Melanie Reinhart: Chiron și lungul drum al vindecării (partea I)

„O mare parte a durerii tale este o alegere personală. Este licoarea amară prin care, medicul din tine işi vindecă propria boală. De aceea, încrede-te în medic şi bea în tăcere şi calm. Pentru că mâna sa, deşi aspră şi dură, este ghidată de mâna blândă a Celui Nevăzut.” (Kalil Gibran – Profetul)

Aşa îşi începe autoarea, lucrarea apărută în 1989 la Editura ARKANA Penguin Books Ltd Middlesex England, categoria Astrologie contemporană, sub titlul Chiron and the Healing Journey – An astrological and Psychological Perspective.

Notorietatea lui Melanie Reinhart se datorează în special studiului aprofundat asupra lui Chiron şi a centaurilor Nessus şi  Pholus. Nascută în Zimbabwe, a început de timpuriu să studieze tradiţiile spirituale (Wisdom Tradition). Deşi licenţiată în limbă engleză, muzică şi teatru, ea a devenit astrolog profesionist în 1975. A predat la renumite şcoli de astrologie din UK, cum ar fi : Centrul de Astrologie Psihologică, Şcoala Londoneză de Astrologie, Facultatea de Studii Astrologice. Este membră a Asociaţiei Astrologilor din Marea Britanie, a Organizaţiei Astrologilor Profesionişti. A susţinut numeroase cursuri, workshop-uri, conferinţe. Amintesc doar câteva dintre cărţile sale : „Saturn, Chiron şi centaurii”, „Încarnarea: cei patru îngeri şi nodurile Lunii”,’’ Unghiurile horoscopului” ,”Nodurile Lunii”. A participat în calitate de co-autor la multe lucrări de astrologie. Lucrarea de faţă a fost tradusă în mai multe limbi şi a fost re-editată în 1999. În anul 2004 a fost distinsă de către Asociaţia Astrologică din Marea Britanie cu premiul Charles Harvey pentru merite excepţionale în domeniul astrologiei. Munca sa are la bază o combinaţie neobişnuită între intuiţie şi cercetare meticuloasă.

Deoarece în România există relativ puţine surse de informare privind semnificaţia şi influenţa lui Chiron, am considerat utilă prezentarea detaliată a conţinutului acestei cărţi.

Aşa cum am spus, avem în faţă un studiu aprofundat şi lămuritor asupra simbolisticii lui Chiron, atât din perspectivă astrologică cât şi psihologică, folosindu-se termeni şi noţiuni aparţinând ambelor domenii. Aceasta, cu scopul de a evidenţia patternul arhetipal al Vindecătorului rănit, ori al Şamanului, care se poate spune ca stă la baza profesiilor ce au legatură cu vindecarea.

Autoarea a inclus o multitudine de exemple atât din mitologie cât şi din istorie sau chiar din credinţele religioase. Cartea conţine un volum impresionant de noţiuni teoretice şi explicaţii amănunţite ale acestora. Totodată, abundă în referiri la cazuri concrete şi hărţi ale unor personalităţi din diverse domenii, pentru a exemplifica şi a sublinia cât mai coerent afirmaţiile făcute. Maniera de exprimare este clară, uşor de înţeles chiar şi pentru începători, oferind posibilitatea unei lecturi facile asupra unei lucrări complexe și foarte detaliate.

În deschidere, autoarea adresează o pagină de mulţumiri celor care i-au influenţat propria călătorie spirituală către vindecare şi au ajutat-o să ducă la bun sfarşit acest demers. Sunt menţionate personalităţi din domeniul astrologiei, ezoterismului, psihologiei. Amintesc doar câţiva: Dane Rudhyar, C.G. Jung, Stanislav Grof, Liz Greene, Steven Arroyo. A fost menţionată în mod special Diana Whitmore , psychosynthesist – această practică terapeutică având la bază conceptul de self-realization (auto-construcţie).

În Introducere se reaminteşte momentul descoperirii lui Chiron de catre Charles T.Kowal, la Observatorul Hale din Pasadena, California, la 1 noiembrie 1977; sunt precizate câteva detalii de ordin astronomic şi se  menţionează că plasarea acestuia între Saturn şi Uranus face ca energia lui Chiron să reunească elemente comune celor două planete lente, explicându-se astfel natura sa paradoxală. În cei 10 ani care au urmat descoperirii sale, literatura astrologică  a înregistrat un val amplu de cercetări, au apărut speculaţii, cărţi, articole referitoare la semnificaţia sa. Ulterior a crescut numarul astrologilor care au ţinut cont de Chiron în activitatea lor şi l-au considerat util cu precădere în aria consilierii psihologice.

