Femeia contemporană între casa a IV-a şi casa a X-a
În secolul care s-a scurs până acum (mai precis, de la 1900 încoace), omenirea a cunoscut un puternic avânt ştiinţific şi tehnologic, care şi-a pus puternic amprenta asupra vieţii noastre cotidiene. În paralel cu progresul tehnic, s-a produs şi o schimbare a moravurilor. Altfel spus, o mare parte a omenirii, cea care a fost atinsă mai puternic de aripa modernismului, s-a îndepărtat de vechiul stil de viaţă patriarhal, care acorda un rol predominant bărbatului şi punea femeia în plan secund.
Treptat, în decursul secolului al XX-lea, profitând de această tendinţă globală, femeile s-au emancipat progresiv, până au ajuns la idealul urmărit – egalitatea în drepturi ȋntre bărbaţi şi femei. Unele femei, mai radicale, au mers mai departe şi au creat mişcarea feministă, care susţine supremaţia femeilor, superioritatea femeilor etc. (nimic nou sub soare, dacă ne amintim de amazoanele din antichitate). Fără îndoială, egalitatea de drepturi există la ora actuală între cele două sexe, cel puţin în ţările occidentale, iar femeile se bucură de toate libertăţile.
Ce au pierdut ȋnsă femeile prin emanciparea lor? Au pierdut acea aură de zeiţe ale iubirii, zeiţe ale frumuseţii, de prinţese intangibile şi visătoare, care erau adorate, în perioada medievală, de cavalerii rătăcitori sau de nobilii curajoşi care plecau să lupte în cruciade cu portretul iubitei aşezat lângă inimă. Nu prea mai există nici acele femei pline de iubire şi romantism de acum două secole, care îi inspirau pe Goethe, Beethoven, Novalis, care vedeau în femei „Eternul Feminin”, partea complementară a „Eternului Masculin”.
Femeia contemporană tipică este o persoană inteligentă, „sofisticată”, cu studii superioare, preocupată de cariera profesională, afirmare socială şi bani. Egalitatea în drepturi există astăzi atât în sens pozitiv, cât şi în sens negativ (bărbaţii beau alcool, femeile beau alcool, bărbaţii fumează, femeile fumează, bărbaţii sunt infideli, femeile sunt infidele, barbaţii fac escrocherii, femeile fac escrocherii etc.). Femeia contemporană nu se mai identifică ca şi până acum cu rolurile tradiţionale ale femeii: mamă, soţie, stăpâna casei. Adesea, ea îşi investeşte timpul în activitatea profesională, aşa că nu este căsătorită, ci „are o relaţie”, nu are copii, pentru că nu-şi doreşte sau îşi creşte singură copilul, nu are o locuinţă, stând cu chirie.
Dacă analizăm astrologic problema în discuţie, ne orientăm atenţia asupra axelor Rac – Capricorn, caselor a IV-a şi a X-a, asupra polarităţii Lună–Saturn. Este limpede că triada Rac–Lună–casa a IV-a are o polaritate feminină, definind la modul cvasicomplet valorile feminine: sensibilitate, familie, cămin, hrănire, maternitate, intuiţie, sensibilitate, imaginaţie, inspiraţie, vulnerabilitate, romantism, trecut, nostalgie. Triada Capricorn–Saturn–casa a X-a are o polaritate mai curând masculină, pentru că ea vorbeşte despre autoritate, putere, probleme colective, spiritul patern, responsabilitate, rigoare, politică, abilităţi de conducere, instituţii, funcţii de răspundere, structuri, ierarhii. Este limpede de ce bărbaţii se identifică, adesea, cu această a doua triadă.
Acestea sunt modelele arhetipale, dar ce constatăm în realitate? Că femeia contemporană tipică nu se identifică aproape deloc cu valorile feminine, ci cu cele masculine. Această câştigare a egalităţii în drepturi cu bărbaţii a făcut-o pe femeia actuală, pentru a se bucura de drepturile câştigate, să se masculinizeze, să adopte gândirea masculină, comportamentul masculin, strategiile masculine. În prezent, femeile se luptă cu bărbaţii (competiţie dură, uneori, la care se foloseşte şi argumentul sexual – „te culci cu…, obţii…”) pentru supremaţie în multiple domenii, dintr-o sete mare de putere şi afirmare, dar plătesc pentru aceasta cu feminitatea lor, adoptând stilul masculin de comportament şi chiar vestimentar.
Eroarea femeilor care merg pe această cale este aceea de a-şi uita menirea feminină (care include şi rolurile de mamă, de soţie sau iubită) şi de a se identifica, adesea, cu valorile masculine. Acum, desigur, nu putem generaliza această abordare a vieţi, căci fiecare se raportează la axa caselor IV – X în maniera proprie. Abordarea individuală este generată de astrograma fiecărei femei în parte.
Cele care au planete concentrate preponderent în casele a IV-a şi a V-a vor avea tendinţa de a se identifica, cel mai adesea, cu familia, cu copiii, cu propriul cămin. Deşi, poate, aceste femei sunt dispreţuite de cele „emancipate”, ele totuşi sunt în acord cu destinul şi menirea lor feminină. Aceste femei pot avea uneori şi un serviciu, dar care are rolul de a completa veniturile familiei, nefiind destinat unei cariere „sofisticate”.
