Interviu cu Elena Manea

Vicepreședintă a Asociației Astrologilor din România, dna Elena Manea este biochimist şi a activat ca cercetător științific în cadrul Institutului de Endocrinologie „C.I. Parhon”. A predat cursuri de astrologie la clasă în perioada 1992-2012 în cadrul Universităţii Populare „Ioan I. Dalles”, iar în 1997 a înființat Clubul de Astrologie „Steaua Polară” în cadrul aceleiași Universități. A susținut emisiunea „Astrograma Medicală” la postul de televiziune Partener TV (2006 -2007) și ulterior rubrica „Școala de astrologie” a revistei Femeia (2009-2010). A realizat două cercetări importante în sfera astrologiei medicale („Influența planetelor în insuficiența sexuală” și „Influența planetei Jupiter asupra ficatului”) și susține anual prezentări în cadrul evenimentelor astrologice organizate de AAR .

1.Cum ați întâlnit astrologia și ce sau cine v-a determinat să o studiați?

De mică m-a atras cerul înstelat, doream chiar să devin astronom, gând la care am renunţat atunci când am realizat că aveam toate şansele să rămân doar profesor de matematică.

În liceu mi-a căzut în mână un zodiac vechi şi am constatat că ceea ce scria acolo despre zodia mea se potrivea cu ceea ce ştiam eu despre mine, aşa că am început să verific dacă era valabil şi pentru cei din jurul meu. Am constatat repede că puteam afla mai multe despre ceilalţi dacă le ştiam data de naştere. Acum ştiu că există în harta mea natală o predispoziţie către studiul astrologiei. Din păcate atunci nu existau materiale pentru studiul acesteia şi, în afară de o Astrologie cabalistică, veche şi jerpelită, dar pe care o studiam cu sârg, nu am mai găsit nimic. După revoluţie, în martie 1990, m-am înscris la cursul pe care l-a susţinut astrologul Radu Ştefănescu la Casa de cultură a studenţilor din Bucureşti. Din acea clipă, astrologia, care a avut un rol profund transformator asupra modului meu de gândire, a devenit pasiunea vieţii mele, aşa cum indica, de altfel, în harta mea natală, existenţa conjuncţiei Venus – Pluto în cea de a XI-a casă astrologică, cea care este, printre altele, şi o casă a astrologiei. Cărțile de astrologie au venit repede spre mine şi m-am pus pe studiu. Pentru că îl am pe Uranus, planeta astrologiei, la Mijlocul Cerului, în martie 1992, mi s-a propus să ţin un curs de astrologie la sediul Mişcării Ecologiste şi, în toamnă, mi s-a propus acelaşi lucru de către cei de la Universitatea Populară. Eram conştientă de cât de puţin ştiam în acel moment, dar am realizat că cei care veneau la curs nu ştiau chiar nimic, iar eu îi puteam învăţa tot ceea ce învăţasem eu până atunci. Practic am învăţat astrologie învăţându-i pe alţii şi, cu cât dădeam mai mult, cu atât primeam mai mult. Eu sunt cea care trebuie să le mulţumesc celor care veneau la Clubul de astrologie şi la cursurile mele. Nimic nu mi-a plăcut mai mult să fac.

2. Când studiem un domeniu nou, realizăm automat în mintea noastră analogii cu ceea ce știm deja să facem. Dvs. sunteți biochimist. Cum v-a ajutat profesia de bază în înțelegerea astrologiei?

Între astrologie şi profesia mea de bază, aceea de biochimist, există multe similitudini. Atunci când am studiat biochimia am încercat să înțeleg care sunt mecanismele care ne fac să funcţionăm, ca ființe vii, la nivel celular şi molecular, iar când am început să studiez astrologia am dorit să înţeleg în ce fel ne influenţează toate aceste radiaţii, ce vin din spaţiul cosmic, viaţa noastră de zi cu zi. Pentru că existau deja atâtea observaţii astrologice, în studiile mele am ales să verific dacă acestea se justifică sau nu. După atâţia ani de studiu pot fi de acord cu afirmaţia lui Kepler care spunea „30 de ani de studiu au convins sufletul meu rebel de realitatea astrologiei”.

În plus, şi chimia şi astrologia operează cu simboluri. M-am obişnuit cu combinarea elementelor între ele încă din studiul chimiei. În astrologie, după ce ai învăţat simbolurile de bază (semne zodiacale, case astrologice, planete), înveţi apoi cum interacţionează unele cu altele atunci când le combini între ele, exact ca în reacţiile chimice. Pentru mine studiul chimiei a fost antrenamentul necesar pentru studiul ulterior al astrologiei.

3. Pentru a testa veridicitatea unor teorii astrologice, ați realizat cercetări în sfera astrologiei medicale și ați obținut rezultate semnificative. Care au fost cele mai mari provocări întâlnite în acest demers?

