Guvernatorii vechi și noi

Din clipa în care Uranus, Neptun şi Pluton au fost descoperite, nimic n-a mai fost la fel. Sub marea revoluţie ştiinţifică, tot astrologul modern a trebuit, inevitabil, să-și explice natura străină a celor trei noi planete, să le integreze pe bune în tabloul de forţe şi demnităţi planetare gândit de către antici, fără a-i strica perfecta simetrie de domicilii cu care el opera! [1].

Ei bine, ce să faci, cum s-o dregi? În ce semne astrologice să pui în drepturi planetele moderne, unde, în ce teritorii să primească ele autoritate ca noi guvernatori?

În ce zodie să-i fie lui Uranus, par egzamplu, bine și ca acasă ? Moderniştii l-au văzut așa în Vărsător, domiciliul (diurn) al lui Saturn, pe motiv de afinitate cu el, pe motiv de:
1. Luciditate. În ciuda a ce se crede, adevăratul Vărsător nu-i un ins liber, cât unul condamnat la libertate. Nu ţine morțiș la haos şi anarhie, nu-i ahtiat s-o facă pe nebunul într-o libertate proastă, fără de reguli. Vărsătorul e liber ştiind că nu totul îi e permis. Mai cu discernământ, cu responsabilitatea lucidă a lui Saturn. Caută mai dihai libertatea matură și aşezată a lui “toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”[2].
2. Realism. Pentru uranian nu-i posibilă o viziune a viitorului, oricât de futurist-îndrăzneaţă, fără o privire îndărăt, fără o raportare radicală la trecut. Nu poți progresa, construi speranţe dispreţuind trecutul, repetându-i greşelile. Fără să iei din trecut (ca să dezvolţi) ce are el mai bun, fără să culci la pâmânt ce-a dat, din el, greș. Nu poți Uranus fără Saturn. Orice revoluție vrea doar să impună o nouă ordine socială în locul uneia vechi, ce nu mai funcționează. Vrea Saturn. Uranus care-și știe trecutul e tocmai Saturn chitit să se restructureze total, în regim de urgență: de aia, prin revoluții, monarhiei i-a urmat comunismul, comunismului capitalismul.
2. Însingurare. Vărsătorul e un singuratic. Un saturnian anapoda. Suspicios, rece, posomorât, se îndoieşte de tot, verifică tot. Fire nemulţumită, nervoasă și roasă pe dinăuntru. Singur în creaţia şi-n curajul lui; neînţeles în drumul lui. Om de geniu greu de primit în lume, pentru că nu corespunde cerinţelor ei, rutinelor ei.

Cât de jupiterian să fie, la urma urmei, Neptun? De ce-i în apele lui tocmai în Peşti, în domiciliul (nocturn) al lui Jupiter? Să i se tragă oare şi din ce înseamnă:
1. Încredere. Neptun e despre lucruri mai pioase. Despre Dumnezei, credinţă, încredere şi speranţa că,  dincolo de orice calcul raţional, n-are cum, dom’le, să nu iasă bine. Despre a fi bine mersi, mulţumit de lume şi de tine, despre a crede, by default [3], în steaua ta norocoasă. Despre a nu avea probleme, pentru că totu-i lesnicios şi firesc, e un dat, e din start acceptat şi de înţeles. Despre, în fine, jupiterianul discret, optimist, relaxat, mântuit deja.
2. Idealism. Visarea lui Neptun nu-i reverie în gol, e vis pe baza unor convingeri, a unor credinţe, pe bază de Jupiter. Nu baţi câmpii cu graţie din lene şi plictiseală, îţi iei visele în serios; nu zaci apatic, gură căscată cu ochii-n tavan, imaginezi soluţii la înţelepciunea lui Jupiter.
3. Diversitate. Prin Neptun ne dumerim că realitatea-i jupiteriană, vastă şi inexactă, treabă de nuanţă; că “viaţa e complexă şi are multe aspecte” [4]. Că relativismul e ok – te face să devii tolerant; că diversitatea-i bună – te învaţă să trăieşti fără graniţe şi prejudecăţi. Prin Neptun îţi iese performanţa de a fi altul în fiecare clipă, fără a risca severe tulburări de personalitate.

Sau ce calităţi să-l recomande pe Pluton în Scorpion, în domiciliul (nocturn) al lui Marte? Pasămite că e marţian bine, de vreme ce nu-i lipseşte doza optimă de:
1. Instinct competitiv. Ştim bine, Pluton nu-i chiar fată mare. Nu-i oareşce fătălău galeş, să se poată supune, să trăiască după poruncă. Armăsar de competiție, cu farmec indemolabil, cu temperament. Cu testicule tari de Marte. Chiar dacă unul mai tenebros, ce nu-şi poartă puterea la vedere, se află-n treabă şi-i acolo când se joacă, trăgând, mai pe din dos, spuza pe turta sa. Forţa lui Marte, pericolul adevărat stă, când şi când, întunecat şi ascuns.
2. Sinceritate. Plutonianu-i (prea) onest, necioplit. Trebuie să-l laşi (ca şi pe marţianul Berbec) să se coboare din copaci, apoi poţi discuta cu el. Se bagă-n belele şi situaţii de criză să vadă tocmai lucruri elementare, să vină în contact cu adevăruri brutale, ultime şi de bază. Capabil să pună atâta sare pe rană, cât să scoată la suprafaţă tot ce nemulţumeşte.
3. Lidership. Trăind fascinat de el însuşi, de marea-i figură, de tarea-i potenţă, exclude tot ce e altul, tot ce e altfel decât el. Orice duşman e înspre binele lui, prilejul perfect să-şi mai umfle din bicepşi. Marţianul se încaieră din plăcere, savurând capul în gură de dragul primului loc.

Nimic nu-i lăsat, așadar, la întâmplare, lăsat de izbeliște. Există o rânduială cosmică, un rost în univers. De vreme ce guvernatorii vechi sau noi sunt doar modulări diferite ale aceleiaşi energii, ca-n orice gamă armonică, Uranus e doar altă tonalitate a lui Saturn, în măsura în care Neptun e o alta a lui Jupiter și Pluton a lui Marte.

Noii guvernatori doar nuanțează, din varii motive, pe cei vechi. Diversifică matricea de bază, modelul fundamental, accesat de noi direct prin simțuri – cele șapte planete tradiționale, vizibile cu ochiul liber. E liniștitor însă tocmai faptul că, oricum ar fi, oricâte planete s-ar mai descoperi, lumea rămâne, se înţelege, în ordine.

Note:
[1] E vorba de domiciliile celor 7 planete tradiţionale, adjudecate încă din Antichitate simetric de-o parte şi de alta a axei solstiţiale Rac – Capricorn: Racul (domiciliul Lunii, luminătorul nocturn) cuplează cu Leul (domiciliul Soarelui, luminătorul diurn); Gemenii (domiciliul diurn Mercur) cu Fecioara (domiciliul nocturn Mercur); Taurul (domiciliul nocturn Venus) cu Balanţa (domiciliul diurn Venus); Berbecul (domiciliul diurn Marte) cu Scorpionul (domiciliul nocturn Marte); Peştii (domiciliul nocturn Jupiter) cu Săgetătorul (domiciliul diurn Jupiter); Vărsătorul (domiciliul diurn Saturn) cu Capricornul (domiciliul nocturn Saturn).
[2] Noul Testament, Corinteni 6:12.
[3] engl. by default = implicit, de la sine înțeles
[4] replică celebră din filmul “Filantropica”, 2002

NICOLETA EȘANU,
Vicepreședinte AAR