La taifas cu Ion Hristescu

Hristescu. Ion Hristescu. Inginer în domeniul nuclear, student în psihologie, astrolog profesionist, inițiator al proiectului “Codul etic al astrologului” și fost vicepreședinte al Asociației Astrologilor din România. Autor și conferențiar pe teme astrologice, devine profesor de astrologie funcțională după aproape 20 de ani de căutări, studii și experimente la frontiera cunoașterii. Practică astrologia într-un mod original – astrologia după Jean -, iar munca sa poartă o semnătură la fel de inedită – Vrăjitoarea Electrică.

R: Tu şi astrologia… când şi cum te-a ademenit în mrejele ei şi ce reprezintă ea pentru tine?

I.H.: Un afiș, pe un stâlp, prin toamna lui 1997, ”Curs de astrologie”… a fost dragoste la prima vedere. In rest, cărți și multă practică individuală. Era o perioadă frumoasă, de pionierat, nu se găseau cărți, nu aveam computere, hărțile se ridicau manual, cu compasul.

Ca disciplină, astrologia o văd ca pe un instrument util în munca cu mine, o interfață între minte și spirit. Un instrument ingineresc de autocunoaștere.

R: Mai mult sau mai puțin ingineresc, ce alte radiaţii energetice (preocupări temporare) te-au influenţat şi cum?

I.H.: Ca tot poporul spiritual din anii 90, am pornit cu Radiestezia, o disciplină specială la vremea aceea. Cred că nu exagerez când spun că trei sferturi din spiritualiștii României de azi, au trecut prin acea școală. O perioadă, am mai practicat și alte tehnici energetice (Vindecare Distală, etc), după care m-am lăsat de oblojit lumea și salvat pământul și am hotărât să îmi dezvolt propriile mele tehnici de cunoaștere și vindecare. A urmat o perioadă de șantiere, timp în care m-am mai jucat cu Qi-Gong, Călătorie Interioara, Medicina Hamer. Apoi, Tarot, cristale, Rhune. Însă ingineria și psihologia rămân baza – sunt cele două discipline pe care le folosesc în astrologie. Momentan, practic diverse tehnici din Psihologia Cuantică, pe care le îmbin cu astrologia. Mintea rămâne singurul răspuns pe care-l am și ea trebuie în permanență dezvoltată.

R: Psihologia Cuantică, un concept prea puțin cunoscut la noi deocamdată, te rog să ne dai câteva repere pentru a ne stârni interesul în a o explora.

I.H.: Pe scurt, se bazează pe unul din principiile fizicii cuantice, care spune (eu reduc mult, acuma) că o particulă este acolo doar pentru că tu o observi; altfel, probabilistic, ea se poate afla oriunde în acest univers în același timp. Mintea noastră, deci, prin reprezentările pe care și le face, modelează existența exterioară. Tu ești ceea ce crezi despre tine că ești, iar lucrurile (evenimentele, persoanele) care iau naștere și cresc în jurul tău sunt cele pe care le hrănești prin atenție.

Planetele reprezintă elementele cu care conștientul nostru operează (eu le numesc puncte de conștiință) și ele dau viață, hrănesc acest univers. Lucrul activ, prin astrologie, cu aceste planete și cu ciclurile lor se poate combina foarte bine cu tehnicile de focalizare a intențiilor din psihologia cuantică. Un principiu fain ar fi acela că “viitorul nu este ceva dat, ci ceva ce se construiește”. Acum pentru fanii exaltați ai “The Secret” și altele asemenea: el se construiește, adevărat, dar în ritmul planetelor și prin implicare proprie. Altfel, avem determinism: lumea nu stă să te aștepte pe tine 🙂

R: Tradiţionalism versus evoluţionism. Cele două abordări se exclud sau se completează în analiza ta? Unde se termină prima şi unde începe cealaltă?

I.H.: Aristotel punea bazele Psihologiei și Logicii acum mai bine de două mii de ani. Tezele sale rămân și astăzi valabile, stând la baza Psihologiei moderne și a altor discipline. La fel este și în Astrologie: cei din vechime erau niște “grei”, care aveau o cunoaștere și niște intuiții formidabile, greu de atins chiar și azi.

Sigur că scopul nostru este să evoluăm, însă omul modern are aceleași aspirații și dorințe de bine ca cel de acum 2000 ani. Astrologia modernă se adaptează culturii actuale, însă nu este de dorit să fie lăsată la o parte vechea cunoaștere. De fapt, nici nu avem cum. Este ca și cum aș vrea să fac un reactor atomic, dar să nu țin cont deloc de fizica clasică; este un non-sens.

Pe scurt, nu văd nicio contradicție aici. Eu continui să studiez astrologia clasică și simt că e bine. Iar studenților mei, le predau, într-o primă fază, doar planetele tradiționale (spre exemplu). Ca să ajungi la cer, trebuie să ai picioarele bine înfipte în pământ.

R: Cum s-a produs ascensiunea către Vrăjitoarea Electrică (numele tău de scenă)?

I.H.: Acum vreo 10 ani, un prieten (care este și realizatorul conceptelor și graficelor ce mă însoțesc) mi-a pus porecla ”Vrăjitoarea”. Porecla s-a și concretizat într-o mică poveste pe care am scris-o atunci, ”Zâna și Vrăjitoarea”, în care acest Vrăjitoarea este un personaj masculin, care colindă lumile în căutarea magicului și – evident – a perechii sale, Zâna.

