Venus şi frumusețea de-a lungul secolelor (partea a V-a)

Ȋn a cincea parte a seriei, vom continua să analizăm corelația dintre harta momentului maxim al trecerii lui Venus peste Soare cu modul în care frumusețea a fost percepută în secolul al XIII-lea şi al XIV-lea.

Pentru anii 1275 şi 1283, cele două perechi de date ale trecerii lui Venus peste Soare, în baza calculelor realizate de Fred Espenak, NASA/GSFC¹, sunt:

• 25 mai 1275 GMT 22:57
• 23 mai 1283 GMT 15:20

Prima hartă are Ascendentul în Capricorn (vezi mai jos), un semn complex, crucificat pe altarul materialismului. Semnul Capricornului sau casa lui Saturn, așa cum aflăm de la Vettius Valens (sec. II e.n.), este un semn feminin, de pământ, rece, tropical, servil, distrugător şi brutal, suspect, iscoditor, cu două fețe, Descendentul Universului², indicator de ghinion şi multă trudă. Precum celelalte semne tropicale (cardinale), el reprezintă începutul unei noi epoci, impulsul creator al dualității dintre materie şi spirit.

Nu mică mi-a fost mirarea să aflu că secolul al XIII-lea a rămas în istorie ca începutul Micii ere glaciare, denumită și Mica glaciațiune, când suprafața acoperită cu ghețari a început să se extindă. Cu toate că nu există încă un consens cu privire la începutul acestei ere, datarea cu carbon a peste 150 de plante rămase intacte sub calota glaciară din Insula Baffin şi Groenlanda, indică faptul că verile reci şi umede, iernile geroase au început brusc între anii 1275 şi 1300.

Observăm că Saturn, stăpânul Ascendentului, culminează în semnul exaltării sale, Balanța, în casa a X-a, una dintre cele mai puternice case, semn că energia sa s-a manifestat intens. Saturn este şi retrograd, semn că a funcționat la intervale extreme ale expresiei sale, în nici un caz în mod obișnuit, normal.

Fiind cea mai îndepărtată planetă de Soare, Saturn nu are nimic în comun cu focul şi căldura, este considerat întunecat, incapabil să primească sau să genereze luminozitate. Lipsa luminii îl definește ca fiind greu, gravitatea şi mormântul sunt două cuvinte care fac trimitere la natura lui esențială, care este una sumbră. În textele de astrologie tradițională, Saturn este cunoscut ca Marele Malefic deoarece condiția sa este incompatibilă cu viața, așa cum noi o cunoaștem pe Pământ.

Astfel, Saturn guvernează locurile şi situațiile reci, întunecate, opresive sau definite prin slăbiciune sau dezintegrare, moartea. Saturn este stăpânul iernii, dușmanul Soarelui, simbolul tatălui autoritar sau al unei legi care nu este preocupată de dreptate şi moralitate, ci mai mult de ascultarea unor structuri care servesc unui scop colectiv, de impunerea unor restricții şi de setarea limitelor şi a normelor.

Astfel, aflăm din cronicile istoriei că secolele XIII-XIV au reprezentat perioada în care statele au început să își marcheze mai clar granițele: pe fondul declinului Sfântului Imperiu Roman (1247-1273), s-au format dinastii separate ale diferitelor state germane, s-au trasat şi granițele dintre state ca Serbia-Ungaria (1284), Franța-Germania (1349).

Soarele din Gemeni, puterea monarhică, se află în trigon cu Saturn din Balanță, indicând centralizarea politică şi consolidarea statelor monarhice, aflate în competiție cu Papalitatea.

Apar orașe-state puternice, ca Genova şi Veneția, aflate în Sudul Italiei – nu întâmplător, Capricornul e responsabil de zona de Sud şi de Vest, adică printre altele de zona Mării Mediterane, așa cum ne transmite Vettius Valens.

Tot în această perioadă, „cruciadele clasice” (sau Războiul Sfânt) iau sfârșit, statele din Orient fiind recucerite de musulmani. În anul 1291, după un asediu violent, Acra, ultimul centru de rezistență al cruciaților, a fost recucerită de musulmani.

În orice caz, Saturn în Balanță are ca efect intensificarea tuturor relațiilor, în special cele comerciale, dintre Orient şi Occident, iar filosofia, arhitectura, dar şi cultura occidentală au primit un nou impuls prin prisma descoperirii culturii şi învățăturilor Estului.

Jupiter, ca simbol al papalității şi al clerului se află în casa a IV-a în Berbec, a resurselor naturale şi a pământului, a retragerii, semn că eforturile clerului erau îndreptate mai mult spre consolidarea poziției interne şi înavuțire prin achiziția de terenuri şi asuprirea țăranilor (șerbilor), pentru a căpăta forța de muncă necesară cultivării lor; Saturn în Balanță, ca stăpân al Ascendentului, este şi simbolul națiunii în ansamblul ei, al oamenilor care o compun, în opoziție cu Jupiter în Berbec. Pluton din Capricorn realizează un careu în T cu cele două planete, simbol al necesității găsirii unor noi soluții transformatoare legate de felul în care pământul era cultivat.

Saturn aduce întemeierea celor mai puternice imperii autoritare care au existat vreodată: în America, Imperiul Inca şi Aztec şi în Asia, Imperiul Otoman, dar şi consolidarea Imperiului Mongol, care ajunge să stăpânească teritorii vaste din China şi Rusia.

