În dialog cu Diana Spinean

Diana Spinean – sau Zâna Astrelor, cum o alintă colegii -, este redactorița-șefă a revistei noastre, componenta Yin a Școlii de Astrologie Fidelia și proaspăta vicepreședintă a Asociației Astrologilor din România.

R: Diana, vii dintr-un mediu familial în care practica astrologică este la ordinea zilei, numele Ciarnău (numele tău de domnișoară), fiindu-le bine cunoscut astrologilor români. Ai o poveste de spus despre începuturile tale în acest domeniu sau natura și-a urmat cursul firesc în cazul tău?

DS: De fapt, am ajuns să studiez astrologia pornind de la dorința de a mă simți utilă și abia apoi din curiozitate. Pur și simplu s-a întâmplat ca astrologia să-mi fie cel mai la îndemână instrument prin care să-mi dovedesc mie însămi utilitatea. Aveam casa părintească (apartamentul) împânzită de cărțile studiate de tatăl meu, cărți care tratau diverse domenii de graniță, inclusiv astrologie, iar dialogurile pe subiecte inedite nu lipseau. Practic, am prins din zbor limbajul astrelor. Mai târziu, tata, Laci Fulop și AdiM au scris împreună cursurile de astrologie, înființând Școala Fidelia, la care puteam avea acces oricând. Însă eram adolescentă, aveam alte preocupări pe-atunci… Dar observam că tata e tot mai prins în proiect, fiind foarte pasionat de ceea ce făcea. Părea că și-a găsit menirea, iar asta m-a impresionat cel mai tare! Visam să găsesc și eu, cândva, acel ceva în care să-mi pun tot sufletul. Proiectul creștea de la an la an, vedeam că are tot mai multă nevoie de ajutor și atunci, la finele liceului, i-am spus că vreau să-i fiu utilă cumva, să mă ocup cu hârțogăraia, măcar în vacanța de vară, până începeam facultatea. A acceptat bucuros. ”Dar să nu-ți imaginezi că după asta mă apuc de astrologie!”, i-am trântit-o repede. Aveam alte planuri cu mine însămi pe-atunci. Și cum derulam eu o plictisitoare muncă de secretariat, până la urmă i-am cerut cursurile, doar ca să le răsfoiesc. M-au captivat în scurt timp și le-am aprofundat. Tata era evident încântat de progresul meu și fiindcă m-am temut că speră la mai mult din partea mea, i-am retezat-o din nou – ”Nu-ți fă speranțe, n-o să mă înscriu în asociația voastră!”. Era vorba despre AAR, Asociația Astrologilor din România… 🙂 Nu mi-a zis nimic, doar a zâmbit. Fără să realizez am devenit tot mai implicată, lucrând cot la cot cu el, deși nu încetam să-i reamintesc periodic – ”Să nu-ți imaginezi că o să fac asta toată viața! Am să te ajut până îmi găsesc propriul drum”. După care drumul a cotit înspre ușa AAR…

R: Și ce anume ți-a confirmat faptul că astrologia avea să devină direcția ta profesională?

DS: Încă aștept un “semn divin” care să-mi confirme că asta este direcția mea profesională :-). E drept că sunt mândra și responsabila posesoare a unui certificat oficial în ocupația de astrolog și sunt implicată în toate proiectele Fidelia & AAR. Fiind dedicată acestor două entități și, implicit, studiului astrologic, oricine ar putea spune că atitudinea mea de a aștepta (încă!) un semn în acest sens este cel puțin puerilă… Poate după această primă întoarcere a lui Saturn, care mă încearcă acum, mă potolesc și-mi construiesc singură un semn, dacă tot țin morțiș să (mai) am unul. Oricum, indiferent ce se va alege de mine din punct de vedere profesional, nu se pune problema să renunț vreodată la astrologie. Este parte din mine, gândesc astrologic orice altă activitate aș desfășura.

R: Cum resimți experiența de a activa într-un domeniu în care tatăl tău este deja o mare personalitate?

