Jupiter, bafta și norocul chior
Nici nu știi ce să mai crezi. Când vine vorba de Jupiter, nu poți decât să te instalezi euforic în așteptarea enormei fericiri ce stă să cadă pleașcă peste umila ta făptură. Treaba n-are cum să iasă prost, știi și tu ca toata lumea. Și totusi lucrurile nu merg așa. Vezi limpede că te-ai amăgit, că n-ai prea știut corect ce să speri, că, în loc de răsfăț, Beneficul ți-a servit atrocități, ratări, neajunsuri. Cauți unele explicații. De ce ți-ar vinde iluzii? Ideea că Preabinefăcătorul nu-i tocmai ceea ce pare, că-ți poate strecura în chip candid daruri otrăvite, te deprimă, revoltă, năucește. Chiar dacă știi că binele/răul, fericirea/nefericirea n-au existență obiectiv absolută, că, oricâte satisfacții ordinare ai bifa (bani, onoruri, victorii amoroase), nimic nu te așază decisiv în stare de grație, de mulțumire…
***
Când și când îl cuplezi pe Jupiter la ideea de moralitate. Deși mai rapid îți vine să-l judeci în performanțele sale uzuale, ieftin cantitative. Gigantul sistemului solar acționează macro, obsedat de mult, mare, gros, de hiper și supradimensionare, vrând să înghită totul. Mitologic vorbind însă, Zeus și-a guvernat lumea după anume principii, a ținut ca ea să-și aibă legile ei, ordinea ei. Binele ei valoric, nu numeric. Așa se face că Jupiter în II nu-ți îngrașă subit vita-n bătătură, nu se repede să te lăfăie-n huzur grosolan, nu te pricopsește pomanagiu. Pretinde întâi o minimă probă de moralitate. Ușurează agonisirea de bunuri în măsura în care respecți anume principii de valoare. Și dacă te păgubește la teșcherea e pentru că vrea să evadezi dintr-o ordine materială care constrânge, proastă sau nedreaptă.
***
Pe de altă parte, ca jupiterian neaoș, te-o fi muncind ea conștiința justițiară și impecabila moralitate, dar natura ta-i una fericită, automat entuziast optimistă. Ți se dă încrederea tenace că, orice ai face, nu poate decât să fie bine și că, luând din orice deznodământ partea lui bună, eșecul îi o posibilitate de explorare, o ieșire la cunoaștere. Jupiter extrem de proeminent în hartă poate face ca mulțumirea și siguranța de sine să treacă în suspect extaz de sine. Capeți subit priceperea de a-ți da singur dreptate în tot ceea ce faci. Nu te poți împiedica să nu fii important, să nu te simți ales, aparte dăruit de la natură. Să nu apari providențial, radiind de sus, larg în aura ta, peste zeci de alte existențe mediocre. Îți etalezi generos felul, personalitatea, știi să fii mare. Știi să le știi pe toate eventual, dacă stresul lui Jupiter e în IX. Gata, știi, ai înțeles. Ai epuizat cunoașterea ultimă și ții s-o vâri, neîntârziat, în circumvoluțiunile netezite ale confraților. Afectat în X, Jupiter îți bagă-n cap fumuri aristocratice și de demnitate, te face să te simți boier, select exponat de sânge albastru. Îți dă căderea să te învârți în cercurile înalte ale societății, să frecventezi ca rutină elitele, să semnezi în chip afectat condica la excelență.
***
Se zice că mirarea e începutul cunoașterii. Lui Jupiter îi e rentabil să se mire, să fie surprins, să-i fie provocat un frison, un dubiu, o metafizică. Strecoară-i așadar puțină culoare și aventură, oarece suspans, exotism și provocare! Jupiter în V vrea să cunoască și să devină înțelept printr-un tip de experiment (re)creativ, printr-o hârjoană amoroasă. Înveți lucruri despre tine dacă te joci, dacă te afli în primele rânduri printre cheflii-n paranghelii, dacă te pui pe șotii, pe ghidușii de vânătoare erotică, pompând regulat adrenalină în urmărirea muzei tale. Când însă te zbengui viril fără noimă, într-o erecție bezmetică, când dai și ceri prepotent plăcere-n stânga în dreapta, lipsit de un mic discernământ acolo, marele amant din tine apune neinteresant. Mărunțel seducător de serie, vicios fără frământări, fără dileme, oareșcare cartofor ori cititor în tescovină, mărginit şi inutil muieratic.
***
Prin Jupiter ești lansat într-un vârtos crescendo, în expansiune accelerată. Ai undă verde să te extinzi, să nu te oprești, să fii difuz și să nu te concentrezi pe nimic anume. Curiozitatea lacomă, masiv enciclopedică a lui Jupiter în III te așază la fereastra panoramică de unde poți să vezi lucrurile în ansamblul lor. Tocmai pentru că te interesează totul fără selecție, atenția ți-e poate împrăștiată, nu te poți concentra ori îți lipsește metoda, coerența unui discurs. Ai puterea cuvintelor, dar poate nu întocmai onoarea lor. Trombonești, faci risipă de vorbe, discuți în termeni filozofici fără a spune nimic, judeci la grămadă, generalizezi. Dai neobosit indicații înțelepte, citate memorabile, scoți mereu din mânecă o referință dintr-un autor sonor, cu trecere la public. Calci în străchini și te agiți gălăgios pe un ton cam din topor, scrii răstit, cu condei grosolan. Ți-e mai greu să înțelegi că ce-i mult strică, faci musca cât cămila și țânțarul cât măgarul.
***
Jupiter nu știe, nu poate să vadă limitele a ceva, să pună hotare, să se poată stăvili. Te face să fii în căutare, umblat, să duci o existență de nomad, de haimana care nu se fixează nicăieri, nu se lasă legată de nimic. Ești în grafic câtă vreme nu te deranjează distanțele, câtă vreme alergi după un miraj în zare, cât te afli pe fuga ta. Gândit ca un eliberator venit să încurajeze dezvoltarea ta pe repede înainte, sigur că aduce și o morală mai aspră. Poziționat în VII, beneficul nu te încinge la chiuit de nunți și cumătrii, ci dinamitează (prin partaj, separare, divorț) orice parteneriat neaerisit, restrictiv ori neonorant. Iarăși, Jupiter în IV nu te ține din chiolhan în zaiafet, în zbânțuială turbată la domiciliu. Situat aici îți pune mereu bagajele la ușă, te face să dai în damblaua plecărilor. Într-o nevoie de alternanță, aducătoare de plus cunoaștere și valoare, convins fiind că lumea e exact atât cât o vezi. Vezi puțin, cunoști puțin.
***
Există o psihologie a fericirii, a succesului și victoriei pe care ne-o propune Jupiter. Moțăim prea des cu gândul la un bine gratuit, la un noroc masiv pus peste noapte-n traistă. A ne fi bine, a fi fericiți înseamnă prea rar a mișca niște interioare resurse de noblețe și (bună)voință. Prea rar a trăi la o anume tensiune morală, a câștiga o luptă de valoare cu noi.
