Tiparele planetare – o moștenire de familie (partea I)

Johannes Kepler era de părere că există un singur argument, mai limpede decât oricare altul, în favoarea autenticității astrologiei: obișnuita relație care apare între horoscopul părintelui și cel al copilului¹. Chestiunea eredității planetare a fost demult observată și apoi validată prin cercetare. Kepler a notat observațiile sale pe marginea subiectului în a sa celebră ”Harmonices Mundi” (1619) și, pornind de la acestea, cercetătorul Michael Gauquelin a condus o amplă investigație, pe parcursul anilor ’60. El a cercetat peste 30.000 de nașteri și a validat legătura existentă între hărțile părinților și ale copiilor lor născuți pe cale naturală. Conform studiului său, când părintele prezintă în harta natală o planetă în preajma Ascendentului sau a Mijlocului Cerului, șansele ca și copilul să aibă aceeași poziție planetară în hartă sunt foarte mari. Iar când amândoi părinții au aceeași planetă într-un anumit sector al hărții, șansele de a avea un copil cu acea poziție în hartă se dublează.

În ciuda filosofiilor și a principiilor poate diferite după care ne ghidăm practica astrologică, cred că tu și cu mine putem cădea de acord asupra unei idei, aceea că întâmplare nu există. Pentru că n-ai cum să practici astrologia și, în același timp, să crezi că-n univers lucrurile se întâmplă aleator! Ne naștem la momentul potrivit, în locul potrivit, în familia potrivită, și întâlnim oamenii potriviți cu care să întemeiem cămine în care să se nască prunci la momentul potrivit, în locul potrivit, ș.a. Prin urmare, n-ar trebui să fie o surpriză să găsim în hărțile membrilor unei familii aceleași configurații planetare, aceleași poziții ale unor planete în case sau să observăm că hărțile lor sunt făcute din aceeași stofă – același element dominant sau vibrație. Singura întrebare la care rămâne să mai găsim fiecare un răspuns este Potrivit pentru (a face) ce?…

În practică, observasem în repetate rânduri ceea ce ajunsesem să numesc ”curiozitatea eredității planetare”, fără să-i aloc însă timp pentru cercetare sau să-i găsesc vreo utilitate. Dar în aprilie 2016, aceasta a fost principala cale prin care am reușit să-mi ajut clienta să înțeleagă situația prin care trecea împreună cu familia sa și să găsească un sens în suferința care o încerca de aproape 15 ani. Studiul de caz pe care am să vi-l prezint în continuare are o importantă componentă medicală și ilustrează, pe de-o parte, principiul eredității planetare²  și, pe de altă parte, scoate în evidență o modalitate de a realiza o prognoză. Dar, vom lua toate aceste chestiuni, pe rând…

Tânăr și din cale-afară de neliniștit!

A. este mama unui băiat de 14 ani, T., diagnosticat, la vârsta de 3 ani, cu deficit de atenție însoțit de tulburare hiperkinetică (ADHD). Mai mult, de la vârsta de 1 an, băiatul are crize convulsive periodice, care se manifestă cel mai adesea prin tremurături și pierderea cunoștinței, însoțite de febră. Cauza crizelor este necunoscută, însă T. prezintă un vas de sânge problematic în lobul frontal stâng. Lăsăm pentru mai târziu problema crizelor convulsive și revenim la prima problemă, comportamentul tulburat al lui T.

ADHD este o tulburare biologică ereditară, caracterizată printr-un dezechilibru apărut la nivelul creierului, care îl împiedică pe T. să funcționeze normal (prezintă ușoare diferențe fizice și chimice în structura creierului). Tulburarea afectează funcțiile executive: a recunoaște, a alege, a planifica, a face tot ce e nevoie pentru a atinge un obiectiv. Băiatul are un comportament hiperactiv-impulsiv, ceea ce înseamnă un slab autocontrol, automotivare scăzută, probleme de atenție, de concentrare și ale memoriei de scurtă durată. Toate acestea fac ca T. să aibă serioase probleme de învățare și performanțe școlare mai scăzute decât ar permite capacitatea sa intelectuală. În plus, acestor probleme li se asociază un comportament ostil și sfidător, în special față de mamă și, desigur, problemele specifice vârstei adolescentine. T. este dependent de medicație și de ajutorul familiei, căreia îi consumă, involuntar, întreaga atenție și majoritatea resurselor emoționale și materiale.

