Căsătoria în concepția tradițională (partea a II-a)
Am specificat în articolul precedent faptul că Marte și Venus sunt semnificative pentru celebrarea căsătoriei, respectiv pentru nuntă. Totuși, să fie aceasta singura lor contribuție?
Potrivit lui Valens, Marte și Venus sunt indicatori ai căsătoriei, fiindcă Soarele își are exaltarea în Berbec și căderea în Balanță, iar Luna își are exaltarea în Taur și căderea în Scorpion. În același context, Valens mai menționează că ambele planete distrug luminariile. Mi-a luat ceva timp până am reușit să descifrez sensul acestei mențiuni. Sunt destul de sigur că am reușit.
Astrologia elenistică amintește că sunt zodii cu doi stăpâni, unul de domiciliu și unul de exaltare. Stăpânul de exaltare este suveranul zodiei și cel de domiciliu este servitorul (steward-ul) acesteia. În general, stăpânul de domiciliu are sarcina să producă, să realizeze, să aducă spre ființă și să organizeze afacerile zodiei propuse de către stăpânul de exaltare.
Spre exemplu, pentru zodia Berbec, stăpânul de domiciliu este Marte și cel de exaltare este Soarele. Pentru zodia Taur, stăpâna de domiciliu este Venus, iar cea de exaltare este Luna, etc
Altfel spus, pentru nașterile bărbătești, dacă Luna propune căsătoria, Venus are sarcina să producă și să organizeze acest eveniment. Cei doi stăpâni participă la același subiect, aceleași afaceri, dar din poziții diferite. Între cele două planete există un raport universal de asociere.
Pentru nașterile femeiești, dacă Soarele propune căsătoria, Marte are sarcina să producă și să organizeze acest eveniment. Totuși, poate Soarele să propună căsătoria?
Dacă Luna perfectează nu mai puțin de 7 configurații speciale cu Soarele, asta nu înseamnă că și Soarele perfectează nu mai puțin de 7 configurații speciale cu Luna? Având în vedere că astrologia tropicală folosește raportarea la Pământ, speculez că ambele planete au rolul de colectori. Diferența majoră este că Luna adună și distribuie efluxurile planetare, în timp ce Soarele le selectează și le unifică.
Putem observa frecvența cu care, în tradiție, Soarele și Luna împart semnificații din aceeași clasă: lideri (rege-regină), familie (tată-mamă, frate-soră), existență (spirit-trup), anatomie (ochiul drept-ochiul stâng) etc. De ce nu ar împărți și subiectul căsătoriei (soț-soție)? Vom vedea că alți astrologi împart această opinie.
Stăpânul de anti-domiciliu (stăpânul zodiei diametral opuse) are sarcina să completeze, să fructifice, să finalizeze, dar și să pună capăt, să despartă, să ducă spre neființă și să dezorganizeze afacerile zodiei dispuse diametral.
Spre exemplu, pentru zodia Berbec, stăpânul de anti-domiciliu este Venus. Pentru zodia Taur, stăpânul de anti-domiciliu este Marte etc.
Valens amintește că Venus este indicatorul căsătoriei pentru bărbaţi, iar Marte este indicatorul căsătoriei pentru femei. Oricum, chiar înainte a face această mențiune, el amintește că ambele planete distrug luminariile.
Așadar, planeta Venus nu este indicatorul căsătoriei pentru bărbați fiindcă produce și organizează afacerile Lunii, ci tocmai fiindcă aceasta completează și condiționează semnificațiile Soarelui.
Sigur, planeta Marte nu este indicatorul căsătoriei pentru femei fiindcă produce și organizează afacerile Soarelui. De fapt, Marte este indicator fiindcă aceasta completează și condiționează semnificațiile Lunii.
