care a marcat începutul globalizării din zilele noastre.

De asemenea, observăm cum se continuă adoptarea, pe scară largă în Europa, a colonialismului și a mercantilismului, ca politici naționale – Venus în casa a II-a, la fel ca în harta de început a acestei ere venusiene. Multe teritorii necunoscute au fost descoperite de europeni în această perioadă, deși majoritatea erau deja locuite. Lupta pentru ocuparea acestora a fost susținută de Venus în Săgetător – Venus redevine zeița războiului.

Cei opt ani care trec între cele două momente reprezintă perioade fecunde de procesare a ideilor noi şi a schimbărilor, în care are loc un progres al conștiinței cu privire la natura lumii.

Cea de-a doua hartă are Ascendentul în Rac. Lupta pentru putere devine un simbol al curajului – Luna în Berbec în casa a X-a şi Marte în casa a IV-a, a teritoriului național, reprezintă un simbol al invadatorilor.

Astrologia tradițională asociază zodia Racului cu Olanda iar zodia Capricornului cu Portugalia, ca regiuni geografice. Un exemplu concret al acestui aspect a fost războiul olandez-portughez care a implicat forțele olandeze (Compania Olandeză de Est şi Compania Olandeză de Vest) împotriva Imperiului Portughez, deoarece olandezii invadaseră coloniile portugheze în America, Africa, India și Orientul Îndepărtat. Acest război poate fi considerat o prelungire a Războiului de optzeci de ani (1568-1648) care s-a desfășurat în Europa între Spania și Olanda (dat fiind că Portugalia se afla într-o uniune dinastică cu coroana spaniolă). Astfel, olandezii au urmărit să controleze comerțul maritim, în detrimentul portughezilor. Forțele engleze au ajutat olandezii în anumite momente ale războiului deși în deceniile următoare, Anglia și Olanda vor deveni rivale pentru supremația maritimă.

În urma războiului, portughezii şi spaniolii, cei care înainte aveau poziția dominantă în comerțul maritim, cea mai mare putere navală şi militară în Europa, sunt înfrânți, iar Olanda dobândește supremația maritimă, devenind una dintre cele mai mari puteri ale Europei – într-o hartă nocturnă, Luna în Berbec în casa a X-a, ca semnificator al Olandei, are o poziție superioară lui Saturn în Vărsător în casa a VIII-a, ca semnificator al portughezilor.

Secolul al XVII-lea marchează „Epoca de aur” şi pentru Olanda – a fost perioada istorică în care comerțul, științele, artele înfloresc, iar puterea militară şi politică atinge cele mai înalte cote. Comercianții maritimi împreună cu cartografi renumiți pun bazele unora dintre cele mai mari corporații – Compania Olandeză de Est, prima corporație multinațională, finanțată de interese internaționale, a pus bazele primei burse de valori din lume. Compania se ocupa exclusiv de importul condimentelor din Asia, o activitate extrem de profitabilă datorită cererii fabulos de mari. Venus, printre altele, semnifică şi condimentele, iar casa a VI-a în semnul Săgetătorului semnifică marinarii, navele precum şi aventurile, unele extrem de primejdioase, pe care cei care călătoreau pe mare trebuiau să le înfrunte. Venus continuă să rămână zeița explorării mărilor şi oceanelor, așa cum a şi început această eră.

Aceste rute comerciale de-a lungul cărora navele transportau bunuri de valoare au dus la apariția piraților. Perioada anilor 1650-1720 a fost „Epoca de Aur a Piraților”. Deși viața piraților rămâne învăluită în mister, transformându-se în mit, Venus în Săgetător ne poate clarifica cine erau cu adevărat criminalii – pirații sau bancherii şi brokerii, care tranzacționau orice fel de bunuri, pentru profit. Am putea face acest exercițiu cu scopul de a elucida ceea ce ei au lăsat moștenire oamenilor de astăzi, în special celor excluși din societate.

În cea de-a doua hartă, Marte are o poziție exilată, în Balanţă, se retrage pe teritoriul casei a IV-a, astfel că luptele capătă o tendință naționalistă, încep să apară primele ideologii ale colectivităților mari de oameni, ce locuiesc într-o anumită zonă. Fiind într-un semn stăpânit de Venus, Marte în Balanţă începe să pună bazele unui nou tip de societate, în care puterea pământului, agricultura şi activitățile meșteșugărești, specifice perioade feudale, își pierd din însemnătate, pentru ca Venus să continue Epoca Marilor Descoperiri geografice şi a Revoluției Științifice⁶.

ANCUȚA CATRINOIU,
Membră AAR