Din păcate, în lumea ştiinţifică, astrologia, în cel mai bun caz, nu este considerată o ştiinţă. Cunosc medici şi psihologi care o acceptă, unii mi-au fost chiar cursanţi, dar sunt încă foarte puţini. Există însă, din păcate, oameni de ştiinţă care, deşi nu cunosc absolut nimic despre astrologie, totuşi îşi permit să facă aprecieri negative la adresa acesteia, doar pe baza unor prejudecăţi. În cercetarea ştiinţifică totul este măsurat şi cântărit, iar prelucrarea rezultatelor se face statistic. Astrologia este însă o ştiinţă a sufletului şi este greu să măsori sau să evaluezi sufletul sau evoluţia acestuia. Nu există instrumente adecvate şi, atâta timp cât în astrologie nici un moment nu este identic cu un altul, deoarece totul este în mişcare şi, deci, într-o permanentă schimbare, prelucrarea statistică devine extrem de dificilă. Un alt impediment major în cercetarea astrologică o constituie faptul că oamenii nu îşi cunosc cu exactitate ora de naştere.

4. Credeți că putem vorbi despre o “moștenire karmică” în privința bolilor?

De ce nu? Atunci când ne naştem aducem cu noi tot ceea ce am învăţat în existenţele anterioare, dar ne împiedicăm, sub forma unor tipare repetitive, de tot ceea ce ar fi trebuit să învăţăm şi nu am învăţat, şi suportăm consecinţele fireşti ale acţiunilor noastre anterioare. O boală sau un handicap cu care ne naştem nu este neapărat o pedeapsă, ci poate fi doar o situaţie necesară pentru ca noi să învăţăm o anumită lecţie. Un bun exemplu ar putea fi Nick Vujicic, australianul născut fară mâini şi fără picioare, care are o viață plină de sens şi de bucurie şi care îi mulţumeşte lui Dumnezeu că mama sa nu a avut posibilitatea să vadă cum se va naşte şi că nu l-a avortat. Ca el, mai sunt şi alţii, cum este Jessica Cox, care s-a născut fără mâini, dar, în ciuda acestui handicap, a ajuns ceea ce îşi dorea foarte mult, şi anume pilot de avion, sau românul Cornel Hrişcă, care s-a născut şi el fără mâini dar a ajuns să fie toboşar şi are o formaţie de muzică uşoară în Marea Britanie. Există şi mulţi pictori fără mâini, pentru că s-au născut aşa sau în urma unui accident. Le-am văzut lucrările şi sunt impresionante. Toţi aceştia au avut de ales între a se considera victime ale sorţii sau a-şi învinge handicapul. Au ales să fie învingători.

5.Cum pot tranzitele și/sau progresiile să indice vindecarea sau ameliorarea stării de boală a unei persoane?

Nu cred că un tranzit poate indica vindecarea. Poate indica cel mult o ameliorare, atunci când un tranzit dificil, al unei planete lente, care a declanşat la începutul său debutul unei boli, ajunge la final şi prin aceasta încetează şi stresul astral pe care acest tranzit îl exercită asupra individului. În practică, am constatat însă că, dacă persoana respectivă nu a făcut nicio schimbare în viaţa sa, în modul său de gândire, în atitudinea sa faţă de viaţă, schimbare pe care tranzitul respectiv o impunea, atunci persoana nu se va vindeca odată cu încetarea tranzitului. Dacă însă persoana respectivă a făcut transformările necesare, atunci încetarea acelui tranzit poate conduce la o totală vindecare.

Nu cred nici în efectul neapărat benefic al planetei Jupiter, cea denumită şi Marele Benefic. Am constatat că de multe ori, atunci când Jupiter reactivează prin tranzit aspecte stresante existente în harta natală, efectele pot fi dramatice, deoarece această planetă exacerbează lucrurile. Problemele care apar în acest caz sunt din cauza exagerărilor şi exceselor, şi pot fi ameliorate numai prin moderaţie.

6. Cât de relevantă sau puternică considerați că este influența stelelor fixe și a unor asteroizi în evaluarea stării de sănătate a unei persoane?

Eu nu cred că putem evalua starea de sănătate a cuiva doar privindu-i harta natală. Cred că stelele fixe au o influenţă puternică atunci când sunt în conjuncţie exactă cu Soarele, Luna sau stăpânul Ascendentului. Eu personal nu folosesc asteroizii decât în harta mea sau a celor foarte apropiaţi mie, pentru a aduce un plus de informaţie. Consider că astrologia este suficient de complexă şi fără ei. În schimb, mă preocupă Luna Neagră care, conform constatărilor mele, deşi nu este decât un punct virtual, are de multe ori o influenţă dramatică în viaţa noastră. Ea funcţionează asemenea unui focar de lentilă, care este şi el doar un punct virtual.

Atunci când analizez harta natală a cuiva pot spune doar că organele corespunzătoare caselor astrologice în care se află situate planetele Saturn, Uranus, Neptun, Pluto sau Luna Neagră, sunt potenţial mai susceptibile la îmbolnăvire decât celelalte organe. De exemplu, dacă Saturn se află în casa I, pot presupune că circulaţia sanguină la nivel cerebral poate fi deficitară, iar nativul ar trebui să ia toate măsurile pentru a o îmbunătăţi. De asemenea, trebuie să îşi ţină tensiunea sub control, pentru că odată cu înaintarea în vârstă, este expus riscului de accident cerebral.

