Despre cunoaşterea conştientă în astrologie
Tradiția astrologică ne învață să gândim în termeni exacți. Cum s-ar zice, o planetă situată nepotrivit în detriment, poziționată într-o casă de prost renume, surprinsă inoportun în cuadraturi e, neîndoielnic, dezavantajată aprioric. Într-o atare situație, foarte probabil înspre sigur, vom manifesta energia acelei planete în mod dizarmonic, distorsionat. Dincolo însă de statistici contabilicești ce constată profetic gradul nostru de potențială fericire/nefericire, poate că ar fi interesant să înțelegem cum ia naștere tiparul comportamental manifestat și ce anume ne împinge să exprimăm energia unui semn zodiacal tocmai în mod nepotrivit.
Nu mai e un secret pentru nimeni: rostul e să ne îmbunătățim pe noi înșine, acumulând un plus de valoare și cunoaștere în dimensiunea umană, conform unui plan imaginat drept potrivit-necesar la un alt nivel de conștiință. Astrologia modernă vede harta natală ca pe un ghid al scenariului de viață propus, în care mintea umană se explorează pe sine în maniera a 12 experiențe/energii diferite (semne zodiacale), folosindu-se de 10 unelte/instrumente distincte (planete), în terenul concret a 12 arene de joc/domenii de viață (case astrologice). Conștientă,mintea e creativă, constructivă, are imaginea de ansamblu a lucrării în spirit; își formează identitatea (eu) prin autoexplorare și upgradare, folosindu-se inspirat, cu încredere și bună știință de circumstanțele, rolurile și personajele date. Are control, acționează armonios (în calitățile semnului zodiacal), în sensul evoluției. Redusă la ego însă, inconștientă, funcționează limitat și amnezic, temător; își creează un așa-zis sentiment de sine (fals sine) prin identificare oarbă în exterior cu materia și rolurile pe care le joacă. Dezvoltă dependențe, vulnerabilități, frici, exagerări, iritări („minusurile” semnului zodiacal), dorind stagnarea, conservarea stării de fapt. Pe scurt, mintea egocentrică se confundă fizic, emoțional, mental cu forma, cu sarcinile sale de îndeplinit, iar ignorarea legăturii de esență a individului cu întregul, cu Sursa ori cu aproapele creează, în fapt, tipare de dezechilibru, durere și suferință.
Spre exemplu, partea de Berbec,croită din fabricație să dea probă de curaj, se implică si intervine activ, modifică prin proprie voință ordinea lucrurilor și își creează benevol realitatea exterioară. Așadar, se promovează ca individualitate, uneori preocupată în special de propriul corp fizic (semnul sportivilor). O influență marțiană suprainflamată de ego ne face să ne identificăm atât de mult cu propria persoană sau propriul trup, încât să ne percepem ca entitate total separată, ruptă de ceilalți. Exteriorul ne apare străin, amenințător și totul tinde să ia proporțiile unei lupte de supraviețuire, în a cărei desfășurare de forțe ne comportăm pe măsură – contraoponenți agresivi, incisivi, brutali, conflictuali.
Prin segmentul Taur mintea își apreciază propria valoare și propriul capital, funcție de care evaluăm și prețuim mai apoi și bunurile de care ne înconjurăm. Învățăm pe ce resurse personale putem miza și cum să le exploatăm pentru a ne construi confortul necesar, traiul decent. O Venus amplificată de ego corespunde sintagmei „am, deci exist”, caz în care ne definim prin ceea ce deținem, prin trainică agoniseală. Bunurile și finanțele nu se mai află în administrarea noastră, ne aparțin organic, devin parte din noi. Odată amenințate a dispărea sau a se pierde, suntem deposedați de identitate și ne pierdem reperele existențiale, motiv pentru care ne agățăm de ceea ce deținem cu posesivitate, gelozie, avarsmi, cu apetit uriaș spre achiziții și aprovizionare compulsivă, ca vânători de lucruri ori scăpătați spre lux.
Prin Gemeni, mintea caută să știe și, pentru aceasta, se focalizează pe mediul imediat înconjurător, sondându-l curios, atent, interesat. Ea vrea să se pună la curent cu concretul, să culeagă și să transmită mai departe, eficient și nealterat, fragmentele de informație. Energia Gemenilor accentuată egocentric face referire la dorința de a deține puterea sau monopolul informativ, exhibat adesea prin crize de incontinență verbală. A ști cât mai multe, deși nimic temeinic (superficial), ne atribuie un statut de superioritate față de ceilalți, ne permite să profităm de ignoranța lor, să practicăm impostura. Ne arogăm dreptul de a distorsiona, manipula informația pentru a obține avantaje proprii, fapt manifestat prin destul de comuna ipocrizie, duplicitate, lipsă de onestitate sau indiscreție iscoditoare, intoxicare informativă.