În aceasta hartă, Venus, zeița frumuseții devine captivă în casa a șasea, o casă cadentă, a sănătății publice şi a bolilor, pentru că natura rece, depresivă, saturniană a hărții nu se împacă cu vesela şi jucăușa Venus.

Venus este dispozitoarea Lunii, aflată în ultimul grad al Taurului, semn al unei crize legate de resurse (Taur). Starea națiunii nu era una sănătoasă, iar prosperitatea și creșterea economică stagnează. Oamenii se hrănesc din ce în ce mai puțin, astfel sistemul imunitar scăzut face ca organismul uman să fie mai sensibil la boli.

Astfel, aflăm că între anii 1315-1317, Marea Foamete omoară milioane de oameni în Europa, datorită recoltelor reduse, ca urmare a schimbărilor climatice – veri reci şi ploioase, ierni grele, dar posibil și datorită incapacității puterii de a distribui în mod egal roadele pământului.

Venus, prin aspectul său de trigon separant cu Saturn din Balanţă, se transformă din zeița frumuseții în zeița morții, deoarece acum apar semnele îndepărtării şi distrugerii simbolisticii venusiene – prosperitatea şi abundența iau sfârșit. Singur, Mercur în Gemeni, deși combust, ne poate da indicii despre activitățile în care Venus se reflectă – comerțul, călătoriile şi investigarea misterelor vieții, simboluri mercuriene.

În 1231, în Italia, şi în 1478, în Spania, se înființează Inchiziția, o instituție a Bisericii Catolice care a încercat să distrugă orice legătură a oamenilor cu natura magică a lumii, cu venerarea unor forțe dincolo de înțelegerea umană a acelor vremuri.

Zeița puternică şi atotstăpânitoare, așa cum a fost Venus venerată timp de secole, se retrage într-o grădină magică, unde puţini puteau să o descopere. Plecarea acesteia nu are loc înainte de a-şi arăta faţa războinică, avidă de sânge. Venus i-a învățat pe oameni că pentru a putea primi cu adevărat darurile sale trebuie să învețe să se desprindă de tot ceea ce iubeau, să accepte pierderile şi să aștepte o nouă perioadă de creștere.

Rutele comerciale maritime cu Extremul Orient au adus în Europa un ucigaș extrem de letal, ciuma, moartea neagră, care a izbucnit prima dată în anul 1340, în Asia. În anul 1347, italienii aduc ciuma în Europa prin intermediul marinarilor genovezi – Saturn în Balanţă realizează un careu aplicant cu Pluton, zeul întunericului şi al morții, aflat în Ascendent.

Moartea neagră a cuprins rapid întreaga regiune a Europei. Se spune că peste 100 milioane de oameni au murit în interval de 6 ani. A fost începutul declinului sistemului feudal, activitățile economice s-au destrămat, așezările au fost abandonate iar țăranii, care lucrau pământurile, au început să se răscoale – Venus se aliază cu tatăl lui Cronos, Uranus, cel responsabil de răscoale şi revoluții împotriva sistemelor corupte şi autoritare.

Societatea feudală a Evului Mediu, cu structura sa ierarhică rigidă, dominată de economia agrară şi sub puternica influență a Bisericii Catolice, începe să se destrame.

Saturn este adesea legat de istorie, de tradiții și de trecut, dar este la fel de preocupat de viitor. Tot ce rezultă din influența sa are ca scop crearea unor fundații mai bune pentru un viitor potențial. Imaginile antice arată adesea că Saturn deține Uroborus, șarpele care își mănâncă propria coadă, un simbol al regenerării veșnice, care forțează nașterea și moartea în ciclul fără sfârșit al trecutului, prezentului și al viitorului.

Cei opt ani care trec între cele două momente reprezintă perioade fecunde, de procesare a ideilor noi şi a schimbărilor, în care are loc un progres al conștiinței, cu privire la natura lumii.

În cea de-a doua hartă, observăm că Venus se afla în casa a IX-a, ceea ce ne arată că puterea sa a influențat universitățile, instituțiile religioase, nu în ultimul rând filosofia, cunoașterea, educația şi religia. Renașterea debutează în Italia şi ulterior în restul Europei. Căderea Constantinopolului a dus la migrarea textelor şi scrierilor grecești în Italia. De asemenea, apariția tiparului a accelerat difuzarea ideilor în această perioadă – Mercur, ca simbol al scrierii şi al comunicării, se află în Rac, în triplicitatea lui Venus.

Ascendentul în Balanţă ne spune că moștenirea lui Saturn din Balanţă, din harta anterioară, dăinuie prin consolidarea fundațiilor şi cultivarea pământului, a resurselor minerale – Saturn în Capricorn în casa a IV-a. Saturn aici pune bazele evoluției societății materialiste, care dăinuie până în zilele noastre.

Dacă în prima hartă, cea din 1275, Venus se află în triplicitatea lui Mercur, în cea de-a doua, ea se află în triplicitatea lui Saturn. Dacă în prima parte, ea a încercat să se revolte împotriva activităților umane, aducând moartea şi distrugerea, în cea de-a doua pare să plece într-un lung pelerinaj spre o altă lume, poate cea a viselor, a divinației şi a astrologiei.

Va urma…

ANCUȚA CATRINOIU,
Membră AAR