DS: Experiența a devenit destul de provocatoare odată ce am intrat în cercurile de astrologi… Dar hai să facem un schimb imaginar de roluri! Imaginează-ți că, pe de-o parte (aia bună), situația te-ar stimula să te pui serios cu burta pe carte, ca să nu faci numele părintelui de râs, în primul rând. Pe de altă parte (aia nasoală,) te-ai simți iritat când oamenii ar manifesta așteptări prea mari de la tine și ți-ar atribui (inconștient probabil) ambițiile lor; asta în condițiile în care tu ai prefera să te bucuri relaxat de astrologie, de prezența celor care îți împărtășesc pasiunea și să-ți vezi de treaba ta. La extreme, întâlnești entuziaști mult prea exaltați și cârcotași care sunt gata să-ți dea extemporal din astrologie și să-ți penalizeze fiecare mișcare; și, bineînțeles, auzi expirata placă ”dacă nu ar fi tac-su, ea n-ar fi ajuns în poziția asta” de la oameni care nu te cunosc și nici nu intenționează să o facă vreodată, dar speră să te rănească gratuit. Pentru mine este o experiență foarte colorată și necesară – am NN în casa a X-a natală, deci NS în IV (flancat de planete, printre care și Saturn). E drept că munca tatălui meu mi-a asigurat un start promițător în acest domeniu, nu pot decât să-i fiu recunoscătoare pentru asta, dar consider că am avut destul de muncit și singură. Și-apoi, spre deosebire de alți colegi astrologi, oportunitățile de a mă realiza sau de a mă face de râs, apar mult mai ușor… 🙂

R: Au existat și alți astrologi români a căror activitate te-a inspirat?

DS: Sigur că da! O dată au fost profesorii mei de la Fidelia, Fulop Laszlo și AdiM, doi oameni extraordinari. Apoi, printre mulți astrologi buni pe care i-am cunoscut la primul meu Congres AAR (2009), două întâlniri au fost de o importanță crucială pentru parcursul meu ulterior în astrologie. Întâlnirea cu Mihaela Dicu și cea cu Monica Toma. Mihaela mi-a deschis poarta spre astrologia tradițională și nu numai; practic a devenit al doilea mentor al meu. Este o enciclopedie astrologică și o admir cu toate puterile mele. Monica mi-a devenit un sprijin de nădejde nu numai în practica astrologică, ci și în modelarea manierei de scriere a articolelor și în viața privată. Un an mai târziu l-am cunoscut pe Ion Hristescu (aka Vrăjitoarea Electrică) care mi-a insuflat mai mult curaj în a mă exprima ca astrolog și ca om. Fiecare dintre ei a contribuit la ceea ce sunt acum. Fără ei, probabil acest interviu n-ar fi existat…

R: Ai avut vreodată un moment în care ai simțit o dezamăgire personală sau profesională legată de astrologie?

DS: Astrologia în sine, ca instrument de cunoaștere, nu m-a dezamăgit niciodată, doar eu m-am dezamăgit pe mine însămi când, spre exemplu, mi-am setat așteptări prea mari de la oameni sau n-am abordat mai prudent un proiect, un om, o hartă…

R: Referitor la numeroasele proiecte astrologice în care ești implicată, atât la Fidelia cât și în AAR, pe care dintre ele le desfășori cu o mai mare plăcere?

DS: De regulă nu-mi asum proiecte care nu-mi plac. Iar dacă e musai (dacă am o datorie morală față de cel care mă solicită), o fac în așa fel încât să-mi placă. Dar dacă tot mă puneți să dau nume, am să numesc două proiecte, unul de la Fidelia și unul de la AAR. Pentru Fidelia mă încântă să organizez tabăra de astrologie din luna august, care reunește cursanții și prietenii școlii într-un cadru montan relaxant. Am ajuns deja la ediția a VI-a, iar provocarea crește de la an la an. Apoi, dintre proiectele AAR, revista Astrele este de departe cea mai mare bucurie a mea!

