La ce e bun (totuși) Saturn
Saturn nu e bun, se spune în astrologie. Trebuie să cauți în altă parte (la Jupiter!) buna dispoziție și euforia, cheful și hazul; felicitările, masa și dansul. Dar nimic nu e mai formativ decât un urâcios de malefic de teapa lui Saturn. Nimic nu-i mai prețios, cred, decât a pricepe că există împrejurări în care mai de folos, decât libertățile, îți sunt limitele. Că sunt contexte în care constrângerile sunt utile, neputințele și insuficiențele personale sunt bune (la ceva), funcționale.
*
E posibil să fi constatat deja că, acolo unde-i amplasat Saturn în harta natală, cam ai pielea tăbăcită, ai fost (des!) sancționat disciplinar [1]. În mod special acolo ai fost ținut din scurt. Ți s-a impus moderație, nu ți-a fost permis un exces, un abuz. Pe principiul granițelor și limitării, al formei, finitului și cristalizarii, Saturn subțiază, atrage atenția că ceva-n activitatea semnului zodiacal în cauză trebuie restrâns, micșorat, restricționat și ordonat.
A avea Saturn în Gemeni presupune a-ți număra cuvintele, a cântări apăsat ce scoți pe minte și pe gură; a debita idei în mod responsabil, a te arăta mai puțin hazliu. În Leu – a înceta cu melodrama și exibările infantile, a te face o prezență mai discretă; a-ți permite clipa de luciditate înainte să-ți pui poalele-n cap. Altfel, de vreme ce Taurul e un animal ce se ia după simțuri, se limitează la senzații, Saturn aici bagă pleziristul la abstinență. Nu se vrea ascetismul, care i-ar putea fi fatal, însă-i o faptă de apreciat să-și bucure simțurile mai puțin la întâmplare, cumpătat și riguros. Pe de altă parte, cât de stăpân poți fi pe emoții cu Saturn în Rac? Poți, și nu prea. Și, totuși, se cade să introduci o minimă raționalitate și premeditare, un mic control în stările tale. Să-ți sistematizezi din frici, să-ți mai organizezi din smintelile închipuite. Singur de Saturn în Balanță nu mi-aș bate capul. E pe mâini bune într-un semn principial, cu reguli ferme de conduită, care știe exact ce se cade, se cuvine, se face, nu se face. O atare combinație garantează cel mai bine inventariate-categorisite-etichetate-îndosariate-adnotate relații personale. E sigur, e consens, e ordine. E Saturn exaltat.
Maleficul, carevasăzică, semnalează, în semn zodiacal, un exces în curs de corectare, de ajustare, în vreme ce Jupiter tocmai o deficiență ce trebuie umplută, suplimentată. Saturn vorbește de asceză, de un prea mult, Jupiter de risipă, de un încă nu destul. Pe scurt, Saturn/Rac vrea la cât mai puțin Rac (mai putin pusee emotionale), Jupiter/Pești vrea la cât mai mult din Pești (mai multe evadări difuze, zbenguieli pe câmpii diafane). Saturn lămurește cât, cum și unde să înfrânezi ceva din tine, ca să nu cazi într-o zonă periculoasă. Jupiter – cât, cum și unde poți manifesta ceva cu indulgență, poți lăsa ceva din tine (la) liber. Rămâne, firește, de soluționat dozajul optim între rigoare și libertate. Cât Saturn, cât Jupiter?
*
Doar prin Saturn putem cunoaște că lumea nu-i lăsată (slavă cerului!) de izbeliște. Că ea nu poate fi un loc fără interdicție, fără constrângeri, fără de lege. De aceea Saturn se-nfurie cel mai grav, intolerant, când sunt, în joc, lezate principii. Când încetezi să mai fii devotat unei cauze, unei convingeri intime de viață, când eziți să te mai ții de treabă (una serioasă!). Nu-i cade bine să se încurce cu amatori, să aibă de-a face cu loaze indisciplinate. Nu mai merge cu joaca, e timpul să-ți faci niște socoteli mai riguroase, mai solide. Iar dacă, sub tranzit saturnian, se întâmplă orori, se întâmplă tocmai ca ele să te ducă la o soluție de seriozitate, de corectitudine și demnitate.
Ce atu mai bun vrei, pentru a te mobiliza eficient la administrarea întregii tale vieți și a face performanță, decât un Saturn peste Asc (casa1)? Să te ții ocupat și să-ți dai de lucru, să te înhami (util) la o corvoadă, la niște îndatoriri constrângătoare (dar sănătoase) sunt surse sigure pentru un tip vrednic de putere personală cu maxim efect lucrativ. Ce moment mai potrivit pentru o asumare exemplară în cuplu decât un Saturn peste Dsc (casa7)? Pentru o angajare ori degajare demnă, o ieșire respectabilă dintr-un parteneriat compromis, discutabil ori ambiguu, ce subzistă în convenție, ipocrizie și emotivități trucate? Pentru a-ți încheia alianțele neproductive, suspecte și inconsistente, perpetuate de ochii și gura lumii, în care nu faci decât să te minți rentabil? Înțelese așa, rupturile, separările, divorțurile devin căi prin care care partenerii sunt re(a)duși, de fapt, la ordine.
*
…toate astea, în caz că te neliniștea pesemne la ce-o fi bun Saturn. Că doar poți trăi convenabil și fără el. Poți trăi bine și fără un exigent angajament lăuntric, și fără o conștiință fericită. Poți să-ți negociezi liniștit ce-ai mai adânc și mai înalt în tine – obraz, principii, onoare – pe nimica toată. La urma urmei, nici Iuda nu și-a vândut Mântuitorul pe mai mult de 30 de arginți…
Note:
[1] valabil în special pentru cei cu Saturn proeminent în harta natală [amplasat angular, implicat în aspecte ptolemaice tensionate cu o planetă personală (mai ales luminarii), stăpân de ASC/hartă, dispozitor de Soare, regent de NN/NS]