Activitățile zilnice împreună cu T. au devenit o slujbă cu normă întreagă pentru A., una căreia îi face față tot mai greu pe măsură ce băiatul crește. Relația lor a devenit tot mai dificilă, iar A. voia să înțeleagă de ce i se întâmplă asta, cât va mai dura și care-i cauza crizelor convulsive ale băiatului. Menționez că A. este cadru didactic format în psihologie și astrologie, așa încât rezultatele investigației mele au putut fi judecate și apreciate de către ea prin prisma unui cunoscător. Am beneficiat de asistența ei în interpretarea rezultatelor, munca mea constând mai degrabă în a informa decât în a consilia.

Libertate îngrădită

”Ce înseamnă autocontrol slab prin prisma hărții natale?” a fost întrebarea de la care am pornit investigația hărții lui T. Ca o paranteză, unghiul din care privești un caz este hotărâtor pentru întregul demers astrologic, iar ăsta a fost primul pas pe care a trebuit să-l negociez cu mine însămi. Și primul lucru pe care l-am înțeles a fost că băiatul nu se manifestă necorespunzător din proprie voință sau pentru că e prost crescut, ci pentru că efectiv nu poate altfel. Cu alte cuvinte, am înțeles că libertatea sa de manifestare este puternic îngrădită. Și am vrut să văd cum se traduce asta în limbaj astrologic³…

Astfel, elementele astrologice care pot reflecta o problemă de autocontrol sau o îngrădire a libertății băiatului sunt, în opinia mea, următoarele:

• Ascendent (AS) controlat de două planete superioare, aflate în tensiune: Saturn și Pluton. Saturn este taman maleficul contrar sectei hărții – harta este nocturnă, iar dintre cei doi malefici, Saturn este diurn, ceea ce-l face mai problematic decât Marte, care e nocturn…
• Stăpânul Ascendentului (SAS), Mercur, e într-o situație dificilă: în casă cadentă problematică (C6), sub razele Soarelui, peregrin, conjunct cu stăpânul casei 12 (S12), în careu cu Marte și cu două transpersonale.
• Majoritatea planetelor rapide (personale) sunt în case problematice: C6 și C8.
• Există interacțiuni între AS și/sau SAS și stăpânii caselor care restricționează libertatea (S6, S8, S12). Astfel, S8 (Saturn) se află în semnul AS, SAS este conjunct cu S12 și în careu cu S6 (care vede AS datorită relației de trigon dintre Vărsător și Gemeni).
• Partea Fortunei⁴ (PF) este în C12, cu dispozitorii (Venus și Luna) debilitați. PF este un important indicator al bunăstării corpului fizic.
• Partea Spiritului⁵ (PS) este în casă cadentă (C3), cu dispozitorul cadent (Soarele în C6). PS este și el un indicator al stării de sănătate, dar cel mai bine exprimă puterea voinței nativului și capacitatea sa de a provoca evenimente sau de a le schimba cursul.
• Harta prezintă o carență de Foc (element-simbol al voinței).

Tulburările de comportament și de sănătate, pe care le prezintă T., sunt indicate în principal de:

• AS în Gemeni (sistem nervos) afectat de Saturn (S8 și S9) – Pluton (limită, rigiditate, control, structură).
• SAS = Mercur (sis. nervos, mișcare), plasat în C6 (afecțiuni), sub razele Soarelui, oriental, conjunct cu S12 (cronicizare) și cu S3 (mișcare, transfer); în careu cu două transpersonale și o malefică, Marte (febre, inflamații), care este S6, plasată în C9, Vărsător (electricitate nervoasă).
• S6 = Marte, aflat împreună cu incontrolabilul Uranus (impuls nervos) și cu escapistul Neptun (pierderea cunoștinței).
• Luna (psihic, reflexe) relativ puternică (C8, Hayz, în creștere), dar lipsită de resurse (exil) și de susținerea dispozitorilor săi; condiție amplificată de opoziția cu Jupiter.
• Soarele (vitalitate generală) este în casa bolilor (C6), în tensiune cu Marte-Uranus-Neptun.
• Partea Fortunei în C12, cu dispozitorii (Venus și Luna) debilitați.

