Venus şi frumusețea de-a lungul secolelor (partea a II-a)
Ȋn prima parte a acestui articol, am descris conceptul de frumusețe din punct de vedere filosofic şi am făcut legătura dintre frumusețe, armonie, proporții şi planeta Venus, iar mai apoi, dintre tranzitele lui Venus peste Soare şi cele mai importante epoci ale omenirii, începând cu Evul Mediu până la Iluminism, Romantism şi Modernismul zilelor noastre.
Ȋn cea de-a doua parte, vom analiza corelația dintre harta momentului maxim al trecerii lui Venus prin fața Soarelui cu modul în care frumusețea a fost percepută în perioada respectivă de evoluție a omenirii.
Atunci când reușim să vedem frumusețea şi armonia Universului, viața noastră se transformă, rezonează la o vibrație mai înaltă, deoarece reușim să descoperim armonia ascunsă, să accesăm concepte subtile ale ordinii şi ciclurilor universale.
Înainte de analiza propriu-zisă a hărților, să vedem ce reprezintă Venus şi Soarele în astrologie, în general, şi apoi care este semnificația celor două împreună.
Soarele în astrologie reprezintă energia masculină, yang, și principala forță dătătoare de viață din sistemul nostru solar. Se află în centrul sistemului, de unde conduce toate planetele, și reprezintă energia vitală, abilitatea de a da şi de a primi, generozitatea şi capacitatea de a conduce.
Venus este o planetă telurică, formata din roci și metale. Interpretând acest lucru astrologic, putem spune că ceea ce ea oferă (sau îndepărtează) este resimțit de noi într-un mod concret. Venus caută mulțumire, plăcere și împlinire. Ea oferă succese în război sau în dragoste, pentru că scopul ei este să manifeste. Venus înțelege frumusețea formei, a posesiunilor şi a manifestării. Venus este utilă în viața practică, de zi cu zi, pentru protecție, putere și sprijin. Ea susține aspirația, succesul şi realizările.
Fiind energia primară Yin a sistemului nostru, ea ne aduce armonie, frumusețe, dragoste, sociabilitate, cooperare, dar şi vanitate, indulgență, lenevie, după cum manifestarea ei este pozitivă sau, respectiv, negativă. Deci, atunci când Venus se aliniază cu Soarele (din perspectiva Pământului), forța vitală este unită cu dragostea, armonia şi principiul formei.
Să vedem ce reprezintă aceste principii în cele două hărți ale trecerii lui Venus aferente perioadei Evului Mediu, în Europa.
Cele două perechi de date ale trecerii lui Venus, în baza calculelor realizate de Fred Espenak, NASA/GSFC1:
24 mai 546 GMT 11:23
22 mai 554 GMT 03:592
Semnele mobile sau comune3 din unghiurile celor două hărți semnifică o vibrație ambivalentă, schimbătoare şi variabilă. Din moment ce se indică o fază de tranziție, perioada pe care o semnifică (următorii 243 de ani) a preluat caracteristicile perioadelor anterioare, precum şi o adaptabilitate pronunțată, cu schimbări dese, bogată în acțiuni cu influenţe multiple şi instabilitate.
Venus, stăpâna frumuseții, se află în ambele hărți în Gemeni, un semn masculin, de aer, semn că natura sa esențială, feminină şi nocturnă, nu se poate exprima prea ușor. Mai mult, Venus şi Soarele se află în conjuncție cu steaua fixă Alnilam, care conform lui Vivian Robson, atunci când este împreună cu Soarele, dă un caracter militar, înclinat spre câștig, iar împreună cu Venus, scandaluri şi probleme din dragoste. Pe de altă parte, natura moderat caldă şi uscată a Soarelui se dispersează în umiditatea şi căldura Gemenilor, semn că adevărata esență solară este diminuată în acest semn. Aceleași indicii le primim şi dacă studiem în continuare aranjarea planetelor.
Ȋn prima hartă, cea din 546, putem observa cum instabilitatea, pe care o menționam mai sus, este exacerbată. Dintre toate cele șapte planete vizibile, doar Marte se află într-un semn fix – luptele de putere au fost lungi şi de durată, continue, cu efecte puternice. Restul planetelor se află în semne mutabile, ceea ce semnifică multă inconstanţă şi nestatornicie. După cum știm, în urma prăbușirii Imperiului Roman de Apus, la sfârșitul secolului al V-lea, Europa a fost fracturată în multe regate mici (Fecioara, ca semn al Ascendentului semnifică printre altele şi ceva mic), care s-au luptat între ele pentru pământ şi bogății – Marte în Taur.
Până la un anumit moment, perioada Evului Mediu Timpuriu a fost descrisă de istorici ca fiind epoca întunecată, o antiteză la epoca luminată a Antichității. Cu toate acestea, cercetări recente, mai ales din secolul al XX-lea ne relevă că lucrurile nu au stat chiar așa. După cum se poate observa şi din prima hartă, cea din 546, Mercur, ca stăpân al Ascendentului, se află în propriul Domiciliu, în casa a X-a, o poziție extrem de puternică, cu toate că primește o opoziție din partea lui Saturn din Săgetător, din casa a patra. De asemenea, Mercur este şi Almutenul casei întâi şi al casei a zecea, ceea ce semnifică faptul că în perioada aceasta, atât oamenii de rând cât şi cei care faceau parte din clasa guvernatoare, autorități, au fost învățați.