Conţinutul lucrării este structurat în 11 capitole grupate în două părţi: partea I – Imaginea legendară, şi partea a II-a – Călătoria individuală, iar în încheiere un Epilog. La finalul lucrării sunt ataşate 3 anexe, o notă explicativă, bibliografie, un index al numelor de persoane şi un index general.

Partea I – Imaginea legendară

Cuprinde 4 capitole după cum urmează:

Capitolul 1 – Şamanism: rădăcinile

Este prezentat mitul calului în folclorul străvechi al diverselor culturi (celtică, scandinavă, arabă, indiană, greacă) şi reprezentarea acestuia în credinţele religioase. Sunt amintite trăsăturile timpurii ale vocaţiei de vindecător în tradiţia şamanică, travaliul suferinţei, moartea simbolică, renaşterea şi revenirea sub o formă nouă. Simbolul calului semnifică aici, capacitatea chironiană de a face legătura între cele două lumi: cea văzută şi cea nevăzută.

Capitolul 2 – Chiron în mitologia greacă

Există mai multe versiuni despre originea centaurilor şi a relaţiei lui Chiron cu ei. Este prezentată originea lui Chiron: părinţii şi relaţia deficitară cu aceştia. Cea mai răspândită versiune este cea în care tatăl Cronos este distant, mama Philyra îl respinge datorita aspectului său şi apoi este ocrotit şi instruit de Apollo; în alte versiuni el primeşte înţelepciunea de la Atena. Suferinţa îşi are obârşia în conflictul intern datorat de natura contradictorie: jumătate animală, jumătate umană. Sunt menţionate mai multe versiuni, inclusiv ale episodului în care el este rănit de săgeata lui Hercule. Rana provocată la picior,  în jumătatea animală, simbolizează suferinţa produsă de latura instinctuală, în lupta pentru afirmarea naturii umane, spirituale.

Comparând relaţia pe care Chiron o are cu Apollo-îndrumatorul şi cu Hercule-discipolul, reiese o relaţie ambivalentă faţă de principiul eroic. Similar îl privim pe Chiron din perspectivă astrologică: îndeobşte el reprezintă lucrurile pe care le facem foarte bine pentru alţii dar nu le putem face pentru noi, calităţi pe care ceilalţi ni le văd, dar pe care noi înşine nu le vedem. În povestea cu Prometeu intervine din nou Hercule, ca intermediar pentru înduplecarea lui Zeus. Acest fapt rezoneaza cu semnificaţia lui Chiron în hartă: cel care i-a provocat suferinţa este şi cel care îi facilitează vindecarea.

Capitolul 3 – Vindecătorul rănit, astăzi

Este expusă teoria conform căreia, în trecerea de la Era Peştilor la Era Vărsătorului, suferinţa provine din efortul de afirmare a individualităţii, din stabilirea limitelor dintre om şi exterior, în frustrarea ce rezultă din lupta permanentă pentru păstrarea limitelor şi din confruntarea cu un univers asupra căruia nu avem nici un control. Traumele apar cu precădere în plan psihic, în acest proces fiind implicată conştiinţa. Cerinţele actuale ale lui Chiron presupun restabilirea conexiunii minte-trup. În prezent Chiron stimulează procesul trezirii care conduce la un nou început, o renaştere psihologică.

Capitolul 4 – Incursiunea feminină

Sunt luate în discuţie 4 ipostaze: mama, iubita, sora de caritate (calugăriţa) şi amazoana. Fiecare dintre ele conţin elemente chironiene: devotamentul şi grija pentru mamă, natura instinctuală pentru iubită, legătura cu lumea nevăzută pentru călugăriţă, abilităţile multiple şi curajul la amazoană. Sunt prezentate personajele feminine asociate mitului chironian: nimfele, Chariclo (soţia lui), fiicele sale, figura zeiţei Artemis – care joaca un rol important în acest mit.

Se expune teoria conform căreia, frecvent, femeile sunt atrase de bărbaţi care întruchipează însuşirile sugerate de poziţia lui Chiron în hărţile lor, acest lucru vulnerabilizându-le şi conducându-le deseori către suferinţe. În hărţile feminine Chiron arată modul în care natura lor instinctuală este rănită sau răneşte. Se oferă ca exemplu Venus, cea care era căsătorită cu Hefaistos – figură tipic chironiană, şi care îşi consumă pasiunea faţă de Ares, zeul care prin natura activităţii sale producea rănire.

Va urma…

Melania Marin