Înporțiunea sa de Rac mintea e proiectată spre a simți, a găsi prin emoție circumstanțe cât mai favorabile de dezvoltare. În chimie afectivă cu mediul, ea se mișcă între varii umori,stări, dispoziții sufletești, orientându-se instinctiv spre acel spațiu mai potrivit creșterii, mai rodnic și fecund. Ego-ul lunar e unul mascat (nu dilată sinele, ci-l micșorează), satisfăcându-și nevoia exagerată de atenție prin autovictimizare. Cu teama de eșec (a nu fi destul de buni), prea puțin preocupați a mai intui împrejurări fertile pentru evoluție, ne lamentăm de închipuite amenințări la intimitate ori invocăm lipsa garanțiilor absolute, incertitudinea neprielnică, nesiguranța. Tatonanți, descoperiți, abandonați și neocrotiți, cu vocația tânguirii, ne retragem spre lumea noastră întâmplată, spre amintiri (oricât de dureroase, sigure prin familiaritate). Și iată melancolia, inerția apatică, spleen-ul, cultul trecutului glorios, sensibilitatea exacerbată, reticența la nou, cronica meteahnă de a ne teme.
Prin Leu mintea trebuie să creeze, să permită substanței vieții să se exprime, să prindă formă, contur material. Ca ins creator, mă recomandă lumii opera mea, ceea ce las în urmă, contribuția, ofranda de recunoștință adusă mulțimilor, pe care le bucur necondiționat, mărinimos. Sub beția ego-ului solar, ne identificăm cu opera/acțiunea noastră ca act de creație, cu felul în care e apreciată și reacțiile la ea. Impunem celorlalți cronici pozitive, aplauze și laude indispensabile, cerem (implorăm la nevoie) stupoarea admirativ-măgulitoare a publicului. Autopromovați în rang suprem de Creatorul/făptuitorul originar, reclamăm merite absolute pentru propriile acte și, apreciindu-ne a fi sedus definitiv auditoriul, tronăm suveran, plasați exhibitiv sub reflectoare, savurând condiția de teatral pompos, afectat superior.
Fecioara e responsabilă de partea tehnică a minții, vizează mecanismul nostru de autoreglare și optimizare, de a conferi utilitate. În calitate de mecanic de serviciu, de meseriaș, are competența exactității, a meșteșugului, dibăciei și sârguinței, eficientizează ori reface starea sistemelor nefuncționale, repară. Tiparul de ego tipic Fecioarei confundă repararea cu obsesia perfecțiunii absolute, a excelenței și exemplarului. Devin esențiale calitatea detaliului secundar și executarea impecabilă, cu maximă virtuozitate, a amănuntului altfel neglijabil. Abordarea crucială, decisivă a tuturor elementelor, oricât de nesemnificative dă măsura desăvârșirii noastre, sentimentul iluzoriu de sine că nu ne scapă nimic, că suntem deplini și stăpânim, satisfacem toate exigențele. Aceasta explică perfecționismul, meticulozitatea, pretenția ireproșabilului, criticismul, toana corecției.
Felia de Balanța amințiiare în sarcină să restabileascăarmonia și echilibrul, să caute consensul, măsura și dozajul firesc cu exteriorul, justețea. Adecvată, cuviincioasă și cu bun simț, protocolară și convențională, expresie fidelă a corectitudinii politice (știe ce nu se cade, nu se face, nu se cuvine), face viața suportabilă, îndulcește. Revendicările egotice de tip Balanță, mai puțin deranjante, vin din faptul că liniștea și înțelegerea cu celălalt devin pretexte sub care ne căutam o acceptare, o aprobare în afară, dispuși total pentru acesta la compromisuri, mutilante sacrificii de sine. Subevaluați, împuținați în ochii noștri de un ascuns ego, cerem celuilalt un reper necesar exterior, să ne valideze, să ne confirme o valoare de sine. Cvasidependenți, cvasidisponibili afectiv, partizani supuși, cu spaimă de singurătate, practicanți de noncombat, suntem, în cel mai fericit caz, ezitanți între noi și alții.