Apoi, tot lucrând pe diverse șantiere cu profil electric (în general, centrale nucleare), adjectivul corespunzător s-a alipit de la sine. Când a venit vremea să mă-ntorc în România (la fel ca personajul al cărui nume mi-e poreclă, am colindat lumea) îmi căutam o formulă de prezentare, evident… Doream să încep, la o manieră profesionistă, ceea ce visam demult – consultații și cursuri astrologice, și aveam nevoie de o imagine, o sintagmă, ceva. Cum ”astrolog” îmi suna prea conservator și not-me, alegerea a fost facilă și imediată. Și așa a rămas, până-n zilele noastre…

R: Care e secretul simbiozei între profesia de inginer pe care o ai şi meseria de astrolog pe care o practici în prezent?

I.H.: Astrologia e inginerie pură, combinată cu psihologie. Harta astrală este schema electrică a minții unui om. Simbioza este firească, deci.

R: Cu alte cuvinte, gândirea inginerească facilitează aprofundarea astrologiei.

I.H.: Fără gândire tehnică, inginerească, astrologia este utilizată similar cu “globul de cristal”. Nu zic că trebuie să ai diplomă de inginer, dar un pic de gândire practică îți trebuie. Să nu uităm că grecii, înainte de toate, au inventat logica.

R: Cursurile tale poartă o denumire inedită: ateliere funcţionale. Ce sunt ele, ce aduc nou, cu ce vrăjeşti auditoriul?

I.H.: Păi, am dorit să schimb abordarea clasică tip ”hai să-ți citesc harta” cu ”hai să-ți pui harta la treabă”. Este vorba de o abordare ce folosește elemente din psiho-sociologie și psihologie cuantică (ești ceea ce observi, ceea ce conștientizezi).

Funcționalismul este un curent în sociologie, care mie îmi place mult, ce poate fi tradus în astrologie prin ”dacă nu-ți folosești planetele, te folosesc ele pe tine”.

R: Aveți cumva în vedere (tu şi Vrăjitoarea Electrică) să va extindeţi teritoriul de acţiune şi în afară Bucureştiului?

I.H.: Da, avem! 🙂 Foarte probabil, următoarele ateliere și cursuri vor fi în Iași, iar apoi mai vedem. Ideea e să repetăm Unirea de la 1859, iar apoi mergem și la frații din Ardeal.

R: Ești așteptat cu drag! 🙂
Ion Hristescu (masculin) şi Vrăjitoarea Electrică (feminin), au reuşit să-ţi stabilească cât de cât echilibrul Yin- Yang (sâc)?

I.H.: Amândouă personajele sunt cât se poate de masculine (contra-sâc). Doar nu-l face pe Vrăjitoarea un amărât de chinez mic (chiar numit el Yin-Yang)…

R: Ah da, conform psihologiei cuantice ești focusat pe crearea propriei realități.

I.H.: Cam da…

R: Ai fost vice-preşedinte al AAR şi eşti membru AAR. În opinia ta care ar fi motivele pentru care cineva s-ar simţi motivat să se înscrie în AAR? Ce oferă AAR exclusiv membrilor săi?

I.H.: O nevoie fundamentală a omului este aceea de afiliere, de apartenență. Vremea lupilor singuratici a trecut. Te simți motivat să vii în AAR pentru a face parte dintr-un grup care are aceleași preocupări ca și tine, care organizează mai mereu evenimente și întâlniri (foarte vesele, de altfel), care aduce astrologi ”grei” în țară și care – nu în ultimul rând – promovează astrologia. Așa cum poate, deocamdată. Nu mai vorbesc de avantajele matariale (accesul la conferințe cu preț redus, etc.), dar nu acestea sunt esențiale.

R: Ce ar trebui să se întîmple să poată mai mult?

I.H.: De întâmplat, se va întâmpla. Este nevoie de membri mai mulți, de oameni care să se implice în diferite proiecte. Avem nevoie de traduceri multe, de popularizare serioasă. Dar aceste lucruri se întâmplă, deja. Deocamdată, la scară mică.

R: Dpdv al celui care îşi urmăreşte un vis şi o vocaţie, se poate trăi în România din astrologie? Sau numai din astrologie funcţională?

I.H.: Se poate. Se poate orice, dacă îți place ceea ce faci. Cred că ăsta e secretul, nu (neapărat) astrologia, fie ea funcțională sau altceva: să iubești ceea ce faci.

R: Am senzaţia că deşi eşti o persoană spontană, cum îi stă bine unui Vărsător, pregăteşti ceva inedit cu care să “ieşi pe scenă” în curând. Poţi să ne faci vreo dezvăluire?

I.H.: Ai o senzație bună, dar dezvăluirea o fac mai încolo. Deocamdată, am deschis un curs de 6 săptămâni, ”classic style”, cu seminarii și examene, așa cum planificasem. Când iese prima șarjă de astrologi funcționaliști, vom bea o bere inedită.

În rest, cred că toți astrologii încep să iasă în perioada asta cu ceva ”inedit” la scenă. Și e bine așa. Succes cu planetele, vă pup pe toți!

Interviu realizat de Liana Șandru