R: Ce te-a determinat să te implici în proiectul Astrele? Cum ai ajuns aici?

DS: Când am intrat, timid, în AAR, am simțit că e de bun-simț să aleg un proiect în care să mă fac utilă ca și voluntar, și cel mai la îndemână mi-a fost revista pe care o coordona deja tatăl meu. El avea din ce în ce mai puțin timp pentru asta, iar eu eram din ce în ce mai entuziasmată de proiect (am Luminatorii în casa a III-a natală), așa că treptat mi-au revenit mie sarcinile lui. Apoi, luată prin surprindere și numită șefă de către Consiliul Director al AAR, am decis să-mi triplez singură sarcinile reorganizând revista cu totul! Norocul meu este că mi-am format o echipă harnică de redactori-astrologi, o colaborare de care sunt foarte încântată. În acest nou cadru și din această poziție m-am simțit provocată să scriu și eu pentru revistă – înainte eram secretar de redacție și cochetam cu scrisul numai pe blogul meu, în revista școlii Fidelia (AstroText) sau pe alte siteuri de-ale casei. Pentru Astrele încă nu-mi făcusem curaj, dar, culmea, îi motivam cu succes pe alții să scrie.

R: Ai o muncă mai degrabă de culise, solicitantă, și care probabil este puțin conștientizată de către publicul care vede doar rezultatul final. In ce constau satisfacțiile muncii tale, recompensele, ținând cont de faptul că în AAR se face voluntariat?

DS: Într-adevăr, am o activitate de culise și abia de curând am ieșit puțin în lumina reflectoarelor cu articole și prezentări. Păi, planetele din harta mea natală sunt grămadă sub orizont – doar în culise sunt cu adevărat în elementul meu! Sunt acolo unde se pregătește show-ul, unde se râde mult și se clachează de oboseală și unde pot cunoaște actorii, fără măști. Iar satisfacția pe care o capăt apare sub forma profundei bucurii și a mulțumirii că pot să fac ceea ce-mi place și să mă simt utilă în același timp. Nu simt că lucrez voluntar pentru alții, ci că mă construiesc pe mine însămi. Perspectiva din care îți privești munca face o mare diferență în privința calității prestării ei.

R: Din experiența ta și din această nouă poziție, de vicepreședintă, cum vezi relația membru – asociație în ceea ce privește implicarea? Cine ajută pe cine?

DS: Asociația este suma eforturilor membrilor săi. Ne-am strâns 100 și ceva de oameni care punem în comun resurse (bani, timp, cunoaștere, ș.a.) pentru a construi un cadru mai bun pentru practicarea astrologiei în țara noastră. Da, este muncă voluntară și da, rezultatele se văd abia în timp, iar asta poate fi frustrant. Practic, fiecare membru investește în mod direct, iar de rezultate beneficiază toți astrologii din țară, indirect – un cadru general favorabil astrologiei, stimulează și afacerile private ale astrologilor, e firesc. Însă, am observat cu surprindere că există persoane care au așteptări nerealiste din partea Asociației. Solicită beneficii directe, recompense sau o implicare a acesteia în chestiunile lor private. Uită că vorbim despre o Asociație non-profit, de tip hobby, care prin statut nu este una profesională și astfel nu are cum să se implice în apărarea drepturilor lor profesionale, spre exemplu. Statutul AAR spune clar care sunt obiectivele și putințele asociației, iar membrii se obligă, prin angajamentul pe care și-l iau la înscriere, să cunoască și să respecte statutul. Drept urmare, astfel de așteptări nu au obiect, atât din punct de vedere logic, cât și juridic. Din punctul meu de vedere, treaba-i simplă: înainte să intri în AAR întreabă-te ce poți face tu pentru astrologia din România, nu ce beneficii îți aduce statutul de membru AAR. Dacă tot ce poți face este să-ți achiți cotizația sau să faci o donație, este bine. Banii tăi vor contribui, spre exemplu, la realizarea unor evenimente astrologice de calitate (evenimente care contribuie la dezvoltarea cadrului de care vorbeam, cadru care te va ajuta pe tine să te dezvolți, ș.a). Dar nu faci nimic doar cu banii dacă nu ai și oameni care să investească timp și energie în realizarea de proiecte cu acei bani. În fine, participarea în AAR nu este o activitate pentru cei care urmăresc obținerea de câștiguri rapide, pe termen scurt. Este o treabă saturniană, specifică Vărsătorului din punctul ăsta de vedere.