Odată cu Scorpionul realizăm profunzimea și adâncimea, mintea e profilată pe experiența de potențare, intensificare, amplificare. Ea sfidează aparențele, sondează, sapă tenace, investigativ în căutarea esenței ascunse, dând la iveală ce e rămas inaccesibil, încă tăinuit și necunoscut. În caz de ego plutonian, nu depășim conștient limite (de cunoaștere), ci granițele devin provocare obsesivă, iar depășirea lor un exercițiu demonstrativ – semn de putere personală ultimă, dovadă elocventă de inși cu o înzestrare superioară. Trăim periculos, lacomi de adrenalină și risc, divulgăm scandalos secrete mute, anulăm tabu-ul și interdicția impusă, ne permitem inchizitorial orice-ul, devenim de neoprit. Un taifun ascuns și crud, resentimentar de furie, răzbunare și ranchiună tăioasă.
Prin Săgetător mintea e proiectată să-și caute soluția de viață, să interpreteze și să își înțeleagă experiențele, să le confere un sens, acumulând un tip de înțelepciune capabilă să justifice, să consoleze. Interogativă, ea explorează și integrează toate fragmentele de puzzle trăite într-un sistem unic etico-filozofic – politica sa de viață. Ego-ul jupiterian intervine atunci când devenim întruparea propriului sistem de credințe și practici, pretinzând naiv exclusivitate asupra adevărului universal. Omul de cultură capătă conștiința cărturarului atotștiutor, face paradă de erudiție, se încununează cu aroganța doctă și cu superioritatea înțelegerii sale. În a sa nobilă categorie întâlnim habotnicul, idolatrul, doctrinarul, filozoful savant inabordabil, pilduitorul, predicatorul sau lupul moralist prin vocație, snobul prețios.
Când vine vorba de energia Capricornului mintea caută să-și repereze locul în organigrama socială, să-și asume poziția în societate funcție de competențe, indicator pentru sine și pentru ceilalți. Rolul, identitatea socială angajează la anumite responsabilități și, exact pe măsura lor, la un drept și o autoritate morală. Ego-ul saturnian ne identifică cu condiția socială, dobândită oportunist, nejustificat, prin a fi puși pe căpătuială. Confiscați de prestigiul ierarhic și de rang, efigii monumentale, parvenim avizi în funcții de reușită publică, promovăm în posturi de putere nelegitimă ori vânăm fotolii de influență pentru care abilitățile nu ne recomandă, de care, mai apoi, să ne agățăm ba stoic, ba patetic. Deveniți una cu eticheta socială, veleitari și importanți în mod formal (respectul nu e câștigat, ci impus), trasăm intransigent directive, cu gândul la noua perspectivă de preamărire socială.
În Vărsător, mintea anticipează, reformează vizionar, mișcă lumea spre înainte și spre mai bine, militează pentru umanism, satisfăcând cerința universalului, are competența să conteste starea de fapt. Când ne însușim idealul ca pe o cauză personală și ne imaginăm drept eroi necesar-salvatori ai omenirii, în numele unei isterii justițiar individuale, indiferent de costuri (de vieți omenești, uneori), atingem extrema fanatismului zdrobitor și a anarhiei. În varianta duioasă, suntem blânzi Don Quijote cu idealuri, dar fără înzestrări pentru a le atinge, proiectele nu se intersectează nicicum cu realitatea. Suferim, prin urmare, fie de naive utopii sau detașări aeriene, fie de spasme revoluționare despotice, încăpățânându-ne în opoziție și-n a fi contra, opintindu-ne rebeli fără cauză în căutarea unei libertăți fără criterii.
Și, în fine, în Pești mintea se abandonează pe sine, renunță la controlul rațional, activ în favoarea ghidajului subtil, intuitiv dintr-o dimensiune superioară. Imateriali și volatili, experimentăm prezența lucidă și abisală a ridicării deasupra de gând, translucizi și fără de însușiri, ne dispersăm anonim într-o țesătură fin organică cu tot restul. Tiparul de ego presupune să ne supralicităm în calitate de ființe absolute ce se dezic de propria materie, să ne permitem aroganța de a ne crede neant. Mintea se iluzionează pentru a scăpa irevocabil de ea însăși, ratând inconștientă integrarea într-o ordine evoluată a universului. Manifestăm patologia eschivei angelice, a fentei cotidianului prin dependențe și vicii de leac, simulacre ale eliberării definitive. Stihii somnambule participante la trafic, suntem haotici și confuzi, atinși de nedumerirea, plictisul și lehamitea realității imediate.
*Articolul face parte din numarul aniversar “Astrele – 10 ani”: http://10ani.astrele.ro/