Observăm că este implicat și intervalul de șapte zodii, 180 de grade, interval cuprins atât între zodiile Berbec și Balanță, cât și între Taur și Scorpion. Acest interval este prezent și în cazul caselor terestre. A șaptea casă numărată de la Ascendent era numită în antichitate dysis (derivat din radicalul duó = a se scufunda) = apus, asifințit. Mai mult, a șaptea casă a fost asociată întotdeauna cu subiectul căsătoriei.
Între stăpânii zodiilor dispuse diametral există un raport de opoziție fără excludere. Gândiți-vă la o conjuncție adversativă. Conjucția adversativă obișnuiește să lege două propoziții de sens contrar, dar complementare.
Ridicasem în articolul precedent întrebarea: ”Dacă ar fi să asociați Luna cu o altă planetă pentru a obține semnificația căsătoriei, cu cine ați face-o?” Potrivit teoriei propuse avem două variante: Venus și Marte. Pe moment, mențin poziția potrivit căreia Marte ar fi planeta favorizată. Vom vedea într-un articol viitor argumentele.
Așadar, semnificațiile universale ale Lunii pot fi produse în asociere cu Venus și condiționate de Marte. Semnificațiile universale ale Soarelui pot fi produse în asociere cu Marte și condiționate de Venus (probabil și de Saturn).
Ptolemeu susține că, în nașterile bărbătești, dispoziția de coabitare va fi investigată prin prisma Lunii, iar dispoziția în dragoste, prin prisma planetei Marte. Așadar, Ptolemeu nu apelează în primă instanță la Venus, așa cum pare să o facă Doroteu sau Valens. Tot Ptolemeu susține că, într-o naștere femeiască, dispoziția de coabitare va fi investigată prin prisma Soarelui, iar dispoziția în dragoste, prin prisma planetei Venus.
Spre exemplu, privitor la o naștere bărbătească, Ptolemeu amintește că, atunci când Luna ocupă cadranul estic (se calculează în funcție de lunație), nativul se căsătorește de tânăr sau cu o soție tânără. Într-un alt exemplu privitor la o naștere bărbătească, el spune că, atunci când Luna ocupă zodie solidă (*masculină) și aplică la o singură planetă (*masculină), nativul va avea o singură căsătorie. Apoi, într-un alt exemplu privitor tot la o naștere bărbătească, acesta amintește că atunci când Marte se desparte de Venus și Saturn, dar formează o relație testimonială (aspect astral ce se perfectează la orb platic înainte ca una dintre cele două planete să ajungă să-și părăsească zodia) cu Jupiter, nativul va fi pur și respectabil în ceea ce privește dragostea.
Observăm cele trei exemple menționate anterior, prin prisma Lunii, Ptolemeu obține informații despre căsătoria propriu-zisă: dacă nativul se căsătorește sau nu, cu cine se căsătorește, când se căsătorește, de câte ori se căsătorește, etc. Într-o ipostază secundară, prin prisma lui Marte, Ptolemeu obține informații despre dispoziția în dragoste: dacă nativul iubește curat, dacă este promiscuu, etc.
Ptolomeu este recunoscut pentru erorile și recenziile aduse astrologiei. Totuși, este posibil ca acesta să facă referire, directă și intenționată, nu la indicatorul ce poate produce căsătoria, în nașterile bărbătești Venus, ci la indicatorul care o condiționează, respectiv la Marte. Nu cred că Ptolomeu îl contrazice pe Valens.
În aceeași prezentare introductorie specificată în articolul precedent, Valens afirmă despre Venus că este dorința și dragostea erotică. De data aceasta Valens pare să vorbească despre esența planetei, ceva ce Venus poate produce individual, fără alte asocieri planetare.
Îmi amintesc versurile acelea din cântecul lui Gheorghe Ghiorghiu ”Unde dragoste nu e, nimic nu e, nici viață nu-i, nici soare nu-i”. Așadar, indiferent că avem parte sau nu de o căsătorie legitimă, legală, poate că ceea ce este cu adevărat important pentru o relație ține de iubire. Rămâneți aproape pentru mai multe detalii!