7. Dată fiind experiența bogată pe care o aveți în susținerea cursurilor de astrologie, care considerați a fi “lecția nr. 1” ce ar trebui să-i fie predată oricui dorește să studieze astrologia la modul serios?

Lecţia responsabilităţii ar trebui să fie lecţia numărul 1.

Astrologia, chiar dacă este denigrată, chiar dacă mulţi declară că este o prostie şi că nu cred în ea, poate avea totuşi efecte foarte puternice. Afirmaţiile astrologului rămân şi pot avea efect la nivel subconştient. Este necesar ca astrologul să fie precaut şi responsabil în afirmaţiile sale şi mai ales să nu dea sentinţe.

Acum mulţi ani m-am confruntat cu o situaţie care m-a revoltat. O cunoştinţă m-a rugat să mă uit în harta unei prietene, care nu locuia în ţară, deoarece cu mulţi ani în urmă, împreună cu acea prietenă fusese la un astrolog destul de cunoscut, care îi spusese prietenei sale că fetiţa acesteia, care la momentul consultaţiei avea 3-4 ani, va muri la vârsta de 21 de ani. Sinceră să fiu m-am îngrozit, gândindu-mă ce spaimă a trăit acea femeie toţi acei ani. În acel an fetiţa urma să împlinească 21 de ani şi femeia era speriată. Am analizat cele două hărţi şi nu mi s-a părut nimic atât de categoric încât să ducă la o asemenea sentinţă şi am încercat să o liniştesc cât am putut. Nu mai ştiu nimic de ea de vreo 2-3 ani, dar pot să vă asigur că acea fetiţă a trecut de vârsta de 21 de ani. Ultima oară când am vorbit cu acea cunoștinţă fetiţa trecuse deja de 30 de ani.

8. Care a fost cea mai interesantă întrebare sau problemă ridicată vreodată de un cursant?

În cei 20 de ani cât am predat astrologia mi s-au pus multe întrebări. Eu însămi sunt un om care îşi pune întrebări şi care caută răspunsuri. Una dintre întrebările care mi-au fost puse a fost următoarea: Care este diferenţa dintre Suflet şi Spirit? Ţin minte că atunci am făcut o analogie cu o celulă şi am spus că molecula de ADN conţinută în nucleul celulei ar fi Sufletul, iar informaţia pe care acea moleculă o conţine ar fi Spiritul. Acum, la acea întrebare, aş răspunde că noi toţi, ca şi tot ceea ce există în univers, suntem manifestări ale Spiritului care este Unic, iar Sufletele noastre sunt vehiculele cu ajutorul cărora trecem dintr-o viață în altă viaţă, dintr-un plan al existenţei în alt plan al existenţei. Noi spunem corpul meu, mintea mea, sufletul meu şi deci EU, fiinţa mea adevărată, nu este niciuna dintre acestea. Ele îmi aparţin, dar EU nu sunt totuna nici măcar cu sufletul meu. Toate acestea sunt, fie unelte, cum este mintea, fie vehicule, cum sunt corpul şi sufletul, de care mă folosesc pentru a mă manifesta. La nivel profund, la nivelul spiritului, toţi suntem Unul. De altfel, în popor se spune: şi-a pierdut sufletul sau şi-a vândut sufletul, exact ca şi cum s-ar vorbi despre o maşină pe care poţi s-o pierzi, s-o vinzi sau să ţi-o fure cineva.

9. Care sunt primele 3 cărți pe care le-ați include într-o „bibliografie obligatorie” pentru orice astrolog și de ce tocmai acestea?

Recomand cu căldură „ABC-ul Astrologiei” a lui Steven Forrest, pentru că este o carte bine scrisă şi care duce la o înţelegere profundă a astrologiei. Recomand toate cărţile Mihaelei Dicu, deoarece sunt bine documentate, bine scrise, au umor şi sunt foarte necesare pentru practica astrologică. Eu le recitesc mereu cu plăcere. Recomand, de asemenea, toate cărţile scrise de Stephen Arroyo, Fritz Riemann, Dane Rudhyar, mai ales celor care studiază şi psihologia. Îmi pare rău, dar nu m-am putut opri la trei cărţi. Pentru mine astrologia înseamnă studiu permanent.

10. Doriți și vedeți posibilă o revenire la catedră? Ce alte activități astrologice v-ați propus pentru acest an?

Mi-a plăcut să predau astrologia şi aş mai face oricând acest lucru cu plăcere. Totuşi, niciodată nu mi-am planificat nimic când a fost vorba de astrologie. Toate propunerile de a face ceva în acest domeniu au venit din afară şi în mod total neaşteptat pentru mine (nu uitaţi, îl am pe Uranus la Mijlocul Cerului!). Eu le-am luat ca pe provocări şi le-am acceptat. Am aflat astfel despre mine că întotdeauna spun DA provocărilor vieţii. Aştept şi eu cu multă curiozitate să văd ce planuri mai are viaţa cu mine.

Interviu de Liana Șandru