Există femei care au planete plasate atât în casa a X-a, cât şi în casa a IV-a. Aici putem vorbi despre o pendulare continuă între edificarea unei cariere şi aducerea pe lume a unor copii (sau chiar întemeierea unei familii). Ele sunt femeile căsătorite, frecvent, cu colegi de facultate, care amână naşterea unor copii până după 30 de ani, pentru a-şi „pune în ordine cariera”. Dacă planetele plasate în casa a IV-a şi casa a X-a se află în opoziţie (sau guvernatorii caselor respective se află în opoziţie sau în cuadratură), femeia în cauză va avea dificultăţi în a-şi împărţi judicios timpul între familie şi carieră. Se angajează bone, se caută soluţii de educaţie pentru copii la unităţi cu program „after-school”, se mobilizează bunicii pensonari etc.. Apar uneori tensiuni emoţionale, frustrări ale copiilor, neînţelegeri cu soţul, care pot fi bine manageriate sau nu. Dacă o planetă face trigon la MC şi sextil la FC (sau invers), pot fi găsite soluţii de conciliere, de armonizare a celor două domenii ale vieţii (familia şi cariera). Aceea este planeta mediatoare (care poate face simultan sextil şi trigon şi la planetele din casele a IV-a şi a X-a, aflate în opoziţie).
Există apoi femeile care au planetele din astrogramă concentrate preponderent în casele a IX-a, a X-a, a XI-a, care nu au timp de familie, de copii, care sunt total absorbite de carieră, de grupul de prietene, de preocupările universitare. Ele frecvent sunt singure (relaţional vorbind) şi nu înţeleg de ce (pentru că bărbaţii caută totuşi, în general, femei feminine, nu „savanţi de renume mondial” sau „manageri”, „politicieni” etc.), sau au nişte relaţii chinuite, instabile (şi care se pot destrăma, pentru că ele sunt prea prinse cu cercetări şi studii, funcţii şi responsabilităţi). Genul acesta de femei vedem, de exemplu, în seriale gen „Sex and the City”.
Dacă menirea unei femei este de a îmbrăţişa, predominant, casa a X-a sau casa a IV-a, putem spune cu siguranţă, dacă axa Nodurilor lunare este plasată peste axa acestor case sau chiar peste axa Rac – Capricorn. Un NN în Capricorn (uneori) şi/sau în casa a X-a indică o menire de afirmare prin carieră, poziţie socială, funcţii, responsabilităţi. Acelaşi lucru putem spune dacă guvernatorul NN (Regentul Karmic Nord) se află în casa a X-a sau, uneori, în Capricorn (cu condiţia ca acest Capricorn să nu fie plasat în casa a IV-a, cum este la cei cu Asc. Fecioară/Balanţă).
Dacă femeia are NN în casa a IV-a sau în Rac (uneori) putem vorbi despre o menire de femeie familistă, mamă, feminină, care trebuie să asimileze cât mai bine calităţile arhetipale feminine. Dacă Regentul Karmic Nord este plasat în casa a IV-a şi/sau în Rac (uneori, când casa a X-a nu este plasată în Rac), este vorba despre o menire identică. Uneori, chiar şi casa a X-a în Rac arată că, pentru femeia cu această poziţie, „cariera” sa este să se ocupe cu dăruire de propria familie (rezultată, de regulă, în urma unei căsătorii); bineînţeles, vom examina în acest caz şi poziţia Lunii.
Poziţia Ascendentului este şi ea semnificativă. Un Ascendent în Rac indică necesitatea concentrării pe latura „cămin-familie-maternitate”, într-un mod semnificativ (nu exclusiv), ȋn cazul acelei femei. Un Ascendent în Capricorn trimite către un destin de afirmare social-profesional-administrativă, treburile casnice putând fi pasate, uneori, unui partener submisiv, obedient (vezi Descendentul în Rac). Un Saturn în Rac sau o Lună în Capricorn indică adesea o feminitate reprimată, iar femeia respectivă se refugiază în valori masculine (intelect, tehnicism, raţionalizare, spirit competitiv, o anumită agresivitate etc.).
Concluzii? Este necesar ca femeile să nu mai uite că sunt femei, că trebuie să-şi asume, în primul rând, calităţile şi valorile feminine înainte de a intra în lupta pentru putere cu bărbaţii. Femeia contemporană este atât de demitizată pentru că s-a scufundat în banal, în materialism, uitându-şi esenţa profundă, care derivă din „Eternul Feminin”. Nimeni nu interzice femeilor să aibă o carieră, dar ar trebui analizat mai bine preţul plătit pentru aceasta. Una dintre părţile „Divinei Comedii”, scrisă de Dante, conţine acest versuri „Eternul Feminin/Ne înalţă în tării”. Poate că bărbaţii contemporani îşi doresc foarte mult să vadă, ca altădată, zeiţe, muze, , nu doar directoare, judecătoare, sau sportive de performanţă…
*Articolul face parte din numarul aniversar “Astrele – 10 ani”: http://10ani.astrele.ro/