Saturnisme
Te-ai pricopsit! Vin (iar!) năvalnic Sărbătorile de iarnă. Dacă nu te-au răpus cozonacii, piftia ori sarmalele, panica de fină gospodină ori raidurile la shopping barbar, îți poți găsi – în generala brambureală de Crăciun contemporan – timp (și chef) de vagi reflecții astrologice.
Sigur, la sfârșit de decembrie, atmosfera-i rece, aspră, deprimant mohorâtă. Invoci, pe potrivă, chestiunea Solstițiului de iarnă (21 decembrie). Cea mai lungă noapte din an te bagă, scurt, în Capricorn, dar și la idei. Totu-i gri, croit să te indispună, să te facă să te simți-n pierdere. Ori te mănâncă tristețea, pustia și urâtul ori aștepți morțiș un dezastru acolo, o catastrofă cât de cât. Să n-o dai în saturnisme? Ei bine, ba s-o dai!
De Crăciunul ăsta, e drept, poți avea nişte motive-n plus. La o adică vorbind, treaba-i groasă. Albastră. Crunt disperată: Marte stă-n exil în Balanță vreo 8 luni, tensionând crucea cardinală cu Uranus în Berbec, Pluton în Capricorn și Beneficele care, oricum, lasă de dorit: Jupiter trage-napoi în Rac, iar unica speranță-n viață, Venus, mișună tot prin Capricorn vreo 4 luni, retrogradând fix (cam prea fix!) tot acum de Solstițiu. Asta nu se poate să te lase visător. De înamorat, te înamorezi cu piciorul pe frână, te lași sedus lent, bine gândit, nu poți fi amețit cu baliverne. Iubești cu adevărat, indemolabil, doar dacă ai pământ ferm sub picioare. Nu ți se aprind călcâiele, nu sughiți umed în batistă. Partea bună cu iubirea saturniană-i că, dacă nu te-a ucis prin repetiție, plictis și sobrietate, ai putea să te alegi, fericit până la urmă, c-un târg rentabil, c-un schimb util de interese. Pe urmă, chiar mai dihai ai ezitări de inimă și suflețel sub retrogradarea lui Venus în Capricorn, când intri puternic pe detur, pe amânare. Te întorci din drum, simți că trebuie insistat asupra a ceea ce-ai tot făcut (sau nu) prin relațiile afective începând din 19 noiembrie încoace.
În fine, poate mai tragi timid o ultimă speranță că, sub Saturn acum, ai să-ți asumi, să-ţi iei dârz răspunderi ce până mai ieri îți displăceau. Că o să te achiți de sarcini cuminte, fără să ai așteptări prostești, că o să stai răbdător și realist la ce ai, fără să pretinzi rezultate rapide, înainte de vreme. Ți-ai găsit! Sunt unii să te lămurească pe loc că situația-i taman altminteri: odată cu intrarea Soarelui în Capricorn nu poți decât să zvârli, acru, din tine tot soiul de frustrări și anateme; să plescăi uricios și să boscorodești rapace, a babă grav indispusă, prăbușită odată cu vârsta. Capeți un fel de fudulie adultă, de înțelept cu prestanță. Vorbești un ton mai jos, mai apăsat sfătos. Ba te încrunți cu pretenții, ba taci erudit, etalând cu subînțeles, pe-o mutră atent obosită, un cearcăn, două.
Fapt e că trăim după chef și plăcere. Într-o sfântă lene, într-o tânjală dulce, să nu ne dea bătăi de cap, să nu ne oblige la nimic. Să fi pierdut curajul, bărbăția chibzuită, tăria stăpânită a celui cu adevărat tare de vână? Poate. De Crăciun însă s-or mai găsi câțiva naivi să creadă că mai merită să-ți şi reziști, să te înfrânezi nițel. Să-ți reușească un mic efort de răbdare și calcul cu tine. Să te aduni lucid, să te domini demn. Neștiut de nimeni, în propria tăcere.