R: Prin natura muncii tale ești permanent în contact cu astrologii și iei pulsul din toate colțurile țării, tu însăți fiind din Ardeal. Sunt diferențe între București și provincie în ceea ce privește deschiderea publicului către astrologie?

DS: Diferențele între capitală și provincie sunt considerabile în ceea ce privește publicul interesat de astrologie la modul serios – cursuri și consultanță. Dacă vrei să-ți deschizi un cabinet de astrologie rentabil, fă-o în capitală! Dacă vrei să organizezi un eveniment de amploare sau cursuri, la fel! Altfel, șansele de a-ți câștiga traiul din astrologie sunt foarte scăzute, decât dacă, în provincie fiind, activezi online. Sigur că și în orașele mari ale țării se organizează evenimente frumoase și există astrologi deosebit de valoroși (vezi spre exemplu membri fondatori AAR, care sunt toți din provincie, cu excepția unuia), dar publicul pare să fie majoritar bucureștean. În plus, calitatea publicului se îmbunătățește de la an la an, oamenii fiind tot mai interesați de știința astrologiei, nu doar de horoscopul comercial, ceea ce este minunat!

R: Să ne așteptăm la o relocare din partea ta? 🙂

DS: Nu, mulțumesc! Pentru mine capitala este similară cu scena și, așa cum vă spuneam, prefer culisele. Îmi desfășor activitatea online, din când în când organizăm cu școala cursuri și-n București, dar cam asta e tot. Capitala oferă numeroase oportunități, dar, cum îi spuneam și unui prieten, iubesc prea mult peisajul montan și tihna ardelenească și nu le-aș da la schimb pentru nimic.

R: Suntem curioși să aflăm ce alte pasiuni mai ai pe lângă astrologie. Știm că ești un nucleu de resurse, împărtășește-ne câte ceva din ceea ce îți aduce bucurie in inima!

DS: Până acum am reușit să înglobez în activitatea mea astrologică majoritatea activităților dragi mie, cum sunt lectura, scrisul, investigația, chiar și drumeția (în taberele Fidelia). Și pentru că trebuie să-mi păstrez echilibrul făcând și altceva, am ajuns să dansez. Frecventez săptămânal clasa de Zumba (dans + fitness) de la Hunedoara, condusă de talentata instructoare Bianca Bobîlcă și susținută energetic de sufletistul Gabi Indrei. Bia, cum îi spunem noi, este o fermecătoare Săgetătoare care își pune întreaga ființă la bătaie ca să creeze pentru cursantele ei o experiență unică la sală! Și reușește din plin, iar colectivul este deosebit de unit și o iubește mult! Asta e sursa mea secretă de energie. Și dat fiind că în prezent Astrologia și Zumba sunt principalele mele pasiuni, mă gândesc să pun bazele unei noi ramuri astrologice: Astrozumba. Ce părere aveți? 🙂

R: Sună foarte bine! Așteptăm cu nerăbdare primul curs de Astrozumba și… prima ta carte. Pe când s-ar putea întâmpla asta?

DS: Dacă micuță fiind visam să dansez într-o formație organizată și visul mi s-a împlinit acum, la prima întoarcere a lui Saturn, atunci nu pot să sper decât că dorința mea din adolescență, de a scrie cândva o carte, se va împlini probabil în mod firesc la cea de a doua întoarcere a lui Saturn! 🙂

Interviu realizat de Cristina Bodea