Tensiunea cea mai greu de dezamorsat mi se pare cea dintre planetele pe semne fixe, dintre Scorpion (pulsiuni) și Vărsător (mental), pe casele 6 (tulburări) – 9 (mental). Dar, după cum se observă, toți semnificatorii importanți sunt angrenați în această chestiune complexă, iar dispunerea lor în toate tipurile de semne – cardinale (convulsii, accidente), fixe (cronicizare, permanentizare) și mutabile (agitație, risipire) – face ca orice tranzit planetar care i-ar putea susține pe unii dintre ei să-i lovească pe alții. Ceea ce se traduce, din păcate, în puține perioade liniștite, pentru el și pentru cei din jurul său. Desigur, harta prezintă și aspecte armonioase, susținătoare (vezi sprijinul pe care-l oferă Jupiter și Luna planetelor din Scorpion), despre care am discutat cu A., dar care nu fac obiectul acestui articol.

Mai departe, am dedus din hartă că linia masculină a familiei – în general, nu doar cea a tatălui – trebuie să fie principala purtătoare a acestor probleme (să ne reamintim că ADHD este ereditar), și A. mi-a confirmat asta. Câteva indicii ar fi:

• Saturn în C1 și dispozitorul său (Mercur) în C6, prost configurat.
• S4 (Mercur) și stăpânul FC (Soarele) în C6, prost configurați.
• Partea Tatălui⁶ angulară (C7), cu dispozitor puternic (Jupiter), în timp ce Partea Mamei⁷ este cadentă (C12), cu principalul dispozitor slăbit (Venus).
• Chiron și Pluton pe NS.

Nu am insistat pe detaliile medicale ale cazului decât pentru a puncta semnificatorii care se evidențiază în această chestiune și pe care i-am urmărit apoi cu predilecție pe tot parcursul investigației: semnificatori de natură mercuriană, de natură marțiană și de natură lunară.

O chestiune de atenție

Revenind la întrebări și la unghiul de abordare a cazului, m-am întrebat mai departe ce reprezintă acest ADHD care-i dictează (îngrădește) comportamentul? Poate fi el imaginat ca o entitate care invadează și posedează nativul? O entitate care a pus stăpânire pe el de la naștere și a dat astfel peste cap viața unei întregi familii? Pentru că, și cred că e cât se poate de limpede, cei care au de extras un mesaj (presupunând că există un sens în ceea ce li se întâmplă) din această situație sunt ceilalți membri, nu T. Sunt cei aflați în așa-zișii parametrii normali de funcționare, care au control asupra comportamentului lor și, înțelegând ce se petrece, mai pot schimba ceva în destinul familiei.

Faptul că tulburarea este ereditară m-a trimis repede cu gândul la ipoteza conform căreia există cel puțin un tipar planetar prost gestionat care s-a transmis și s-a amplificat, din generație în generație, până când a devenit evident și imposibil de ignorat, ba de-a dreptul problematic, în comportamentul celui mai tânăr membru al familiei. Abia în acest fel chestiunea (entitatea) a captat, în sfârșit, atenția familiei, nemaiputând fi măturată sub preș. Tulburarea lui T. le solicită întreaga atenție, fiind o problemă care îi afectează pe fiecare în parte, într-un fel sau altul și în proporții diferite. Simbolic, e ca și cum o întreagă familie a suferit de un deficit de atenție, până când acesta s-a încarnat într-unul din membrii ei, așa încât să devină concret, observabil. Dintr-o problemă colectivă inconștientă, nevăzută, a devenit, prin băiat, una foarte vizibilă, în carne și oase.

Așadar, am cerut datele părinților, ale bunicilor, ale unchilor, mătușilor, fraților, și le-am cercetat hărțile. În această serie de aricole însă voi expune doar temele părinților lui T. și ale bunicilor săi. Mai jos, aveți harta mamei, harta tatălui și harta băiatului (click pentru a mări imaginile). Vă las să le contemplați până luna viitoare când vom publica următoarea ediție a revistei ”Astrele” și partea a II-a a acestui material…

[Show as slideshow]

DIANA SPINEAN,
Redactor-șef & Președinte AAR