Ținând cont de acest fond socio-politic, marcat de luptele pentru putere, pe de o parte, şi de învățătură, pe de altă parte, oamenilor le rămânea prea puțin timp pentru frumusețe şi dragoste. Standardele de frumusețe cu siguranță nu sunt accidentale, deoarece ele reflectă structura puterii într-o societate. Cum majoritatea planetelor se află în semne de pământ şi de aer, putem să ne dăm seama cu ușurință că frumusețea simplă era venerată, iar principala ocupație era asigurarea traiului zilnic şi respectarea legilor – Marte în casa a noua.
Una dintre semnificațiile lui Marte în Taur, în casa a noua, poate că s-a regăsit şi în motivația oamenilor de a trăi conform filosofiei şi moralei impuse de instituțiile religioase, de a urmări valorile pragmatice şi funcționale ale societății. Dintre evenimentele cele mai importante ale perioadei se remarcă Al doilea conciliu de la Constantinopol, din 553, când în urma inițiativei împăratului Iustinian și a papei Vigilius, au fost combătute concepțiile despre pre-existența sufletelor şi despre reîncarnare, acestea fiind condamnate ca erezii.
Venus, în semnul mutabil al Gemenilor poate semnifica şi faptul că majoritatea chestiunilor care țineau de estetică şi de frumusețe au fost moștenite din perioada anterioară, cea a Antichității clasice. Oamenii acestei perioadei au respectat conceptele moștenite, pe care le vedeau ca un depozitar al adevărului şi al înțelepciunii – Saturn în Săgetător, în casa a patra. Cu toate acestea, răspândirea rapidă a Creștinismului a modificat caracterul inițial al frumuseții, așa cum o vedeau grecii antici. Pentru oamenii Evului Mediu Timpuriu, frumusețea însemna respectarea moralității, dar a-i vedea ca puritani, în sensul de respingere a senzualității, cred că arată o neînțelegere a adevăratei lor naturi. Pentru societatea acelei perioade, frumusețea era reprezentata, în primul rând, de o gândire clară şi inechivocă. Astfel, putem înțelege de ce concepția aristoteliană asupra Universului a dominat această lume.
Cei opt ani care trec între cele două momente sunt perioade fecunde de procesare a ideilor noi şi a schimbărilor, în care are loc un progres al conștiinței cu privire la natura lumii.
A doua hartă se constituie ca o continuare a influenţelor descrise în prima, accentuând şi mai mult semnul Gemenilor, cu Venus, Soare, Jupiter şi Mercur aflate în acest semn, în prima casă.
Se accentuează şi mai mult limitările şi regulile din partea autorităților – Saturn în Berbec în casa a 11-a, iar idealurile colectivității încep sa capete o cu totul altă formă, orientată mai mult spre agresivitate, în sens pozitiv, curaj, și spre câștig material. Ȋn acele timpuri, oamenii trebuiau să supraviețuiască de la o zi la alta – vezi Luna şi Marte în casa a doua – ceea ce înseamnă că alimentele şi toate resursele necesare unei economii înfloritoare erau vitale pentru existenţă. Familia – casa a doua în semnul Racului – reprezenta conceptul cel mai valoros al societății, iar accentul cădea pe puritate şi curățenie – casa a patra în Fecioară.
Drama disciplinei ascetice, atât de evidentă în acele timpuri, constă tocmai într-o tensiune între chemarea plăcerii (semnele de pământ) şi încercarea de a descoperi supranaturalul, mistica vieții (semnele de aer). Ascetismul şi mistica medievală ne oferă numeroase exemple ale acestor două stări psihologice, precum şi unele documente extrem de interesante cu privire la sensibilitatea estetică a timpului, bogată în simbolism şi alegoria dintre bine şi rău, dintre lumină şi întuneric.
Va urma…
ANCUȚA CATRINOIU,
Membră AAR
Articolul este disponibil în revista Astrele și în limba engleză. Read this article in english.
- https://eclipse.gsfc.nasa.gov/transit/catalog/VenusCatalog.html ↩
- Trecerea lui Venus prin fața Soarelui are loc numai când planeta se află în conjuncție inferioară cu Soarele (între Pământ și Soare) și traversează ecliptica. Am ajustat orele calculate de Fred Espenak pentru a obține conjuncția exactă a celor două corpuri în zodiacul tropical. Am considerat momentul maxim al tranzitului, în care planeta trece cel mai aproape de centrul Soarelui, așa cum s-ar vedea din centrul Pământului. ↩
- Semnele comune sau bicorporale conform astrologiei tradiționale sunt: Gemenii, Fecioara, Săgetătorul şi Peștii. ↩